748 matches
-
Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia Îi obsedează pe atâția dintre scrântiții mei”. „Cred că-i fel ca și cu istoria dumneavoastră din seara trecută. Toată tărășenia lor e un silogism deformat. Comportă-te ca un stupid și devii impenetrabil pe veșnicie. Abracadabra, Manel Tekel Phares, Pape Satan Pape Satan Aleppe, le vierge le vivace et le bel aujourd’hui, de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Trendelenburg și Maiorescu. Deosebirea între pasagele citate de mine în "Convorbiri" e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scos deja din locul ăsta. Sora mea m-a scos tot timpul din toate încurcăturile. Asta-i cea mai mare încurcătură din viața mea. Tu n-ai reușit să mă scoți din ea. Prin urmare, nu poți fi sora mea. Silogismul avea un fel de logică dementă. Auzise reproșul ăsta de nenumărate ori. Dar, ajungând la o limită, cedă. —Termină, Mark. M-am săturat. N-ai nici un motiv să-mi faci chestia asta. Știu că suferi, dar toată povestea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca pe un popor necunoscut - să descopere criteriile după care Își elaborau informațiile, misterul prin care se formau conștiințele. Și dacă se putea, voia să-i ajungă În ascunzișurile lor secrete - nicidecum n-ar fi vrut să le stingă lumina. SILOGISM. Profesorii distrug elevii. Adolescenții sunt deschiși oricărei experiențe - asta scrisese după prima zi de școală. Dacă studenții tăi vor rămâne Închiși În fața poeziei și a inteligenței, adu-ți aminte că tu vei fi cauza eșecului lor. DECALOG. Prin umilință, răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
realmente inteligent... Domnule, dați-mi voie, deși nu mai are nici un rost, să vă spun totuși ceea ce ar fi trebuit să vă spun! Dați-mi această șansă, n-ara mai schimbat o vorbă cu nimeni de zece ani... Pregătisem un silogism perfect, o mare demonstrație, ceva atât de liniștitor și de coerent... GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osândit ca să-ți etalezi inteligența. GUFI (Către cei trei.) Un minut, zău, nu fiți bestii... Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
socotea Thomas, de la ea pornise totul. Încă de cînd mersese la Cryos, demult. Cauză și efect; Thomas audiase cîndva, facultativ, un curs de logică, auzise acolo despre așa ceva; degeaba, Helga nu i-a dat vreme nici cît să Încropească un silogism. Unul simplist, defectuos, dar care ar fi dat de gîndit, Încurcînd, de fapt, și mai mult lucrurile. Ann era fiica lui Thomas. Fiul Annei Îi era lui Thomas nepot. Logic. Ilogic, dar adevărat, nou-născutul Îi era lui Thomas, mai Întîi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a României (București, 1936; 1941; ediții revăzute 1990, 1993); Lacrimi și sfinți (București, 1937; 1991); lor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (București, 1992); Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) - Silogismele amărăciunii (București, 1992); La Tentation d'exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (București, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) - Istorie și utopie (București, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964) - Căderea în timp (București, 1994); Le Mauvais Démiurge
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de trivialitatea încurajărilor și a nădejdilor. Nici nu ne închipuim ce mulți sânt acei ce așteaptă să-i dezlegăm de fericire... Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor și cei ce gândesc asupra lor înșiși. Deosebirea dintre silogism și nefericire... Pentru un filozof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul subiectiv, numai autobiografia are idei. Ești predestinat să trăiești în preajma categoriilor sau în preajma ta. În felul ultim, filozofia este meditația poetică a nefericirii. Oricâte pretenții am avea, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
față a României (București, 1936; 1941; ediție revăzută 1990); Lacrimi și sfinți (București, 1937; 1991); lor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (București, 1992); Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) - Silogismele amărăciunii (București, 1992); La tentation d'exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (București, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) - Istorie și utopie (București, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l'inconvénient
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ori, unei abstracții vide, o reflecție răsărită dintr-o efervescență sexuală sau dintr-o depresiune nervoasă. Nu s-au convins, încă, oamenii că a trecut timpul preocupărilor superficiale și inteligente și că este infinit mai importantă problema suferinței decât a silogismului, că un strigăt de deznădejde este infinit mai revelator decât cea mai subtilă distincție și că totdeauna o lacrimă are rădăcini mai adânci decât un zîmbet? De ce nu vrem să acceptăm valoarea exclusivă a adevărurilor vii, a adevărurilor răsărite din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Maistre, în cartea lui de apologie a papei, pe care, citind-o, ai dori să fii papă măcar o secundă pentru siguranța teoretică în lume, spune că sânt trei încercări la care, dacă rezistă o instituție, dovedește o vitalitate durabilă: silogismul, eșafodul și epigrama. Cum instituțiile par a nu fi pierdut mare lucru de pe urma acestor atacuri, de ce nu le-am recunoaște prezența lor pe întreaga dimensiune a istoriei? Anarhiștii au împotriva lor până și devenirea, singura care i-ar putea legitima
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
332. La prima vedere, argumentele solide aduse de Caius Dobrescu par greu de contestat, căci, într-adevăr, lirica stănesciană este, aproape fără excepție, nu doar impersonală, ci „entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate”333, însă a echivala - prin recursul la un silogism altminteri admirabil - autoreflexivitatea și delirul imagistic cu ficțiunea propagandistică a „limbii de lemn”, pe criteriul lipsei de aderență la real, poate părea oarecum hazardat. E drept că, în cele mai multe situații, la Nichita Stănescu sinele indistinct și proiecțiile astrale capătă întâietate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tentația (rămasă de altfel fundamentală) a demistificării literaturii înseși”382. Volumele următoare, anterioare ciclului La Lilieci (Poeme, Moartea ceasului, Tinerețea lui Don Quijote, Tușiți), vădesc aceeași înclinație demistificatoare, susținută, de astă dată, de suportul relatării anecdotice și de înlănțuirea ingenioasă a silogismelor care conduc mai totdeauna către o concluzie năstrușnică 383. Nu vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca, în cele ce urmează, să analizăm mai cu seamă strategiile depoetizării din primele două volume ale ciclului La
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
matca sa și l-ar vărsa peste altele.Cuvintele se modifică atunci când își iau zborul din gura sa. Posibil oare să nu se facă înțeles aupra justeței argumentării? Și totuși mintea i-a rămas cea dinainte, nu are încredere în silogisme pentru a întări sau explica un concept. Nu se lasă luat de zboruri poetice a la Pindar; raționamentul său e ca o adunare, atât și cu atât fac atât. Atunci care-i explicația? Dar nu-ți dai seama, natura e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o motivație ascunsă există fără îndoială, ceva există, și nu numai obișnuitul subterfugiu evoluționist. Dar nu m-ai convins deloc, este clar că inchizitorii sunt ignoranți și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
celui ce face „știință” (episteme); dimpotrivă ei sunt profund interesați în aceasta și cu Etica nicomahică se ocupă în mod vădit chiar cu așa ceva. Aristotel vrea să spună că etica si politica nu sunt preocupări strict cognitive bazate pe metoda silogismului demontrativ - cum e teoria cerului, de exemplu - ci ele sunt preocupări cognitive sui generis orientate in ultimă instanță spre un scop practic, formarea caracterului. El mai vrea să spună, contrar tradiției socratice, că virtutea etică nu poate fi învățată din
Despre educaţia morală la Aristotel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
se va statornici, acordându i libertatea de a alege. Sunt clare, după cum cele arătate, implicații folclorice ramificate ale motivului din Belfegor, care la noi, înainte de Caragiale, îi prilejuiseră lui Creangă scrierea incomparabilelor sale Dănilă Prepeleac și Povestea lui Stan Pățitul. Ușurința ,,silogismului’’ pe care se sprijină întreg edificiul nuvelistic poate părea dezarmantă la prima vedere. Cel mai mult este luat în considerare răspânditul loc comun postulat de literatura populară pe teme religios-apocrife, potrivit căruia raporturile existențiale între om și diavol sunt dominate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
încât este imposibil a mai distinge care anume din ,,vocile’’ celor două ,,regnuri’’ vorbește. Mai extins decât cele anterioare, cel de-al treilea și ultimul episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce anume
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bogățiile, trebuind să servească în mod gratuit celor care le împrumută, aparțin în realitate celor care cărora nu le aparțin; deci nu există proprietate; deci totul este al tuturor; deci...". Acest lucru este grav, cu atât mai grav cu cât silogismul, vă mărturisesc, îmi pare înlănțuit în mod admirabil. Aș vrea dacă se poate să fac lumină asupra chestiunii. Dar, vai! Nu îmi mai pot stăpâni atenția. Simt în cap un zumzăit confuz al cuvintelor numerar, bani, servicii, capital, dobânzi; sunt
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
multe fețe, care a devenit paradigma omului modern și a culturii modernității, prin raport cu simplitatea omului ahileic, model mai degrabă pentru antichitate și culturile primare, mult mai unitare și nesofisticate. Iar astfel justificată și gândită, cartea ta intră în silogism - căci acesta e al doilea lucru despre care mi-am propus să vă vorbesc - și cu Tragicul, și cu Simbolismul limitei. Știți că, în logică, gândirea este privită la trei niveluri: concept, judecată, raționament. Ei bine, și cultura stă sub
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toți la nivelul judecății, chiar dacă e vorba de o judecată grandioasă. Or, în cultură, totul e să nu rămâi la nivelul judecății, ci să faci saltul în syn-logismos, în judecata înlănțuită, discursivă și constructivă. În formele ei reușite, cultura este silogism, raționament, și în cele mai reușite, silogism ridicat la idee unică, concept. Heidegger, de pildă, nu a ajuns la concept, dar ce splendid silogism este în el! Și vă spun toate acestea și cu gândul la paginile pe care mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de o judecată grandioasă. Or, în cultură, totul e să nu rămâi la nivelul judecății, ci să faci saltul în syn-logismos, în judecata înlănțuită, discursivă și constructivă. În formele ei reușite, cultura este silogism, raționament, și în cele mai reușite, silogism ridicat la idee unică, concept. Heidegger, de pildă, nu a ajuns la concept, dar ce splendid silogism este în el! Și vă spun toate acestea și cu gândul la paginile pe care mi le-ați adus, ale lui Alecu Paleologu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faci saltul în syn-logismos, în judecata înlănțuită, discursivă și constructivă. În formele ei reușite, cultura este silogism, raționament, și în cele mai reușite, silogism ridicat la idee unică, concept. Heidegger, de pildă, nu a ajuns la concept, dar ce splendid silogism este în el! Și vă spun toate acestea și cu gândul la paginile pe care mi le-ați adus, ale lui Alecu Paleologu. Nu mă interesează judecata care rămâne la nivelul judecății, și tocmai de-asta mă despart de Alecu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]