2,389 matches
-
al unei fete, avea un nas subțire, ochii negri scânteietori și o barbă galbenă ca mătasea porumbului toamna. Tânjea după iubire și visa să trăiască cu o femeie ca un evreu normal. Dar remarcase imediat că mai toate femeile din sinagogă întorceau privirea de la el. De altfel, Zaharel avea obiceiul să-și ducă mâna după ureche și să-și încrețească fruntea când vorbea cu femeile, pronunțând mereu greșit numele lor. Încercase să le vorbească în suedeză, dar femeile ori nu înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în lume. Exista o condiție, ca în toate sectele: trebuia să cotizezi pentru viitorul și succesul mesajului sfânt. Asta nu era ușor pentru Zaharel, dar Porumbița îl ajutase, în numele iubirii. Devenise o ocupație plăcută pentru Zaharel să meargă sâmbăta la sinagogă și duminica la biserică. Era ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai dat de dracu’, ai început să pierzi Împărăția umbrelor! - Cum aș putea să mă salvez? Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plângea cu fața în palme. - Ce-ai primit de la iubire? Numai dezamăgire! - Mă voi arunca în aer de pe cea mai înaltă clădire din acest oraș! - Vei începe din nou să trăiești, i-am spus eu cu voce mai ridicată. La sinagogă nu știe nimeni de „nebunia ta“ și nici de faptul că te-ai destrăbălat cu oă Zaharel își spălase cu apă rece fața plină de lacrimi, apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși, ca un mort în viață. Dimineața s-a trezit mai vesel, a jelit-o pe Porumbița după obiceiul evreiesc șapte zile, apoi s-a dus la sinagogă să vadă chipuri de femei. I se părea că acum știa ceva despre iubire. Nu mai putea fi înșelat atât de ușor. Era timpul, nu mai era un om tânăr. Era legat și eliberat printr-o iubire inexplicabilă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nouă îi amintea de timpul copilăriei, când citea cu tatăl său din Haggada și primise o cutie plină de culori ca să deseneze ce-i trecea prin minte. Cu forța luată din această imagine îndrăznea acum să se adreseze femeilor din sinagogă fără să roșească, nici să se bâlbâie, femeile nu mai îndrăzneau să-i corecteze felul de a vorbi și greșelile de gramatică. Poate vedeau noua dragoste în el, cea de sub fața plină de lacrimi. Acasă se așeza la masă, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și pielea ca mătasea de borangic. Nu mă recunoșteam, ca și cum ceva din țara de munte, Elveția, îmi lipise pe frunte o dungă de gheață veșnică. GHETELE FERICIRII Era sâmbătă dimineața și Rudi se grăbea ca de obicei să ajungă la sinagoga din centrul Stockholmului. Se îmbrăcase frumos cu caftanul de mătase, pe cap își pusese calota albastră și peste ea pălăria neagră. Timp de cincisprezece ani, de când emigrase din infernul comunist, făcuse același drum sâmbăta - având impresia că atâta timp cât va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o plimbare în care să vadă fețe omenești, să audă cântându-se și vorbindu-se despre Cel de Sus. Regele Universului era, după credința lui Rudi, prezent în toți oamenii. A întâlni pe unul din ei, pe stradă sau în sinagogă, era ca și cum l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vorbindu-se despre Cel de Sus. Regele Universului era, după credința lui Rudi, prezent în toți oamenii. A întâlni pe unul din ei, pe stradă sau în sinagogă, era ca și cum l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările din est - acolo toți știau că micul lui anticariat dăduse faliment și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile dese de pe fața lui muncită de ani se deschideau ca un evantai chinezesc, luminând toată fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură care venea de la corpurile mișunătoare ale oamenilor. Rudi se simțea înviat și-i servea pe cei întâlniți în cale cu caramele. - Rudi e amorezat, spunea un cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai o singură problemă: rabinul! Știu că îmi va pune bețe în roate. Tua și familia ei nu sunt nici măcar luterani, nimic! Un bun evreu care se căsătorește într-o familie de atei e de neiertat. Voi fi exclus din sinagogă, fără îndoială. I-am trimis rabinului deja o scrisoare, dar n-am primit nici un răspuns. Dar iubirea stă mereu sus, chiar deasupra religiei care este numai un suport pentru trăirile interioare ale omului. Poate că sunt un evreu rău. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să-mi dau duhul? Părăsi repede sinagoga și se îndreptă spre Strandvägen, către magazinele unde putea să cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus într-un sicriu de lemn, care la rândul lui urma să fie pus în superbul sicriu al comunității evreiești, după ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot ce i se întâmplase. Dar în loc de asta începuse să se bâlbâie, spunând că era neam cu Rudi, din vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
picioare pentru că era încălțat cu ele când o întâlnise pe o fată cu care dorea să se însoare. - Ha, ha, ha! Natanael se înroșise din cauza râsului colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bucura niciodată. Chiar și iubirea pentru Tua, care-l făcea fericit, era o iubire semănând cu o rană adâncă. Obișnuia să se scoale dis-de-dimineață și hoinărea pe străzi cu gânduri întunecate. Odată, într-o sâmbătă, pașii îl duseseră în apropierea sinagogii. Acolo întâlnise un om care-l salutase cu urarea de Sabat. Natanael i-a răspuns imediat, urmându-l la sinagogă. Recunoscuse în acel om pe cel care îl numise pe Rudi „fustangiu“. Ce întâmplare ciudată! Omul îl recunoscuse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să se scoale dis-de-dimineață și hoinărea pe străzi cu gânduri întunecate. Odată, într-o sâmbătă, pașii îl duseseră în apropierea sinagogii. Acolo întâlnise un om care-l salutase cu urarea de Sabat. Natanael i-a răspuns imediat, urmându-l la sinagogă. Recunoscuse în acel om pe cel care îl numise pe Rudi „fustangiu“. Ce întâmplare ciudată! Omul îl recunoscuse și el pe Natanael, amintindu-și foarte bine cum împreună cu rabinul și alții râseseră de Rudi. Acum își cerea scuze în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cerea scuze în mod sincer: - Iartă-mă! Dar un râs bun prelungește viața! Apoi adăugase repede, împins de căldura inimii: - Când te văd, am impresia că-l văd chiar pe Rudi! Un surâs luminase fața lui Natanael. Când intraseră în sinagogă se așezase direct pe locul lui Rudi. Ca și cum acel loc fusese dintotdeauna al lui. Se simțea împăcat că acel om, care luase în batjocură amintirea lui Rudi, acum, în mod spontan, îi arăta căldură. Era ca și cum ar fi regăsit viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adus gândirea iudeo-greacă în Europa, țările în care este astăzi dominant sunt toate teocrații sau dictaturi laice, cu excepția câtorva democrații în devenire: Turcia, Algeria, Maroc, Kuwait și Senegal. în toate celelalte țări e practic imposibil să se construiască biserici sau sinagogi, după cum este imposibil ca o persoană să se convertească la o altă religie, să trăiască în conformitate cu principiile ateiste, să-și întemeieze o căsnicie cu un partener nonmusulman fără ca acesta să se convertească. Ideologia dominantă constă în a crede că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
chiar vom decide să scăpăm de evrei, va fi așa cum trebuie, nu cu o gloată care să o facă. Sunt și implicațiile comerciale aici. Acum două săptămâni, niște idioți din Nürnberg s-au hotărât să șteargă de pe fața pământului o sinagogă - una care întâmplător era asigurată pentru o sumă mare la o companie germană de asigurări. I-a costat mii de mărci să plătească despăgubirea. Așa că vezi dumneata, revoltele rasiale sunt cât se poate de dăunătoare afacerilor. — Și atunci, de ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Justiție pe Furtherstrasse și biciuiește băieți tineri în celulele de acolo. — Ei, nu mi-ar plăcea deloc să fiu evreu în orașul ăsta, zise Korsch. — Chiar așa, zise chelnerul. Luna trecută a convins o gloată să ardă din temelii o sinagogă. Streicher începu atunci să cânte și se acompanieze cu o percuție asigurată de cuțit, furculiță și masă, de pe care îndepărtase grijuliu fața de masă. Combinația dintre loviturile lui de tobă, accent, beție și completa incapacitate de a ține ritmul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
anonim prin care ni s-a indicat cu exactitate unde să găsim cadavrul unei alte fete dispărute a spus că persoana care a sunat avea accent bavarez. Atunci există un motiv. Luna trecută oamenii din Nürnberg au dat foc la sinagoga din oraș, dar aici în Berlin sunt numai câteva ferestre sparte și niște vătămări corporale, în cel mai rău caz. Lui Streicher i-ar plăcea la nebunie să vadă că evreii din Berlin și-o iau cum și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
deriva numele, priveliștea trebuie să fi părut foarte incitantă. Dar pentru un geamgiu trebuie să fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
smulse și aruncate pe jos, noi sloganuri antisemite vopsite proaspăt peste tot; și tot poliția, nefăcând nimic pentru a împiedica vandalizarea vreunui magazin sau pentru a-l proteja pe proprietarul său. În apropiere de Waghäuselerstrasse am trecut pe lângă o altă sinagogă în flăcări, unde pompierii vegheau pentru a se asigura că flăcările nu se răspândesc la clădirile învecinate. Nu era cea mai bună zi pentru a mă gândi la mine însumi. Am parcat aproape de blocul ei pe Lepsius Strasse, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]