434 matches
-
Gabriela Ursachi Este aproape de neînțeles cum un poet „tradiționalist” la G. Călinescu și „avangardist” cu acte (de creație) în regulă la revistele Integral și unu, simbolist și neoclasic cu arvună foiletonistică (Noi, simboliștii și Spre clasicismul cel nou) sau „expresionist à la Kokoschka” în viziunea lui Ov. S. Crohmălniceanu, s-a putut pierde, ca „zeama cea bună” a harbuzului bine copt, printre crăpăturile unor valorificări artistice lacunare. Benjamin (Wechsler) Fundoianu, „neprețuit pentru că e
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
imposibil. Au încercat mulți, încurajați de faptul că și Paul Celan, care vorbea româna, rusa, franceza, germana, înțelegea spaniola, portugheza și yiddish a tradus enorm. În România a tradus mai ales din rusește, în Franța a tradus printre, alții mulți, simboliști francezi (pentru edituri din Germania), ceea ce l-a făcut să-și pună în valoare arta de a recompune sonoritățile limbajului. Desigur, așa cum ca poet Paul Celan cere enorm de la cititor (să cunoască filozofie, știință, istorie ...cuvinte noi sau arhaice, cuvinte
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
mîine îți spui / numind infinitul liniștitor / ca o limpede apă / ce ușor se înroșește"), ci somnolența, visarea în gol. Secvențele acesteia crează un fundal al unei derealizări apte a proba subiacent insuficiența instrumentului analitic, scăderea tensiunii intelectuale în favoarea uneia organice. Simbolist izolată, Mariana Filimon se lasă pradă unui vis el însuși somnolent, abia desprins de stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate" a sentimentului (vecin cu acela din romanțe), ca și limpezimea versurilor (nici urmă de obscuritate) îl despart însă și de moderniști și de simboliști. Dar nu fac din el un tradiționalist propriu vorbind, căci este prin excelență un poet al orașului ori al naturii văzute de un orășean, al civilizației contemporane, care merge la țară în week-end și admiră natura ca un turist. Aceste
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe considera rima - ca toți simboliștii - o încătușare a libertății de gîndire ("O poezie rimată îi trezea aceeași impresiune ca și cum ar fi văzut un gigant îmbrăcat în haine de copil. Avea completa senzațiune că-l strînge cineva de gît"). Deși Mariei îi murise tatăl și tinerii
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
traducea, Baudelaire stipula că ,a mînui artistic o limbă înseamnă a exercita un fel de magie evocatoare". Iar puțin mai tîrziu, Mallarmé își propunea, în consens, ,a mistui și consuma lucrurile în numele unei purități centrale". Revendicîndu-se de la Mallarmé și de la simboliști, ,poezia pură" se vrea un concept privativ, adică, așa cum ar veni în termeni kantieni, o reprezentare ,în care nu se află nimic din ceea ce ține de percepția senzorială". Dar e cu putință așa ceva? Nu cumva avem a face cu o
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
societatea spectacolului, care se constituie într-o veritabilă minimonografie a Secesiunii. D-sa pornește de la definirea specificului estetismului vienez, pentru a configura toată complexitatea mișcării se-cesioniste ca fenomen de avangardă, aflat în corelație cu prerafaeliții englezi, cu les décadents, cu simboliștii francezi și belgieni. E urmărită, de asemenea, cu o salutară grijă pentru nuanțe, efervescența teoretică și pasională stârnită în epocă de artiștii secesiunii, ecourile sociale ale suportului lor teoretic - "aristocratizarea maselor" ca misiune a artei, bunăoară - precum și reverberațiile pe care
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
sufletul, "un suflet diferit și personal", "de vreme ce nu putem crea o literatură care să stea în picioare, fără nici o atîrnare în afară"? Și precizează, pentru a nu fi greșit înțeles: "Să nu se spuie că aluzia îi condamnă numai pe "simboliști". Ce lesne e să reduci sufletul lui Sadoveanu la sufletul slav și ce penibil e să afli " ceea ce demonstra foarte bine Gh. Lazu pe la 1848 " că sufletul "poetului țărănimii", Coșbuc, se găsește nefelurit în poeziile populare sîrbești sau cehe. în lipsa
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
române postrevoluționare, criticul face o remarcă de mare subtilitate: pe cât le putem deduce din cele numai câteva mostre pe care le avem la dispoziție, modelele tânărului Ioan Es. Pop se opresc în pragul Războiului al Doilea. De căpătâi ar fi simboliștii și moderniștii francezi și români deopotrivă. Nu Nichita Stănescu, nu cerchiștii sibieni. Chiar dacă circumscrierea îmi convine și mă confirmă (am scris eu însumi cândva despre strategia poeziei lui Pop, care, ca și aceea a lui Baudelaire, ar avea la bază
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
masă a cafenelei Kübler - continuă Alexandru Cazaban - și la ea se așezau mai totdeauna: Macedonski, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Carol Ardeleanu, Gh. Brătescu, Ilarie Chendi, Emil Gârleanu, Victor Eftimiu, Alfred Moșoiu, Mihai Sorbul, Adrian Maniu... - cel mai ciudat amestec de simboliști și de realiști. Scriitorii mai tineri și începătorii nu îndrăzneau să ocupe un scaun la masa aceea, pe care, în gândul lor, poate că și visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
simboliști și de realiști. Scriitorii mai tineri și începătorii nu îndrăzneau să ocupe un scaun la masa aceea, pe care, în gândul lor, poate că și visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii. Macabrul poet Obedenaru ne citea poeziile numai la miezul nopții. Se ridica solemn și, cu voce alui groasă de bas, tuna: Metal oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi ce cred eu despre proza noastră
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
unei întrebări încă fără răspuns: a avut cunoștință Apollinaire de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărțită între aceia care consideră că Cendrars l-a influențat pe rivalul său, având prioritate în despărțirea lirismului de muzica scumpă simboliștilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, și cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paște la New York, nici manuscrisul refuzat.
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din rădăcini literatura. Antitradițional, s-a revendicat totuși din Lautréamont (hazardul calculat), Jarry (absurdul), Rimbaud (alchimia verbului) și Whitman (poezia vieții), adică din acei scriitori ai secolului XIX care sînt socotiți fondatorii modernității. Reforma începută de aceștia și continuată de simboliști, la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri diferite. Cel dintîi, și cel mai vizibil, a fost acela lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizînd discursul și
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
de veac nou: Bielîi și Blok!"(p.140)(Am păstrat grafia numelor rusești în varianta propusă de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem din orașul mozaical, fantomatic, înfricoșător, maiestuos și plin de semnificații tragice din poezia lui Andrei Bielîi, în Petersburgul suprareal, răsturnat, prozaic și fantasmagoric, neclar și nepătruns de Aleksandr Blok, apoi
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
demitizarea realității lumii poeziei ca "joc secund", mai pur: ŤPoezie, tîrîtură de cuvinte,/ Numai soarele nu poate să mă mintă,/ soarele nu minteť (Cîntec de lehamite). Altă cale a demistificării juvenile, abandonată și ea repede, este pastișarea ironică a butaforiei simbolist romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma teoriilor din fizica nucleară sau din matematicile superioare (protocronismul, bată-l vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii" lui, dar despre care toată lumea știe că este "simbolist", "decadent", "monocord", poetul toamnei, al tîrgului de provincie și al plumbului. Intrată în sfera de interese a noii critici, opera lui Bacovia își recuperează încet dar sigur propria sa esență, devine "a noastră", depășind pragul atît de greu de trecut
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan, romantic și clasic (ceea ce, într-un alt spațiu cultural, ar reprezenta o contradicție în termeni), Bacovia poate figura ca simbolist, ca modernist și ca anticipator al postmodernismului. De la Eminescu la Tristan Tzara, de la romantism la dadaism, numărăm câteva decenii. Ceea ce în Occident se petrece (mai bine zis: se parcurge) lent și organic, prin sedimentare și adăugiri cultural-istorice, la noi se
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
corespunde stilului încă academic al lui Gustav Klimt. Ulterior, el s-a desprins de rigori și a dobândit un stil propriu, care se remarcă prin contrastul dintre suprafețele decorativ-abstarcte și cele realiste. De asemenea, s-a ajutat de mijloacele curentului simbolist pentru a pune într-o formă plastică imaginarul său artistic. Aceata se remarcă în special prin erotism. Catalogul expoziției va cuprinde peste 25 de lucrări originale, alături de o biografie și o analiză în detaliu a contribuției lui Gustav Klimt la
Expoziție Klimt la Muzeul Peleș () [Corola-journal/Journalistic/81457_a_82782]
-
inversarea voluntară a categoriilor logice: întregul prin parte, partea prin întreg", nu mai treacă-meargă deloc. Asta se cheamă sinecdocă, Istodor. Nici simbolismul nu e o "mișcare literară și artistică de la finele secolului XIX", cîtă vreme Bacovia, Minulescu și compania de simboliști sadea scriau abia la începutul secolului XX. Cît despre faptul că simbolismul ar consta în exprimarea și descifrarea realității cu ajutorul simbolurilor, asta da, definiție originală! Fii cuminte, Istodor, și lasă în pace metonimiile și restul! Mai bine o rugai pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
Ocheanul se Întorsese, iată, În cele din urmă, vrând-nevrând, dinspre interioritate spre exterior. Îl reîntâlnisem, din nou Întâmplător, În toamna 1981, tot Într-o librărie. Palid, extrem de palid. „Caut volumul lui Davidescu. Un volum care Îl situează ca primul nostru simbolist. Sigur, când Eminescu studia În Germania nu mai era simbolism, dar Wagner poate fi socotit simbolist, nu-i așa? În pictură, la noi, prerafaeliți nici n-au prea fost. Azi, Octav și Ion Grigorescu sunt prerafaeliți, dacă ne gândim bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
trecuse la figurativ, cu o paletă strălucitoare. Pendula pe citate și, fiindcă nu cred că știa să deseneze, Îmi Închipui că lucra proiectând pe pânză diapozitivul vreunui tablou celebru - opțiunile se Învârteau Între stilul pompos de la finele secolului trecut și simboliștii de după 1900. Peste trasajul original, lucra cu o tehnică poantilistă, prin gradări infinitezimale de culoare, parcurgând punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]