571 matches
-
stînga a interlocutorilor. 3.4. Actualizări, RS și ideologie 3.4.1. Starea de polifazie cognitivă Anumite atribute ale RS creează impresia că acest tip de gîndire este echivalent, la adulți, cu modurile infantile de percepție a lumii (inteligență concretă, sincretism). Este ceea ce presupune Piaget în mai multe din scrierile sale (citat de Doise in Garnier și Rouquette, 2000). Majoritatea contemporanilor noștri nu au rămas totuși copii. Nu este vorba nici despre supraviețuiri, în psihismul adultului, ale unor organizări intelectuale anterioare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
trimite la modul "difuzare" din ancorarea unei RS. Principiu organizator: "program sociocognitiv", actualizat în raporturile sociale simbolice, sau colecție de conduite potențiale de opinii, atitudini și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali, statutari, ierarhici, de apartenență socioprofesională sau de clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt RS și deci la activitățile simbolice
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Rețea de asocieri (tehnică a), 192 Rit/ritual, 28, 34, 60, 72, 139, 143, 149, 151, 254-271, 289 S Schemă figurativă, 108, 123, 159 Scheme/cognitive de bază, 162, 201-209, 289 Schimbare socială, 46-50, 221-222 Similitudine (relație a), 189, 194-195 Sincretism, 43, 250, 288 Siplex, 66-67, Sistem periferic, 127-135, 197-201, 210-212 Spațiu, 49-50, 143 Stereotip, 23-24, 52, 86, 90, 93, 120-122, 125, 130, 141, 214, 235-237, 290 Stilul reprezentărilor, 141-142 Structurare (grad de), 76-78 Structură (sau organizație), 123-135, 185-219 Substructurare periferică
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
descântecul timp de șapte zile, se adună bucăți de fier de la nouă case etc. Și creștinismul folosește cifra trei, de la Sfânta Treime, se face cruce de trei ori, se spune „Tatăl nostru” de trei ori ș.a. Se poate vorbi despre un sincretism 1 între creștinism și păgânism, în sensul că persoanei „deocheate” când nu avea cine să o descânte i se spunea „Tatăl nostru” de trei ori. Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
doilea război mondial: „Confluența mai multor mituri ale Tibetului, mituri care au venit să formeze Împreună o anumită lingua franca a fantasticului, construind un teritoriu al limbajului Înconjurat de munți dificil de escaladat”2, cu acea „logică surprinzătoare care prezidează sincretismele” (Stein, Gesar, p. 525). E surprinzător Însă că, datorită unui proces de restructurare narativă de influență populară, puterile magice nu sunt tratate În anumite povestiri canonice ca o decantare a tehnicilor de afiliere la saògha și de respectare a dharmei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Zerlendi comunică exercițiile sale de yoga, ar fi complet eronat să credem că țelurile disciplinelor yoga din hinduismul clasic sunt cele urmărite: prima referință la Ïambhala, care desenează intriga părții a doua, este capitală, căci trimite la un caz de sincretism straniu: Zerlendi este (devine treptat) un yoghin care caută un țel budist Într-o casă secretă din mijlocul Bucureștilor. Chiar și la 1907-1910, fără mențiunea Ïambhalei ar fi fost imposibil să se Întrețină firul narativ, căci numai desolidarizarea parțială de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o „croisade d’harmonie”, evident utopică, În direcția aceluiași Orient, prevăzând o Întâlnire eshatologică cu populațiile asiatice undeva În albia Tigrului, unde ar fi urmat simbolic să se topească „les ciments pétrifiés de la civilisation”1. În legătură cu imensa literatură referitoare la sincretismul indo-grec de pe teritoriul actualului Afganistan să mai amintim contribuțiile majore ale lui Benjamin Rowland În cele două periodice fondate de Eliade, Zalmoxis și History of Religions 2. Toate mișcările lui, pline de tonica reluctanță față de sedentarism, Îl ajută să observe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-le. În flexiunea nominală, omonimia la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular’: cânta-i)/-ți (persoana a II-a + ‘plural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular’: cânta-i)/-ți (persoana a II-a + ‘plural’: cânta-ți). În flexiunea substantivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular’: cânta-i)/-ți (persoana a II-a + ‘plural’: cânta-ți). În flexiunea substantivelor, dezinența exprimă concomitent genul, numărul și cazul; în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deci, sensul lexico-gramatical de gradul I ‘feminin’, și exprimă sensurile de ‘singular’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘plural’: lupte) și de ‘nominativ’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘genitiv-dativ’: lupte(i)). În interiorul categoriei gramaticale a cazului, dezinența -ă determină sincretismul nominativ-acuzativ singular (fată, casă etc.), așa cum dezinența -e determină sincretismul genitiv-dativ (unei case, fete etc.). Acuzativul, apoi, adună sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de ‘singular’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘plural’: lupte) și de ‘nominativ’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘genitiv-dativ’: lupte(i)). În interiorul categoriei gramaticale a cazului, dezinența -ă determină sincretismul nominativ-acuzativ singular (fată, casă etc.), așa cum dezinența -e determină sincretismul genitiv-dativ (unei case, fete etc.). Acuzativul, apoi, adună sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și dezinența -e sau -ă, expresie a persoanei a III-a, care urmează rădăcinii: să cânt-e. Făcând parte din structura morfemului complex să...e, dezinența e (ă) poate exprima singură, prin lipsa constituentului morfematic să, sensul de conjunctiv prezent, în sincretism cu sensul de persoana a III-a: „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu, I, p. 133). Observații: În limbajul popular sau în limbajul poetic, sintagmele analitice ale unor timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hotărât. Substantivele feminine se caracterizează prin alte două forme distincte dezinențial numai la singular: una pentru nominativ-acuzativ-vocativ: mamă, alta pentru genitiv-dativ: (unei) mame. Vocativul prezintă dezinențe specifice în limbajul familiar: bunic-o. La plural, cazurile nominativ-acuzativ-genitiv-dativ sunt omonime: mame. În interiorul sincretismului număr-caz, forma de genitiv-dativ singular este omonimă cu forma unică de la plural: unei mame - niște(unor) mame. Fac excepție de la această distribuire a omonimiei substantivele din tipul IV de flexiune, care au la plural, prin una din dezinențe, o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă la singular și la plural: tron/tronuri. Așadar, numai cazul vocativ se caracterizează printr-o identitate distinctă marcată dezinențial, dar numai la singularul substantivelor masculine compatibile cu acest sens gramatical. În același timp, la vocativ, dezinența cazuală iese din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de categoria determinării. Rămâne în afara determinării numai cazul vocativ. Nominativul și acuzativul pot dezvolta toate gradele de determinare (deci, și determinarea Ø) iar genitivul și dativul au, sau determinare hotărâtă, sau determinare nehotărâtă; sunt incompatibile cu determinarea Ø. Datorită acestui sincretism caz - determinare, extins și la categoria gramaticală a numărului, deci: caz-determinare-număr, se înlătură, prin formele articolului, omonimiile de la nivel dezinențial. La masculin, la nivelul articolului, cele patru forme cazuale omonime se reduc la două: nominativ-acuzativ: sg.: un, -l: un student
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și număr, preia la nominativ-acuzativ și funcțiile dezinenței: student-a, poezi-a. La plural, distincția între cele două serii de cazuri se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un-or, -lor: unor studente, studente-lor În interiorul sincretismului număr-caz-determinare, articolul hotărât distinge formele omonime de genitiv-dativ singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ plural: studente-i vs studente-le, studente-lor. Articolul posesiv-genitival, morfem cu formă variabilă după gen și număr: a, al, ai, ale, semnalează sau marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iunilor substantivale" Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția de caz, asemeni substantivelor simple, la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și în legătură cu genul substantivelor, prin convergența a cinci modalități: dezinența, morfemele determinării, prepoziția-morfem pe, articolul și intonația. Substantive masculine Singular N.: un/-l: un copil/copilul Ac.: (pe) un/-l: (pe) un copil/copilul G.: (al) unui/-lui: (al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi Moise, Alexandru cel Mare, Ioan Botezătorul, Isus ș.a. au primit învățăturile în templele antichității și le-au transmis discipolilor lor. Gradele de inițiere cu un număr variabil prin lumini paralele, numerologie și astrologie defineau dragostea, trădarea solară sau sincretismul apelor, reînviate apoi și dominate de Marele Arhitect al Universului. Multe cărți fac referire la ritualuri. Majoritatea nu depășesc stadiul prezentării istoriei francmasoneriei, a rădăcinilor simbolurilor și interpretarea acestora (rar se fac asocieri cu elemente de sorginte egipteană) sunt explicate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conținut în doctrina sacră. Imaginile globulare, circulare din fotografii sunt un sistem cuaternar, quadratura circuli. Prin circumrotație sau rotație filosofică a cuaternității se obține Monadis Catholicae plusquamperfectae. În lumea credinței mahayana simbolul tuturor puterilor divine reunite, creatoare sau nimicitoare, depăște sincretismul taoist, într-una din încarnările lui Shiva, Shakti, Buddha, Amitabha pentru elixirul vital din sfera florii de aur, roata lumii este un sistem ternar, plăcere, ură și ignoranță, iar ternarul și cuaternarul formează iar cifra supremă șapte. Sufletul și spiritul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inițiat ce dorește să comită o faptă deosebită și misterioasă. Astfel el se apără de primejdiile sufletului, de care se simt atacați toți cei care sunt izolați printr-o taină. În ritualul de inițiere, scara semnifică urcarea sau coborârea. Inițierile sincretismului din antichitatea marcată de alchimie se referă la urcuș, la sublimarea Ka-ului morților. Misterul lui Isis descris de Apuleius culminează cu încununarea celui inițiat în Helios 1202. Și dacă nu poetul, balanță totodată În muzici însumată rotirilor de cruguri Ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spre deosebire de cea liniară a Vechiului Testament. Interpretarea fizică și morală se combină la Homer. Școala lui Platon se îndreaptă spre interpretarea universului într-un întreg lanț al existenței. Metoda lui Homer este hibridă, războiul și căutarea sunt povești arhetipale în sincretism alegoric atât în Iliada cât și în Odissea. Un profet protocreștin este și Virgilius, în Eneida sa prefigurând nașterea pruncului ce urma să aducă o epocă de aur. Luptele dintre virtuți și vicii, creația lumii de către ființa supremă sunt teme
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
existența etnoesteticii ca parte componentă a esteticii populare,ambele integrabile în estetica generală. Etnoesteticului ii sunt atribuite mai multe funcții teoretice și practice , de la constituirea categoriilor ca instrumente tehnice de apreciere, la studiul formelor artei , din punctul de vedere al sincretismului și oralității , iar mai apoi din perspectiva modalităților de distribuire a valorilor. Etnoestetica are la bază studiul axat pe geneză, structura și funcțiunea categoriilor esteticii populare specifice: tragicul , comicul , dramaticul , grotescul , burlescul „ din perspectiva comunității etnice ”, precum și modalitățile de cristalizare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
folosind paralelisme și aliterații proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere lexical, neologismele alternează cu arhaismele. Nu de puține ori poetul creează imagini șocante, sinestezice sau oximoronice. Titlurile unora dintre poezii certifică predilecția pentru sincretismul muzicii cu poezia: cantilenă, vilanelă, cântec, arietă, madrigal sunt termeni prin care el își exteriorizează sensibilitatea și aduce în prim-plan necesitatea întrepătrunderii artelor. Creează imagini deosebite alăturând cuvinte și concepte provenite din domenii foarte variate și lipsite, la prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
filosof își fabrica fără probleme mica lui gândire personală efectuând colaje din fragmente împrumutate din diferite doctrine. Fiecare prelua ceea ce prezenta interes pentru sine, fără să se îngrijească dacă merita sau nu eticheta de discipol ortodox: gândirea aparține tuturor, iar sincretismul, atunci când duce la înțelepciune, merită tot respectul. Aceeași remarcă valabilă pentru un mare număr de filosofi din Antichitate: zonele de umbră și întrebările par mai numeroase decât cunoștințele clare și precise, informațiile sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]