2,018 matches
-
spună decât: Când o să-ți vină mintea la cap și-ai să dorești să-ți ceri scuze pentru toate insultele de până acum, știi unde mă găsești. Îi întoarse spatele și-l auzi strigând: Luana! Aceeași voce, ce trăda un simțământ aparte, ca în ziua în care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngrozitorului neg din barbă, la primele acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la dans. În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră mâinile, se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ de împlinire îi copleși. Își feriră privirile, lăsând doar inimile să le bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se întâlnească. Radu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre cunoștințele lor. Aventurile de-o noapte nu-i mai aduceau satisfacția de pe vremea burlăciei. Se ridica din așternutul instinctelor cu un gust amar, sufocat de un dor și mai aprig pentru ființa care-i stăpânea inima, gândurile și orice simțământ. O voia doar pe Luana, se sufoca la amintirea ei, își împreuna seara mâinile cerând acelui ceva, în care ea credea cu atâta tărie, să i-o aducă înapoi. Departe de-a înțelege ce e în sufletul lui, prietenii insistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stare de bine, de încântare, de plăcere sau repaus. Pentru ca toate astea, la un loc, să poarte un nume, un om, ca și noi, i-a spus fericire. Luana își aruncă privirile spre el. Cine aștepți să-ți creeze acest simțământ? Sanda? Te iubește, desigur, dintr-un instinct matern, normal și biologic care, vei vedea, se va diminua cu timpul. La șaptezeci de ani, ea nu va mai sări în lac după tine. Va considera că e timpul să știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din dragoste... nu mai știa. Sări din pat plină de sentimente contradictorii iar bărbatul simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine! Îi cunoștea simțămintele și pornirile, ar fi dat orice să poată fi altfel decât era, să profite de toate astea și s-o întoarcă în casa lui. Se ridică ostenit și sătul de bunul-simț, ce mustea în el gata să-l înece. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale îi ieșea în cale într-o etapă a vieții în care nu mai era capabilă de exaltări naive, lipsite de motivație. Acum știa să cântărească, să analizeze, să aleagă. Îl simți apropiindu-se și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acelei fete era oarecum deosebit de cel al lui Din. Ea era destinsă, avea o Încredere În sine care nu putea fi doar rezultatul educației, ci venea dintr-un adânc pe care Adam a bănuit că-l ghicește, din privilegii, din simțământul că e o ființă aparte. Lui nici măcar nu-i venea să o socotească o fetișcană. Părea să fie de o vârstă cu el, dar Întreaga ei făptură, prestanța, părul Îngrijit, scurt, cu bucle moi de o parte și alta a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum crezuse Întotdeauna că se Întâmplă, ci de ceva mai cumplit decât spaima, peste care, la urma urmelor, se putea trece, de o neliniște stranie, de simțământul că ce era mai rău abia urma să vină. Când se gân dea la viitor, nu vedea nimic, nu simțea nimic. și ce să Însemne oare viitorul? Nu știa ce-ar fi fost de făcut, nici pentru ea, nici pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i tresaltă inima când vede lacul mângâindu-se cu ultimele raze de lumină ale zilei?! Am început astfel să mă plimb pe lângă misterioasa baltă, să-i privesc apele purpurii. Fiorul amurgului îmi pătrundea parcă până la inimă, trezindu-mi un simțământ de teamă, dar și de admirație față de acel ținut zămislit de natură. Și ce frumos erau îmbinate acele lumini, acele culori! De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă parte rumeneala asfințitului se scălda pentru o ultimă dată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jur mișunau ființe extraordinar de ciudate, dar cu privirile grozav de blânde și de primitoare, mașini zburătoare nu prea mult deosebite de cele desenate în revistele S.F. și anunțate ca posibile mașini ale viitorului. Peste tot domnea cu putere un simțământ de perfectă înțelegere care mă determinase să mai întreb încă o dată unde mă aflu. Și răspunsul veni tot așa de blând și de duios: Suntem o civilizație paralelă cu a Terrei, suntem o civilizație care luptă pentru a vă proteja
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dus, după cum reiese din socotelile lui Precup, ni s-ar putea da un alt punct cardinal. Care să exprime noua realitate. În plus, morți fiind, ne vor scădea cu siguranță impozitele! Să nu mai exiști, și să te bucuri! Ce simțământ Înălțător! Își umezi buzele și Începu să fluiere un cântec optimist. 3. Zâmbește, pentru Dumnezeu! Era cu neputință să reziste glasului ei bine timbrat. Prin urmare zâmbi. Ca un clovn la pensie. Fericit, cu alte cuvinte, că poate fi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plecăm În treijdeminute s-a dus sărbătorile că pierd revelionul dacă nu ajung azi cu banii. De ce nu i-ai trimis prin poștă? Da' poșta nu tot cu trenul merge? Și apoi, revelionul ca revelionul, da' celelante: mâncarea, băutura și simțămintele noastre de națiune unită În jurul televizorului, ca la Revoluție, ca să știm când să stingem lumina și să ne pupăm și să uităm dă toate cu gândul numai la viitor și la prosperități. Se auzi un fluierat de locomotivă și mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui Ndonde nu ar fi avut niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în presă ale ziaristei, la interpretările ei covârșitoare, dar mai ales la simțămintele ei alese, declarate public, pentru mine. Aproape că nici n-am părăsit coliba în căutarea bananelor mult adorate. Soarele nu se arătase de câteva zile și nu aveam chef să ies pur și simplu nicăieri. Astăzi a plouat toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu alte cuvinte. Ca și cum același lucru ar putea fi exprimat într-o mie de moduri și fiecare scriitură nouă îi producea o satisfacție la fel de mare sau poate una din ce în ce mai puternică. Santiago vroia doar să știe dacă și ea are aceleași simțăminte vizavi de el, nimic altceva nu a propus vreodată sau nu a cerut. Ca și cum el nu ar fi vrut decât să știe, nu era important pentru el decât acea certitudine și autenticitate a clipei. El doar vroia să afle dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot el le inventase. Avea să-și poarte imaginația după cum voia, fără a avea vreun sentiment de implicare în trăirile personajelor. Rolul lui a fost întotdeauna de narator sec, de a expune cu o conciziune controlată chiar dacă ar părea crud simțămintele altora, care-l lăsau rece. Știa că trebuie să le înscrie în circuitul firesc al vieții și atât. Puțin îi păsa ce putea stârni cunoașterea lor. Se simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în jurnalul intim ce avea să fie dus lui Mitică la Paris. Și Timpul îi spunea necazurile lui: Mioara miloasă plângea și cosea necazul timpului pe mătasea rochiei, se substituia Timpului, intra ca o actriță în pielea personajului și toate simțămintele lui. Mioara însușindu-și-le, le reda așa cum erau, murdare sau gălăgioase, subtile sau nealterate. O lovitură puternică. Balaurul timpului dezechilibrat se atingea cu propria lui coadă într-o stare de prostrație. Ridicat pe labele dinapoi, Mangusta privește țintă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul primei fraze. Allegro molto moderato e Grave. Revigoră exclamația de durere și nuanța de bocet, adăugând în partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mitică decât prin ochiul meu, Brăila e urâtă, frumusețea ei se află în ochii femeilor, iar bărbații cunosc orașul prin prisma iubirii, eu văd orașul urât, pentru că n-am prin ochii cui să-l transfigurez, transcenderea realității îți creează pe lângă simțământul realității și pe cel al lașității pentru că... Pentru că am în mine șapte miliarde de lumi, nu un oraș în copii multiple, citadele polifonice, hrana e simfonia iubirii, becul se aprinde din dragoste, plantele cresc pentru că sunt iubite, casele se înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără complexe asupra unor noțiuni care i-au preocupat pe marii filozofi ai lumii - adevăr, iubire, artă, prietenie, păcat, libertate, speranță etc. -, propunând definiții tautologice sau constatări de ordinul evidenței, cu aerul că taie nodul gordian. Ce este sentimentul? „Un simțământ profund.“ Dar râsul? „O manifestare sănătoasă a veseliei.“ Cine are nevoie de pace? „Toată lumea.“ Cum se manifestă obsesia? „Nu te lasă să dormi, nici măcar să te odihnești.“ Minciuna folosește la ceva? Da, „poate avea valențe pozitive - atunci când te protejează“. Ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai bine și mai plăcut. Una singură dintre ele s-ar putea dovedi utilă: „Desigur, se poate face sex și în picioare, în parc sau aiurea, cum de altfel se poate dormi și pe scaun. Dar ca mijloc al unui simțământ al comodității, rămâne cu siguranță patul.“ Ion CreangA second hand Se pot face piese de teatru din poveștile lui Ion Creangă? Întrebarea aduce aminte, inevitabil, de un banc cu Radio Erevan, de pe vremea lui Ceaușescu. „Un ascultător întreabă: se poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și să aibă senzația că de fapt îl privesc ochii lui Margo. Profesorul s-a simțit un moment ceva mai ușurat având impresia efemeră că privirea fiului lui poate însemna un consimțământ din partea-i și, prin el, din partea mamei dispărute. Simțământul de ușurare ar fi fost real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu nervi de oțel. Totul se derulează ca de obicei : verificările de rutină, scurtele ordine rostite cu aceeași siguranță... Trepanul scoate același zgomot înăbușit și monoton ca întot-deauna. Așteptarea vizualizării pe ecran a imaginilor microscopului, de îndată ce complicata rețea care centralizează simțămintele și funcțiile vitale va fi accesibilă, apasă ca o tangibilă greutate de plumb asupra celor care vor trebui să decidă și să execute gesturile salvatoare. Doctorița anestezistă este singura care are alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]