3,065 matches
-
înălțimea eminesciană inaccesibilă, Macedonski a nutrit în permanență față de Luceafăr invidie și ură. Abia după dispariția rivalului său s-a simțit cu adevărat liber. Cîtă vreme rămîne romantică, în gen postpașoptist, poezia lui Macedonski este complet inconsistentă; după ce poetul descoperă simbolismul și îl transplantează pe teritoriu românesc, ea începe să aspire la performanțe pînă atunci nebănuite. Semnificativă rămîne doar poezia compusă în cea de-a doua parte a vieții, invită o dată cu piesele reușite cuprinse în volumul Excelsior (1895). Drumul este deschis
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
cenaclul macedonskian, trece - în literatura română - frontiera care separă secolul al XIX-lea de secolul XX. Poezia lui Macedonski, adică arta ce i-a adus autorului faima, este pusă în legătură, în exegezele curente, cu romantismul, naturalismul, parnasianismul, neoclasicismul și simbolismul, în funcție de variatele elemente întîlnite în această operă imensă, întinsă pe 50 de ani și pitoresc pluriformă. Dincolo însă de aparențe, traiectoria poeziei macedonskiene rămîne destul de clară: pînă către 1890, prin volumele Prima verba, Poezii, ca și printr-o parte a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează întunericu-l frămîntă cu năluci de aur stins". (Ospățul lui Pentaur) Simplu exercițiu parnasian, la prima vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se lasă furat de
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum Macedonski, scriitor aflat deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă, făcută din pictură impresionistă și muzică. Simbolismul propriu poetului român e mai degrabă unul ornamental și academizant. Macedonski știa de Baudelaire, despre care scrisese și pe care l-a imitat în versuri franceze, știa poate și de Mallarmé ori Rimbaud, dar marele simbolism al profunzimilor îi rămăsese
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pictură impresionistă și muzică. Simbolismul propriu poetului român e mai degrabă unul ornamental și academizant. Macedonski știa de Baudelaire, despre care scrisese și pe care l-a imitat în versuri franceze, știa poate și de Mallarmé ori Rimbaud, dar marele simbolism al profunzimilor îi rămăsese străin; în sejurul său parizian, s-a simțit aproape de poeții mai mărunți, precum Albert Mockel, René Ghil, Jean Richepin, Maurice Rollinat și alții; în cenaclurile frecventate de aceștia (pe unii i-a cunoscut chiar personal ori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
din tușe impresioniste discrete și care, cu corpul ei textual miniatural, trăiește atît prin ceea ce spune, cît mai ales prin ceea ce tace. Marile poezii macedonskiene stau sub semnul stilisticii descrise mai sus. în cele mai realizate piese din seria capodoperelor, simbolismului diafan i se asociază uneori elemente ornamentale - cultivarea obiectelor pitorești și rare, a pietrelor prețioase, exact ca la Th. De Banville (Les pierreries) sau Albert Samain (Au jardin de l'infante). în această serie, compuneri miniaturale cu adevărat inspirate (Niponul
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
mai este respectată, dar stilistica de profunzime a rămas aceeași. Vocea poetului se stinge pe suflul de mică intensitate al rondelului. Poema rondelurilor, apărută în integralitate doar postum, atestă ultima fază de evoluție poetică a lui Macedonski, sub forma unui simbolism cu totul personal. Chiar dacă temele unora dintre rondeluri păstrează amintirea registului retoric (indignări de natură socială, pamflete adresate contemporanilor), muzica simbolistă stinge violența făcînd din rondel o poezie a detașării superioare, a muzicii suave ce presimte sfîrșitul. Chiar dacă forma rondelului
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști de la finele secolului încercaseră același experiment, cu rezultate variate - precum
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști de la finele secolului încercaseră același experiment, cu rezultate variate - precum
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
o încîntătoare colecție de obiecte ciudate, degajînd ideea de lux și de artificiu extrem. Pînă tîrziu, prozatorul se va amuza imaginînd colecții de obiecte pitorești, grupări metonimice de piese banale sau rare care formează ansambluri muzeale; este latura ornamental-academică a simbolismului macedonskian. Dacă la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a mijloacelor sale, mania de colecționar și-a descoperit-o încă din tinerețe și a cultivat-o toată viața. Etalarea metonimică de curiozități, ca într-
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
poezia "n-are decît o legătură foarte indirectă cu cugetarea" (Despre poezie, 1902). Dacă însemnările de tinerețe trec rareori de nivelul unei gîndiri comune, este interesant să observăm că simbolistul militant se va ocupa, în ultimii săi ani, cu cenzurarea simbolismului însuși, căruia îi condamnă exagerările. Eminescu a sintetizat cultura europeană din perioada Antichității și pînă în romantism, avînd antenele întoarse spre trecut și simțindu-se la largul său doar în romantismul incipient de la finele secolului al XVIII-lea; Macedonski și-
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
sintetizat cultura europeană din perioada Antichității și pînă în romantism, avînd antenele întoarse spre trecut și simțindu-se la largul său doar în romantismul incipient de la finele secolului al XVIII-lea; Macedonski și-a trăit intens epoca (ultra-romantismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul) și a avut antenele îndreptate decis către viitor. Din multe puncte de vedere, el îi anticipă pe literații secolului XX, fără a fi ajuns însă, structural, unul dintre ei: s-a văzut pe sine poet și, concomitent, teoretician al poeziei
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
O mulțime de tabú-uri literare românești cad odată cu opera lui Macedonski. Obstinata lui privire spre viitor (din speranța unei recunoașteri postume a trăit Macedonski toată viața) i-a jucat multe feste, dar s-a dovedit perfect justificată după moarte: tot simbolismul românesc și o bună parte a literaturii interbelice poartă, mai vizibile sau mai ascunse, urmele lui Macedonski, într-o măsură mai mare decît sperase autorul însuși. Pentru celebritate postumă, la loteria generațiilor care i-au urmat, poetul Rondelurilor a tras
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
departe, în vis,/ toamnele sunt chiar cu mine în parc/ și mă leagăn la fiece pală de vînt./ Eu nu mai urc surprins pe clopotul lui Gauss,/ ci doar lunec cu spor/ spre o umbră veșnică” (Autoanaliză). Sub semnul unui simbolism discret, poetul comunică pe de-o parte o spaimă de imensitate (o agorafobie morală), pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît spațiu afară.../ să drumuiesc
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
și încă) mulți scriitori ulteriori de seamă s-au bucurat de o fericită longevitate, au evoluat, cum e cazul lui Macedonski, au dat opere valabile în mai multe genuri, cu reușite inegale, dar nu chiar contradictorii. Minulescu și Bacovia ilustrează simbolismul, dar, totuși, câtă diferență între ei! Așa-zișii „sămănătoriști" se apropie prin afinități certe, dar nu evoluează în grup (cazul lui Șt. O. Iosif și Goga, dar chiar și al lui Agârbiceanu care a fost mai bine prizat la Viața
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
el imitînd astfel - involuntar, desigur - traseul urmat de unicul scriitor român admirat de el fără rezerve, Eminescu. În materie de preferințe literare ale celor doi, există o surprinzătoare coincidență. De aceea, noutățile înregistrate de literatura noastră o dată cu Macedonski și cu simbolismul nu l-au mai interesat pe mandarinul înfășurat în propria sa glorie; Maiorescu s-a oprit la romantismul tîrziu și nu s-a mai mișcat de acolo. Tardivele luări de poziție în favoarea unui Goga ori Sadoveanu (sub forma schematicelor rapoarte
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
suprarealiști care l-au considerat un precursor, Giuseppe Arcimboldo (1527-1593) este astăzi admirat pentru „inventarea” unui nou gen de portret în care chipuri credibile sunt alcătuite din zeci de componente - flori, fructe, păsări, cărți - redate cu minuțiozitate și acuratețe. Cu simbolismul lor ascuns, rod al unor atente observații științifice și în același timp complicate șarade, seriile dedicate anotimpurilor sau elementelor pe care pictorul milanez le-a creat pentru împăratul Maximilian al II-lea reprezintă tipice compoziții manieriste. Aflat în fața portretelor imaginare
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
lor! Extrapolarea marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect de bumerang". Definiția bacovianismului, pe care ne-o oferă Mircea Scarlat este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene ale tradiționalismului romantic, ale decadentismului și ale simbolismului sunt realizări artistice care au precedat bacovianismul. Fiind rezultatul unor circumstanțe particulare, independente de voința autorului (mediul epigonic în care s-a ivit, criza limbajului artistic, experiența bolii), bacovianismul este expresia unei practici literare irepetabile. El s-a conturat deplin
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
le găsea în civilizata capitală a Reichului. Toți pierd din vedere motivul, poate cel mai important, dacă nu al părăsirii țării, sigur al opțiunii pentru Berlin: pasiunea de meloman a scriitorului. Mai puțin din Italia, și aproape deloc din Franța simbolismului și impresionismului, proveneau idolii săi muzicali; aceștia aparțineau spațiului cultural germanic și se numeau Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Întruchipare a sociabilității și oralității urbane, înzestrat cu o prodigioasă inteligență, Caragiale a cultivat comicul ca
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
ocazie de a reuni universitari, cercetători, cugetători de remarcabilă ținută intelectuală (reprezentând varii domenii - litere, filosofie, antropologie culturală, istoria ideilor, artelor și religiilor, studiul culturii materiale, artelor vizuale etc.), într-o tentativă interdisciplinara și interculturală de examinare a frumuseții, inepuizabilului simbolism și beneficiilor dăruite de flori omenirii. Pe latura românească, prezența cea mai dinamică în sectorul organizatoric a fost aceea a distinsei profesoare universitare și poliglote Mihaela Irimia. Ea a reușit să mobilizeze o consistentă participare din partea țării noastre la acest
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
magicianului perfect al literelor franceze, maestrului și prietenului meu foarte drag și foarte venerat Théophile Gautier, cu sentimentul celei mai profunde umilințe îi dedic aceste flori maladive.” Promotor al „artei pentru artă”, Théophile Gautier va deschide calea Parnasului și a simbolismului, într-un moment în care arta angajată era opțiunea prioritară a lumii literare și artistice. Adepții orientărilor fourieriste sau saintsimoniene insistau asupra responsabilității creatorilor, ca mesageri ai artei puse în slujba progresului social. Născut pe 30 august 1811, excelent elev
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]