1,315 matches
-
acuzare a fost "luat în discuție" mai întâi de către Consiliul de miniștri și nu de către o instanță juridică (ministrul Justiției, L. Pătrășcanu avea să desființeze puțin mai târziu inamovibilitatea magistraților - devenind ulterior el însuși victima acestei hotărâri, asasinat printr-un simulacru de acuzare), că aceasta a fost prima condamnare la moarte pentru delict de opinie nu numai din istoria comunismului în România ci și din toată istoria modernă a României; că a fost prima sentință capitală împotriva unui ziarist, în condițiile
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
așa, foarte uimit". Se reedita într-un fel performanța lui Camil Petrescu, dar pe fondul unei intuiții ce suplinea implicarea biografică, tot astfel cum Camil Baltazar stîrnea mirarea pentru poemele sale ,de sanatoriu" fără ca poetul să fi fost ftizic. Uneori simulacrul estetic poate atinge corzile ingenuității... Din șirul amintirilor lui Alexandru Lungu nu putem a nu reține cîteva evocări de scriitori surprinși ,pe viu", captivante în exactitatea lor ce nu exclude generozitatea, prin empatia lor ce nu exclude observația omului de
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
așteptat, făcându-se comparații între situația de la noi și aceea din Cehoslovacia. Dacă sovieticii nu au intrat atunci și în România, s-a spus, nu au făcut-o pentru că la noi, spre deosebire de Cehoslovacia, nu s-a pus chestiunea reformelor interne. Simulacrul de politică externă independentă, cu care se împăuna Ceaușescu, i-a supărat mult mai puțin pe ruși și pe aliații lor internaționaliști, decât politica de reforme interne inițiate de Dubcek și de echipa sa. Complementară discuției despre raporturile istorice de
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
uităm, cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, în sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian Șiulea în Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare însă în momentul în care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al }ărmului Sirtelor, "reacționari de șarm" (explicitează Compagnon: "reacțiunea plus șarmul, adică traversarea
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
o politică de stat. Am simțit-o pe propria piele de două ori. Prima dată, când a avut loc întâlnirea de la Sibiu privind regionalizarea și am atras atenția acolo, în prezența ministrului Liviu Dragnea, că am fost invitați la un simulacru și după această întâlnire l-am invitat pe domnul Dragnea și la Alba Iulia, să facem o conferință despre regionalizare, iar domnul Dragnea mi-a transmis la momentul respectiv personal că nu crede că îmi doresc să vină la Alba
Un alt lider PNL îi acuză pe Ponta și Dragnea de amenințări by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30627_a_31952]
-
calificat. Situație cu atât mai gravă cu cât, în ultimii ani, literatura română a devenit piața de desfacere a unor subproduse de critică și istorie literară, față de care singură indiferența poate fi, la rându- i, parte din jocul periculos al simulacrului și al mistificărilor de falsă cucernicie patriotică. Neobișnuita ispravă enciclopedică, tocmai amintită, e un bun exemplu. 1. Lipsesc, din pretențios intitulata „istorie a presei”, reviste literare și publicații periodice a căror apariție a marcat semnificativ evoluția presei și a unor
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
n-am chef și nu mi-e dat/ să umblu cu sicriul șifonat”). Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul falsității, e un adevăr contrafăcut, un simulacru de adevăr; în viziunea poetului, adevărul e dimensionat dintr-o perspectivă a relativității și a unei retorici bazate pe divorțul dintre aparență și esență. Drama omului comun pe care o reliefează versurile lui Mircea Dinescu este tocmai această discrepanță între
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
combinatul, a mai spus fostul ministru de Finanțe. "Deja putem discuta despre viitorul proces de privatizare a Oltchim, pentru că acesta de acum nu a avut decât o rezonanță de natură anecdotică. Ce s-a întâmplat la Oltchim a fost un simulacru", a spus Varujan Vosganian, aluzie la ”spectacolul mediatic" regizat de patronul OTV, scrie NewsIn. Având în vedere toate acestea, liberalul nu vede privatizarea de la Oltchim ca pe un eșec, deoarece "o privatizare eșuată este atunci când nu vin solicitanți”. Mai mult
Vosganian: Privatizarea Oltchim nu a avut decât o rezonanță anecdotică () [Corola-journal/Journalistic/42066_a_43391]
-
însemnat și de Marin Sorescu (1936-1996), importantul poet și dramaturg, ambițiosul literator care a voit să fie și critic ori eseist. Primul roman, Trei dinți din față, 1977, este unul al unei vârste, aceea a iubirii și tinereții, în deceniul simulacrului destalinizării. Iubirea și tinerețea nu apar ca triumf, potrivit clișeelor impuse, dar ca eșec. Tema eșecului la tinerețe, în viață și profesie, ia drept "cobai" ficționali gazetari și scriitori. Ironia amară și dramatică, profundă și complexă, proprie scrisului lui Sorescu
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
extazul văratec și boala omului nemuncit. Între mine și ea este gardul cel viu foișurul/ cireșul/plopul/ograda și zarea Gloria începe și se sfârșește continuu la cimitir Poză 5 in memoriam Mircea Nedelciu Cazarma pare o zonă închisă pe simulacrul de gând o Doftană pe câmp mărșăluind în cuvinte este-o speranță. Poate un fort libertin poate o pâine sau poate o greață Nu pot să-i uit ugerul. Laptele albastru și nasturii șterși oxidați. Glonțul perfid liniștea dinainte de goarnă
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
de cerc. „Cercul strâmt” de care vorbea Eminescu în Luceafărul. Ascundem oare ceva, ne ascundem de cineva? De noi înșine! Norocul nostru este că sufletul nu-i contemporan lumii. (...) Jorge : Poetul în polemica sa cu matematicianul adâncește misterul destinului omenesc, simulacrul identităților. A fost un vagabond - susține poetul - care, înainte de a fi nimeni în fața morții, își va aminti că a fost sau s-a făcut cândva rege. Pedro: M-ai convins că un om „normal” nu poate trăi în afara visului (= expresia
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
ochii tot mai mari”. Mai înainte Sv. gîndise: „Uite locul, ce să mă mai duc la Petrovski? Cel puțin aici am un martor oficial...” De ce are nevoie, stimate domn, Svidrigailov, de un martor oficial? Pentru a-și face plauzibilă excrocheria, simulacrul sinuciderii! Aparițiile și dispariția nu trebuie să rămînă în ochii muritorilor ca un fel de hocus-pocus, diavolul (iată că am scris, în sfîrșit cuvîntul ce-mi sta pe suflet și-l simțeam, împănat cu toate mirodeniile, pe limbă) e discret
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
este unanim acceptată de-a lungul și de-a latul „satului” planetar al lui Marshall McLuhan, atunci a căuta cu sârg așa-zisele „derapaje” ale continuu recreatului spațiu de intersecție dintre mesajul jurnalistic și cel publicitar (un areal hibrid, unde simulacrul oferit de mesajul ultim a devenit, iată, paradoxal, singura entitate „concretă” identificabilă de către public) înseamnă, mai exact, a resemnifica, pe de o parte, topografia unei realități învelite în foița subțire a discursului, iar pe de alta, a stabili, după modelul
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
în urmă, într-un modest laborator scund și îngust, undeva în centrul urbei, pe strada Lucian Blaga nr. 3, numit pe atunci ca într-o dramă poate de teatru absurd, „Compuși Organici” ai Institutului de Chimie de pe lângă Filiala Academiei, un simulacru de secție de cercetare, stație pilot și spațiu pentru ambalarea produselor deopotrivă, s-au împlinit, e drept cu trudă și lipsuri, năzuințele unui om cuprins de febra căutărilor. În ultimii ani ai celui de-al nouălea deceniu al secolului pe
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
Tocmai conversațiile la botul calului îmi lipseau”, bombăni în gând Irina, căreia îi displăceau atât de mult amabilitățile forțate și în general tot ceea ce se putea numi “dans social”. Și când se gândea la această expresie, avea în vedere acel simulacru de interes care depășea elementara politețe și pe care unii se străduiau - și uneori le putea citi chiar pe fețe cât de mândri sunt de propria performanță - să îl mimeze față de persoane a căror viață, gânduri sau soartă, îi lăsau
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
nostru privat, ajungem să ne întrebăm dacă noi suntem cei care au gândit sau, dimpotrivă, dacă este ceva care ne gândește, obligându-ne să acționăm împotriva adevăratelor noastre interese. Abia atunci devenim circumspecți și realizăm că totul este doar un simulacru de libertate. Abia atunci devenim mai atenți la modul în care suntem manipulați, la felul în care societatea, guvernanții și organismele internaționale încearcă să gândească în locul nostru. Din acel moment, nu va mai fi nevoie să inventăm vini sau vinovați
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
înainte... Poate sufletele lor erau bucuroase, așa cum de puține ori fusese al lui. Poate... Dar acum era timpul ca Mircea să plece din fața trenului, la care privea ca hipnotizat. Și să facă naibii ceva cu banii aceia. Ceva - altceva decât simulacrul de literatură pe care îl dăduse spre editare în ultimii ani. Și care mai și semăna al naibii de puțin cu lucrurile valoroase pe care le scrisese în tinerețe. În numai o săptămână, cu ajutorul bănuților pe care reușise să-i economisească, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poruncă-mi dai? etc. Unele din aceste jocuri s-au practicat și în satele comunei Filipeni, le-am cunoscut în copilărie, mi-au fost amintite și descrise de oamenii din satul Slobozia - Filipeni. Unul dintre aceste jocuri, numit „Calul” (nu simulacru, diferit de cel de la sărbătorile de iarnă) este „format” din trei băieți mai mari, doi în picioare, al treilea ridicat pe umerii celor doi în poziție orizontală, acoperit cu un țol, la cap cu o oală într-un băț. Calul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
piață a mijloacelor de a intra în eternitate. în loc să vândă, așa cum făcea odinioară Biserica, „iertări de păcate”, piața va pune în vânzare servicii având ca obiect sinuciderea, moartea asistată medical, criogenia, apoi vor fi comercializate dispozitive care vor permite organizarea simulacrelor de agonie, de semisinucideri, de experiențe simulând moartea, de aventuri extreme fără garanție de întoarcere. Ulterior, progresele neuroștiințelor vor permite căutarea, printr-un act pur mental, a unor cunoștințe sau informații în bazele de date externe, fără a fi necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
materne. Cei din industria divertismentului vor inventa noi moduri de împărtășire - virtuală - a existenței hipernomazilor, dându-le astfel acces la un nomadism virtual. Clasele de mijloc îmai ales) vor trăi „prin procură” viața hipernomazilor, prin practicarea a patru sporturi principale, simulacre ale mișcării, toate fiind solitare, reprezentări idealizate ale competiției în hiperimperiu, presupunându-se că fiecare va avea șansa lui; toate vor fi practicate de fostele elite ale „inimilor” precedente, toate vor fi practicabile și vor permite progresul: echitația, golful, sporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
idealizate ale competiției în hiperimperiu, presupunându-se că fiecare va avea șansa lui; toate vor fi practicate de fostele elite ale „inimilor” precedente, toate vor fi practicabile și vor permite progresul: echitația, golful, sporturile nautice cu pânze și dansul. Aceste simulacre de călătorie le vor permite mimarea unei rupturi de lume, continuând totuși să beneficieze de logistica ei: pe trasee sigure, în păduri amenajate, de-a lungul coastelor mărilor fără pirați, cu servicii de salvare eficiente, dispunând de club-houses, de adăposturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a fi niște hipernomazi, chiar dacă vor fi abandonat de multă vreme aceste distracții. Astfel, vor trăi emoții din ce în ce mai puternice. Sedentarii vor plăti și ei tot mai mult pentru a asista în timp real la spectacolul sporturilor de echipă, și ele simulacre sofisticate ale vieții de hipernomazi: actorii acestor meciuri, jucate într-o atmosferă de concurență necruțătoare, după reguli tot mai violente, mai rapide și mai distrugătoare, încearcă să pătrundă într-o citadelă adversă apărată de un sedentar îportarul, la fotbal) sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din rațiuni de clasă, de religie sau de orice altceva, nu se vor dovedi demni de această nouă elită. * * * Vreau să cred că, într-o bună zi, cu mult înainte de sfârșitul secolului XXI și în ciuda atâtor obstacole, prăpăstii amețitoare și simulacre, hiperimperiul va căpăta destulă amploare pentru a-i face pe oameni să perceapă unitatea lumii fără ca el să fi ajuns la distrugerea identității umane. Mai vreau să sper că hiperviolența va amenința destul de serios omenirea pentru a o face conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns nu-l părăsise niciodată. - Dar și o minte... perversă, mai spunea Alberto. - Perversă? De ce? Întrebă Dante, frapat de acele cuvinte. - Există ceva necuviincios În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arăta din nou azi. Trupul schingiuit al lui Bigarelli nu Încetase să-l urmărească. Și, În același timp, opera lui splendidă și Îngrozitoare, dacă era adevărat ceea ce i se povestise. Și apoi fața de ceară a statuii și curiosul său simulacru de viață. Rațiunea Îl Îndemna să caute vinovatul Între oaspeții de la han, evitând ambiguul tărâm al umbrelor care se manifestase la Abație. Totuși, instinctul Îi spunea că și miracolul era o verigă din acel lanț al morții. - Spune-le celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]