346 matches
-
chiasmatic elocventă, exploziv acuzatoare față de o crimă ce a îndoliat pentru veacuri istoria și ființa românească. Nu-i un secret, impulsul care a declanșat nevoia interioară a acestei plăsmuiri, aproape insuportabilă în invenția ei crîncenă, se rezema pe o trăire simpatetică, pe asumarea creativă a unui episod lancinant din șirul fărădelegilor de care a avut parte țara noastră. Căci opera - capodopera, și îmi controlez bine aprecierea - traduce comoția istorică pe care a putut-o genera cumplitul martiriu al lui Brâncoveanu. Ucis
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
urca apă la deala etc.". Creația lui Virgil Mazilescu i se înfățișează criticului refractara la analize, beneficiind de procedee "atît de perfect disimulate", încît frizează spontaneitatea unui creator "vizitat de zei", cu o rostire "aproape pythică". Entuziasmul sau atinge culmi simpatetice: "Virgil Mazilescu este unul din autorii care ne întăresc încrederea în inefabilul poetic. Versurile lui îți plac sau nu, e extrem de dificil să le ăanalizeziă la rece, științific. Intonarea lirica te cucerește sau te respinge, dîndu-ti o bucurie tulbure și
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
filosofii și sociologii noștri? Pe de altă parte, părînd a face, totuși, o concesie în privința existenței pe sol indigen a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor personală, un destin simpatetic...inevitabil: "În România idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și în fugă, pe toate. Cronicarul așa a făcut și l-au interesat în mod special părerile Rodicăi Draghincescu și ale lui Romulus Bucur despre noile volume ale Norei Iuga și al lui Aurel Pantea - poeți despre poeți, o lectură simpatetica, precum și informațiile cuprinse în articolul istoricului Ileana Florea - O prezență feminină controversată în viața lui Slavici. * Fiindcă a venit vorba de "prezenta feminină", merita să ne oprim puțin la editorialul redactorului-sef Vasile Dan, Feminismul și critica literară. Poetul și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
apare Pier Paolo Pasolini: Puștan, și eu,/ mă întindeam pe pietre, gol, / ca Pasolini,/ la Casarsa. (,Paralelisme"). În asociații spontane figurează multe alte personalități (Alberto Savinio, alias Andrea De Chirico, Leonardo Sciascia ș.a.), asociații de neconceput fără o lectură co-participativă, simpatetică, a biografiei și operelor fiecăruia în parte. Dar nu numai intertextualitatea nedisimulată, dimpotrivă, ostentativă prin citare, i se impune cititorului, ci și forța poeziei erotice a lui Catalfamo. Interesantă în creația de iubire a lui este privilegierea figurii feminine, inspiratoarea
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă pe fondul murdar, se cere "pamfletul" bășcălios, bancul cazon, fantezia morbidă. Într-o realitate atît de antipatică, profesioniștii satirei politice nu prea pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
aceeași uliță a eternității". Imbatabil cunoscător al ogoarelor noastre literare trecute și prezente, asemenea unor Șerban Cioculescu și Z. Ornea, dl Niculae Gheran e, după cum vedem, departe de-o abordare uscată, rigidă a temelor, dînd, dimpotrivă, mereu probe ale implicării simpatetice, ale angajării vitale cu vîrf și îndesat. Pătimaș precum un cronicar, d-sa nu dă în lături a lua în derîdere, a probozi, a se lamenta, a se indigna cînd i se aprinde în conștiință becul roșu al neregulii: Există
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Sîrbu; în acest fel toate "valorile" descoperite în diverse domenii (dintre care, evident, cel literar predomină în această panoplie axiologică) sunt subminate de această motivație extraliterară. Modul în care Elvira Sorohan îl citește pe Ion D. Sîrbu este mult prea simpatetic - de aici derivă și confuzia persoană-personaj - iar cititorul e forțat să aibă mereu la îndemână două atitudini: una de compătimire pioasă și alta de "trezie analitică", de receptivitate intelectuală acută pentru a putea urmări meandrele textului critic. Această monografie cu
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
recurgând adesea, aproape exclusiv, la documente de presă și arhivă sau la unele mărturii orale - și a fi trăit-o ca membru participant. Chiar și în această ultimă ipostază trebuie să intervină spiritul critic și autocritic, în afara oricăror înclinații pur simpatetice și profund afective, de natură să altereze aspectul real al unei situații date sau să modifice profilul moral al unei personalități; tot astfel și în ce privește sentimentele de antipatie, aversiunile instinctive. între iubire și ură trebuie păstrat un echilibru, adoptată o
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
comportamentul social, dominat de limba lui ascuțită. începând din 1945, venind pentru prima oară în contact personal cu Frunzetti, în calitatea sa de asistent la Catedra de Estetică, am putut constata persistența prejudecăților sale antisemite operând în paralel cu înclinațiile simpatetice manifestate unui șir de evreice, mai mult sau mai puțin tinere și care îndeobște îl admirau. Se cunoaște astăzi foarte puțin și în bună parte nu se cunoaște deloc cum a întâmpinat Frunzetti realitatea creată de evenimentele care s-au
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
viu decât orice dată strict informativă. Ele dezvăluie trăiri paradoxale între limitele dintre planul trăirii profunde, tăcute, și aceea a unei clevetiri filosofice și cu accentuată aplecare spre comparativism. Un scriitor li-vresc căruia nu-i lipsește însușirea de a scruta simpatetic omul, de a face adevărate fiziologii. Portretele lui N. I. Herescu, Victor Buescu, Basil Munteanu, Constantin Baciu, Cioran, Cotruș, C. Brâncuși, Pallady îi pun în valoare spiritul de observator cu accentuată notă critică, concretețea afirmațiilor, neaderarea la ambiguități. Despre diaspora scrie
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
poezii care, pînă la un punct, merge - oricît de onorabil - pe trasee prestabilite. Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se reîntorc, reverberînd asupra subiectului emitent. Femeia e resimțită ca o plăsmuire telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
numai în adîncul realului, ci și în lumea viselor tronează nimicul pe care-l îngurgităm cotidian, măcar ca pe un leac homeopatic. Viața se nimicește pe sine, reducîndu-se la automatisme ( factori opuși "cutezanței de-a trăi", la modul lucid ori simpatetic), animalizîndu-se: Una cu pămîntul dorm visele în interiorul cărora/ nu e nimic de găsit:/ eu mi-am făcut din băutul nimicului o ceremonie/ cu nuanțele ei zilnice:/ urmează pașii grăbiți în propriile noastre adevăruri:/ ca și cum sufletele și-ar da o întîlnire
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
victorie ș...ț pentru el fiindcă va fi învins tribul Grodeck”. Traklian vorbind, ca în ultimul concis vers al poemului Grodek, o victorie a „nepoților nenăscuți” împotriva acelor „zeci, sute de familii Grodeck”. (Sebastian, eseistul și prozatorul, ar fi citit simpatetic analiza lui Heidegger din Limba în poem.) Alt laitmotiv fundamental, de aceeași proveniență: Gunther, cu „figura lui de copil” și cu „ochii - mereu vioi, în albastrul lor copilăros”. Apoi, femeia-soră, „guvernantă”, în preajma căreia se complac Gunther și Paul și, de
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Pentru a vorbi în termeni marxiști, "proletarul intelectual" Arghezi s-a străduit a-și depăși condiția, însusindu-si înfățișarea și comportamentul "dușmanului de clasă", măi atractioase și mai eficiente. Fidel, în același timp, obîrșiei sale, Tudor Arghezi se aplecă, cu un simpatetic interes, asupra muncitorului manual (făcuse el însuși parte din tagma), mîndru nu doar de priceperea lui, mergînd pînă la performanță, ci și de posibilele similitudini între "sudura" și "literatura": "Am cunoscut odinioară un lucrător de ăsudură, cum se cheamă lipitura
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
căderea în complicitate cu îngerii căzuți, omul se pare că a pierdut ceva, acea capacitate de a comunica cu Dumnezeu. Unica formă de a comunica rămâne rugăciunea, concentrarea mentală și probabil un fel de emisie prin tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în copleșitorul flux al impresiilor, în extravaganta expansiune a imaginației. Amestecul fanteziei cu realitatea, provine din concepția veche a „călătoriei libere” (tematizată de daoistul Zhuang Zi) între cele două planuri ale realului și imaginarului, a posibilității marii armonii, a rezonanței simpatetice datorate suflului energetic care leagă toate ființele și lucrurile. În acest tip de viziune în care gîndibilul se confundă cu sensibilul, trăirile și impresiile sînt redate prin senzorial și pentru aceasta, toate organele de simț sînt puse la bătaie - văzul
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
să treacă mult dincolo de limitele celor câteva albumașe color, tip ONT, ce fac, oarecum jenant astăzi, fala vitrinei celor două librării de pe „faleza“ urbei? Istorici, arhitecți, muzicologi, literați, genealogiști, arhiviști, specialiști în evoluția politicii și artelor românești, plus câțiva fotografi simpatetici, bine struniți de o sfântă determinare aidoma treimii care a păstorit Dicționarul scriitorilor români (Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu) ar face fain-frumos într-un an o monografie sinaiotă de toată frumusețea. Ce naiba, pardon de expresie, la Sinaia, în minunata
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lecturi atente, cu creionul în mînă. Conspectele d-sale adesea minuțioase ni se par foarte utile nu în ultimul rînd junilor cititori, orientîndu-i, stimulîndu-i să meargă mai departe pe căile astfel deschise. Lectura lui Cassian Maria Spiridon e una participativă, simpatetică. Cu discreție, d-sa își exprimă adeziunea la multe din opiniile autorilor abordați, sugerînd statutul lor de îndreptar intelectual și moral. Reține bunăoară un aspect capital al convertirii la ortodoxie și, implicit, la românitate a lui N. Steinhardt: „Adevărul răstignirii
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
de creație. Ceea ce remarcase Paul Georgescu cu peste două decenii În urmă, anume „modernitatea relațiilor și a problematicii” ca amprentă prin excelență contemporană a scrisului său, Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și În noile cărți, În Alvis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
primejdios, subversiv. Stereotipa invocare a „renașterii” din 1965 (pe care și eu o folosisem În carte, dar mai curând În sens subversiv, pentru a sugera cititorului diferența, după 20 de ani) oferea „acoperire” pasajelor dubioase, calificate neutru, când nu și simpatetic, de către referent, fie că era vorba despre „legătura mereu biunivocă și obligatorie dintre etic și estetic”, „impactul moralității (și al curajului moral)” și chiar despre o deloc confortabilă afirmație precum „marele roman și marea poezie patriotică sunt, Înainte de toate, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
e ceea ce dorim astăzi, ci o reconstituire (chiar și o reconstruire) afectivă a trecutului, o restaurare a vechilor și îngălbenitelor fotografii până la claritatea realității, o întîlnire virtuală sub semnul respectului pentru adevăr - dar a unui alt adevăr, relativizant, ludic și simpatetic - cu cei pe care am învățat să-i iubim din scrierile lor. Fapte în copilărie era "mic și îndesat"1, foarte negricios, ca toți frații săi. La Cernăuți avea o frică patologică de stafii 2. Adolescent, "era un tânăr sănătos
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zile!" Moment mai lung de tăcere: "Auzi, Virjil, ce spune prietenul dumitale? Că din cauza Zulufului tău eu am amețeli." ― "Posibil", răspunde Virgil laconic. ―- "Gabriel, îți bați joc de mine?" ― Nu, Monica, dar fiind un medicament psihic, pentru suflet, înțelegeți?, acționează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî. Cazul dumneavoastră cu Virgil." ― "Gabriel, ai înnebunit? Virjil, apără-mă, uite ce-mi face prietenul dumitale..." Virgil mormăie de pe fotoliu, Monica și cu mine râdem în hohote. 16 aprilie Faptul că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]