562 matches
-
neștiuți, autoarea Somnului din somn percepe "pe crengile sângelui" voci esențiale: În loc de pășuni și semințe, și cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la viață un creator include transparențe și mistere, acestea în sincretism unduitor. Asupra Anei Blandiana își exercită seducțiile orizontul vizibil, cu modulații de anotimpuri, și orizontul abisal (cu altă distribuție de voci și sunete) determinând o cunoaștere vizionară. Natura e un datum. Orientarea spre ea ține de caracterul răsăritean al ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucru vreau să mai spun: acest "aici", atît de drag d-lui profesor, nu poate exista fără "prezumatul" dincolo. Dacă ține atît de mult, domnia sa poate să rămînă aici, unde demonstrează că îi este locul. 1.10. VIDUL Pe fondul sincretismului noii ere, renasc misteriile vechilor școli ale Antichității. Nu li se poate opune nici biserica, închisă în propria-i dogmă și amestecată în tot felul de intrigi politice, nici știința, încătușată în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum să-i facă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite în alte situații. America e unică. Oricum, tot ce am știut pînă acum despre ortodoxia monetară a fost pulverizat. Nu mai avem o doctrină dominantă, ci un sincretism pragmatic și dezideologizat În concluzie, cred că se poate spune că mixul lui Bernanke a scos America și întreaga lume dintr-o recesiune gravă, dar nu a schimbat fundamentele sistemului, ceea ce înseamnă că se pot produce recăderi, chiar mai grave
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu sunt departe de adevăr. Or, aceleași măsuri pot conduce la efecte diferite în alte situații, America e unică. Oricum, tot ce am știut pînă acum despre ortodoxia monetară a fost pulverizat. Nu mai avem o doctrină dominantă, ci un sincretism pragmatic și dezideologizat. În concluzie, cred că se poate spune că mixul lui Bernanke a scos America și întreaga lume dintr-o rece siune gravă, dar nu a schimbat fundamentele sistemului, ceea ce înseamnă că se pot produce recăderi, chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
administrative, reprezintă, ca și stema, o imagine a îmbinării dintre puterea laică și cea religioasă. Culorile dominante sunt galbenul-arămiu, albul și roșul în exterior; albul, galbenul și verdele în interior. Biserica Vasile Blajinul din piață e un unicat, de un sincretism remarcabil. Ucrainenii sunt malo-ruși, veniți ceva mai devreme, în secolul al XI-lea erau deja creștinați în masă de cneazul Vladimir și mama sa, după succesul delegației bizantine. Sunt mai blînzi, deși naționaliști, au trădat toți cuceritorii Rusiei de pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
religii într-un limbaj dogmatic prin care oamenii participă la misterul divin, în care lumea se găsește confruntată cu propria-i imagine integrală. Astfel, se întrevăd sursele ecumenismului, exigența unității capabile să reconstituie modelul mereu viu al originilor, autorul evitînd sincretismele și artefactele dăunătoare prin scăderile lor de sens. Nu putem vorbi de religie fără să întrezărim măcar invizibilul, deschiderea spre celălalt tărîm. Trăim într-un loc fărîmițat, fracturat, căzut, din care nu putem ieși fără acest model transcendent, al Sofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
chiar oicumenică (la nivelul „naturii umane”). Structura socială (ca „tablou al pozițiilor și rolurilor sociale”) relevă deopotrivă „ordinea internă a unei culturi” și „ciorchinele de roluri” prin care personalitatea „înveșmântează individul”. În fapt, spune profesorul Geană, este vorba de un „sincretism semantic între «cultură» și «societate»”, reflectat și în „dualismul ’socializare - enculturare’”, într-o relație de tipul „formă-conținut”. Conceptul de „rol” evidențiază aici caracterul de „continuum psiho-socio-cultural al universului uman”, în planul identității individului (și deci al personalității acestuia) în cel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
filosof își fabrica fără probleme mica lui gândire personală efectuând colaje din fragmente împrumutate din diferite doctrine. Fiecare prelua ceea ce prezenta interes pentru sine, fără să se îngrijească dacă merita sau nu eticheta de discipol ortodox: gândirea aparține tuturor, iar sincretismul, atunci când duce la înțelepciune, merită tot respectul. Aceeași remarcă valabilă pentru un mare număr de filosofi din Antichitate: zonele de umbră și întrebările par mai numeroase decât cunoștințele clare și precise, informațiile sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trupului 209-210; și politica 244, 248; și prietenia 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260; proastă reputație 176-181, 199; și puterea 179, 211-213; și Pythocles 183, 186, 215, 261; și răul 192, 193-194; și râsul 181; și realitatea 172, 213; sincretismul gândirii 176-177; statui 221; și suferința 182, 200-201, 207-208; succes 180; Tetrapharmakon-ul 182, 184, 194-195, 197; utilitarism hedonist 192, 201; și zeii 184, 190-192, 238, 310 Erotion 214 Eudoxos din Cnidos - și Aristotel 157-158, 308; bibliografie 308; și călătoria 153-155
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Cruce-n masă, / Cruce-n patru cornuri de casă. " 92 Astfel, ceremonialul nupțial este o continuare a ritualului de inițiere, specific imaginii mitice, dar și o împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor semantice primare: "Bună vremea, / Bună vremea, / Boierul de casă / Boieri pământești / Și sfetnici domnești! Boierul de casă / Afară să iasă / Căci cu el voim / Ceva să vorbim! Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea! Și nu cânt, că știu să cânt, / Ci mi-i drag acest pământ, / Cu cât cânt, atâta sânt!"207 Despărțirea de cei dragi, evocată în poezia populară, transformă spațiul poetic într-un sincretism al genurilor literare. Completitudinea liric epic dramatic sugerează dorința de tămăduire a unui destin care-și caută împlinirea: Am fost una la mama / Ca soarele și luna. / Părinții-au avut avere, / Eu le-am fost de mângâiere. / Dar cu-atâta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de limbaj, de logos), artele cu care teatrul se învecinează și pe care scena le invită mereu să i se alăture în chiar actul creației, vor face vizibile elementele de specificitate, ca și cele de unitate artistică. Iar prin enunțarea sincretismului la care teatrul aderă, este ridicată problema libertății a libertății creației și, implicit, a libertății creatorului. Niciodată dusă până la ultimele consecințe, discuția cu privire la textul piesei și la textul transpus scenic ne determină să mizăm pe o conciliere a părților implicate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
culturile, științele, tehnicile reprezentate în cadrul său. E evident că el aparține și domeniilor religios, rasial și politic. Toate aceste apartenențe, care nu sînt neapărat formulate, nici amintite, sînt admise pur și simplu fără să apară la vreun moment dat tentația sincretismului". Entuziasmul lui Jack Baillet, care transpare în acest text redactat pe 2 noiembrie 1971, și plăcerea pe care o resimte participînd la aceste întîlniri îl împiedică să adopte o perspectivă mai critică, chiar și cînd face aluzie la "exercițiul bănuielii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se află cu tine sau promovează interesele cercului său de cunoscuți, ai putea să crezi că în iubirea voastră există și o doză mare de egoism. Egoismul e natural Cât timp e foarte mic, copilul are gândirea dominată de animism, sincretism și egocentrism. Gândirea animistă însuflețește obiectele ca și cum ele ar avea voință proprie. Ba chiar copilul face uz de personificare, atribuind obiectelor sau animalelor trăsături umane, cum ar fi capacitatea de a purta o discuție. Gândirea sincretică, primitivă în esența ei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
după aceasta se trece la un partener apt de a fi cunoscut, cum ar fi o rudă ori un înlocuitor al părinților, învestite cu o bună imagine, încredere și putere. Pe lângă egocentrism și animism, gândirea copilului este marcată și de sincretism, adică de ten dința de a judeca pornind de la concluziile altora. Aceasta face din copil o persoană naivă în aparență, iar din partenerul sexual foarte tânăr un partener în aparență naiv. Două feluri de a asculta inima... Deunăzi vorbeam cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Dali, devine fluid (vezi tabloul Persistența memoriei). Asociații de acest tip se pot face nenumărate, însă ne mulțumim să îi amintim din domeniul muzical pe Stravinsky și Enescu care redimensionează cascadele tetrafoniei lui Bach. Mai mult, dacă ne raportăm la sincretism, personajele scriitorului nostru, prin dubla lor perspectivă, aduc foarte mult cu portretele lui Georges Braque, pictate prin procedeul contrastiv al luminilor și umbrelor. Ca în opera oricărui creator de excepție, nimic nu e întâmplător în Patul lui Procust: de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Eu unul nu sunt la curent!"3, în timp ce Paul Virilio pare a fi de acord cu poststructuralismul și "hipermodernismul", dar mai puțin cu postmodernismul, care reprezintă pentru el cel mult o noțiune cu sens în arhitectură ("un cuvânt-valiză" sau un "sincretism"): "Postmodernismul? Nu are nici un sens pentru mine. Prin urmare, nu mă simt în nici un fel legat de postmodernism"4. În completare la acest tip de reacții este de menționat atât acerba identificare a inițiatorilor acestui curent, care, în filosofie par
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a clătinat îngrijorător, dând la iveală crevase adânci, incertitudini zguduitoare, anxietate și abisalitate. De aceea, pasionat al romanului gotic englez fiind eu însumi, aș muta capul de pod al terifianței culturale europene spre romanul antichității grecești târzii, în care sincretismele foarte sofisticat elaborate din Etiopicele, de pildă creează un imaginar al spaimei pe care numai Evul Mediu de mai târziu avea să-l egaleze. Spaima de om a constituit principala frică a decadenței antice; în Evul Mediu, accentul se mută
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
civilizații dispărute, exotice. Moreau se detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care se face ecoul unui mixtum compositum mitologico-esoteric. Pictorul nu este interesat de construcția minuțioasă a unor scene istorice, ci de spații exotice, imaginare, întrebuințând elemente disparate ale unor mitologii care nu au aproape nimic în comun în afara unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nordice din care face parte și castelul. Prezent la expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
murală a bisericilor din Nordul Moldovei, caz similar cu cel al lui Kimon Loghi ale cărui "citate" din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale pregnante în tablourile sale. Nu despre un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu desparte maniheist apele, ci-l situează pe Loghi la confluența acestor tendințe, încercând o sinteză a lor, fapt care poate fi observat în câteva dintre tabolurile sale, unde elementele recuzitei mitopoetice böckliniene configurează cadrul pentru o feerie orientală. Acest sincretism face parte din chiar substanța simbolismului, iar maestrul hibridizărilor rămâne Gustave Moreau, în picturile căruia se întâlnesc elemente de mitologie greacă, hindusă, persană într-un arabesc care ține atât de caracterul decorativ al picturii sale, cât și de rețeaua de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Voinescu-Docuzești, S. Roguska, Dimitrie Serafim, Petre Bellet, Ion Bărbulescu. Societatea organizează nu numai expoziții, ci și serate literare sau concerte; toate artele sunt reprezentate, cu toate că patronajul rămâne unul al artelor plastice. Acest fapt reprezintă o alianță constituită pe baza sincretismului secesionisto-simbolist de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Contrar afirmației lui Petre Oprea, care se cere receptată într-un anumit context, silind la decupaje dogmatice, pictorii români nu resping Arta 1900 în România, simbolismul sau, cum o numește criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă o abordare etnologică a unei culturi îndepărtate, așa cum nu o face nici Gauguin, deși în pictura acestuia, aflată sub semnul sincretismului, nu lipsește substratul mitologiei polineziene și cultului Maori, instrumentate simbolic de o manieră cu totul particulară. În opinia Serafinei Brukner, țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck se află sub pecetea tainei, oficiind misterii. "Acum ne vom opri însă în fața unor țigănci cu desăvârșire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]