742 matches
-
un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
este cu atât mai probabilă cu cât legătura dintre însușirile asemănătoare luate în considerație este mai strânsă. Analogia are însa anumite limite pe care n-are voie să le depășească, căci atunci totul devine identic 47. Gândirea nu operează cu silogismul în general, ci cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
strânsă. Analogia are însa anumite limite pe care n-are voie să le depășească, căci atunci totul devine identic 47. Gândirea nu operează cu silogismul în general, ci cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul dintre cele două premise, poate fi subiect într-o premisă și predicat în cealaltă, sau subiect în ambele premise și predicat în ambele premise”48. Cea mai perfectă forma de silogism, pe care Aristotel îl numește „perfect” și "prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci orice S este P Conținutul cognitiv al silogismului ca atare reflectă deci unitatea dialectică dintre general, particular și individual. 48 H.Wald, op.citată, p.131. 35 LEGILE ELEMENTARE ALE GÂNDIRII LOGICE Gândirea logică nu se desfășoară oricum, ci ea trebuie sa țină seama de legile gândirii corecte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sursele de creștere a avuției sociale, remarcînd atît creșterea resurselor cetății, cît și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului și ale sub-solului, pe care munca omului le transformă în avuție efectivă. În ce privește statul, Aristotel consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
multe combinații posibile, mutând linia de centru în direcțiile dorite; în acest mod se vor urmări pozitivarea forțelor dinamizatoare și diminuarea celor frenatoare. 4.1.9. Diagrama Venntc "4.1.9. Diagrama Venn" Diagrama propusă de John Venn reprezintă un silogism vizual; autorul a utilizat două sau mai multe cercuri care se intersectează pentru a compara sau evidenția contrastele dintre anumite seturi de informații. Figura 7. Adaptare după diagrama Venn O asemenea perspectivă sprijină învățarea prin focalizarea pe atributele rezultate din
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cameleonice - n.n.), măcar că ele se manifestează prin numerii Românului (numerele acestui ziar liberal - n.n.) și măcar că d- lui își face prin ele un numerar”. Tema racului revine obsesiv la Hasdeu atunci când acesta se referă la „Monstruoasa coaliție”, pe seama căreia construiește silogisme acide de genul: „Boierii (conservatorii - n.n.) sunt retrograzi. Retrograzi sunt racii. Boierii sunt raci.” sau „ Liberalii (radicali - n.n.) sunt stacojii. Stacojii sunt racii fierți. Liberalii sunt raci fierți.”
Umor hasdeean by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83581_a_84906]
-
mântuiți. A pieri este formulă tainica a mântuirii"64. MELANCOLIA, MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele amărăciunii) Homer a adus în scenă pe cel dintâi melancolic în personajul Belerofon spune Pascal Quignard: "Urât de zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creștini, trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest flagel interior, de nimicirea voinței, față de pierderea oricărei atracții, "culminând în voluptatea unei neplăceri infinite, ura față de viață, care se obstinează împotriva creatorului sau (...)"8. Iată ce mărturisește Cioran în Silogismele amărăciunii: "Mă ocupam, cu tot sârgul, de studii dintre cele mai serioase, când, deodată, am descoperit că într-o bună zi voi muri, ceea ce mi-a zdruncinat modestia. Convins că nu mai aveam nimic de învățat, mi-am părăsit studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de mână că pe un copil care suferă. Ceea ce altădată citeam cu spirit critic, acum înghițeam cu sete"62. 2. IUBIREA CA SOLUȚIE METAFIZICA " De-ar fi fost fericit în dragoste, Adam ne-ar fi scutit de existență Istoriei." (Cioran, Silogismele amărăciunii) La douăzeci de ani, aflat fiind "pe culmile disperării", singurul lucru care îl mai poate salva pe om, crede efuzivul Cioran, în absența unor valori adevărate, este iubirea. Să iubești totul, să te simți responsabil pentru tot, să plângi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran a ales autopersiflarea, confesiunea, punându-și sufletul pe masa în pagini pe care apoi și le reneagă, ca un tată denaturat fiii, singura lor funcție fiind să apară, pentru că părintele lor să mai apuce încă o dată să guste din "silogismele amărăciunii". Cioran se dezinteresează de cărțile sale, o dată ce le-a dat drumul în lume, pentru el important este confesiunea prin scris, eliberarea că "terapeutică fragmentara": "Cărțile mele sunt răzbunări. Cărțile mele sunt fraze scrise pentru mine sau împotriva cuiva, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și note de Sanda Stolojan, Tusquets Editores, Barcelona, 2002. Mărturisiri și anateme, Humanitas, București, 1997. Mon pays, Humanitas, București, 1996, în românește de Gabriel Liiceanu, cuvânt înainte de Simone Boué. Pe culmile disperării, Humanitas, București, 2006. Revelațiile durerii, Echinox, Cluj, 1990. Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996. Sfârtecare, Humanitas, București, 1995. Schimbarea la fața a României, Humanitas, București, 1990. Tristețea de a fi, Oltenia și Dionysos, Craiova, 1992. Tratat de descompunere, Humanitas, București, 1996. PUBLICISTICA, CORESPONDENȚĂ, INTERVIURI Conversaciones, traducere și cuvânt înainte în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cessole, De l'admiration aux anathèmes, în Magazine littéraire. Cioran, aristocrate du doute, no. 327, décembre 1994, pp. 59-60. 23 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 16. 24 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, București, 1996, p. 62. 25 Emil Cioran, La Chute dans le temps, Gallimard, Paris, 1964, p. 183. 26 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons el Magnaním, Valencia, 2001, p. 19. 27 F. Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de vivir, p. 13. 4 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, p. 114. 5 Emil Cioran, Căderea în timp, pp. 137-138. 6 Pascal Quignard, op. cît., p. 129. 7 Ibid., p. 134. 8 Ibid., p. 135. 9 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, 1996, p. 63. 10 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 152 . 11 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți, pp. 116-117. 12 Alejandra Dahia, Ernesto Sábato a los 80, articol apărut în revistă "Caras", 30 septembrie 1991, Santiago de Chile. 13
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fost alcătuiră mai demult de Domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism, dacă ne referim numai la parodierea extremă a actului educativ în sine, din capitolele XIII-XV. Cu autoritatea paternă evident subminată de ridiculizare, Grandgousier, ne înfățișează, prin silogisme luând în derâdere scolastica, maniera în care trebuie deprins tânărul învățăcel Gargantua cu "toaleta" zilnică: "Mai întâi de toate, n-ai nevoie să te ștergi dacă nu ești murdar. Iar murdar nu poți să fii până nu te ușurezi. Așadar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dintre cele două personaje mai sus-menționate, ea se transformă în motivația preferată de autor pentru a satiriza tagma acelor superficiali magiștri deghizați în profesori atoateștiutori. Dar satira nu ar fi completă fără numeroasele parodii ce o compun. O parodie a silogismului se găsește în capitolul X din Cartea întâi, "Despre ceea ce arată culorile alb și albastru": "De pildă: cinstea și păcatul sunt potrivnice prin firea lor; tot astfel binele și răul: dacă cinstea și binele se împacă împreună (căci, fără îndoială
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adică orientarea conștientă spre un scop. Totuși, după Varner 153, acest înțeles este presupus de teoreticienii drepturilor animalelor, așa cum ar fi cazul lui Regan sau Frey154. Cred însă că intenționalitatea nu trebuie atribuită doar pe baza analogiei cu schema unui silogism practic aristotelic sau a raționamentului practic așa cum îl concepe Anscombe 155. Am ajunge astfel să atribuim intenționalitate și unor mecanisme cu feed-back, așa cum ar fi un termostat. Este necesară o cercetare complexă, bazată pe știință. Mai întâi, trebuie analizat comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
către Unu. Toate dualitățile și opozițiile nu sunt disjuncte, ci polare. Aceste adevăruri pot suna straniu față de modul convențional de a gîndi, care e cu totul dualist și ai cărui sclavi am devenit cu toții în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de a gîndi nu se bazează pe "logică", nici pe ordonarea dualistă a ideilor, așa cum ne-am deprins aproape tradițional să ni se picure în minte, umplîndu-ne de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat. Gîndirea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
199-200; Marian Beșteliu, Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 279-284, 296-298; Aurel Ciulei, Tudor Arghezi, romancierul, pref. Al. Balaci, București, 1999; Cornel Munteanu, Pamfletul ca discurs literar, București, 1999, passim; George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]