299 matches
-
psihanaliză, medicină psihosomatică etc. Pentru G. Lanteri-Laura, „discursul clinic” este constituit din „câmpul semiologiei psihiatrice” și el reprezintă „câmpul epistemic medical”. Din aceste considerente ne vom centra atenția asupra analizei asupra semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește simptomatologia bolnavului în momentul întâlnirii cu medicul/psihologul și examinarea acestuia de către specialiști; - semiologia diacroniei, care explorează starea bolnavului, de către medic/psiholog, prin întoarcerea în trecutul acestuia. Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește simptomatologia bolnavului în momentul întâlnirii cu medicul/psihologul și examinarea acestuia de către specialiști; - semiologia diacroniei, care explorează starea bolnavului, de către medic/psiholog, prin întoarcerea în trecutul acestuia. Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale suferinței psihice din prezent, așa cum sunt ele observate de către medic sau psiholog la data întâlnirii cu bolnavul psihic și examinarea acestuia (angoasă, halucinații, delir, depresie, idei sau tentative de suicid etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limba comună, uz și vorbire ocazională și perspectiva schimbării, care la Coșeriu nu este avută în vedere, fiindcă analiza vizează la el planul sincronic și fiindcă acest lingvist stabilește în mod distinct ce aparține planului diacroniei și ce aparține planului sincroniei. Baza comună a teoriilor dezvoltate de Philippide și de Coșeriu se află însă în gîndirea lui Hermann Paul, ceea ce determină la acești doi lingviști români o accentuată corespondență de idei, în legătură cu această problemă. De altfel, de la concepția aceluiași neogramatic german
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorii ei și de vorbitorii altor limbi este o limbă istorică. O astfel de limbă are un nume propriu, de forma unei sintagme, alcătuite din cuvîntul limbă și un adjectiv determinant (limba română)45. O limbă istorică, chiar și în sincronie, nu este un sistem unitar și omogen (dacă nu este o limbă moartă), ci cunoaște mai multe varietăți locale, sociale și expresive. Ea nu are o motivație logică, ci doar una istorică și este motivată în structura ei materială și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în momentul în care vorbește. Pe de altă parte, faptul că limba funcționează sincronic presupune că, în sincronie, trăsătura ei esențială este funcționalitatea, prin exercitarea unui rol social. De aceea, prin limbă funcțională se poate înțelege o formă abstractă a limbii pe baza căreia se realizează vorbirea la un moment dat, fără a avea în vedere diferențele de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor limbii, în speță sensurile cuvintelor, rezultat al structurărilor produse prin desemnare și prin semnificație, este legat, în ultimă instanță, de forma și de nivelul cunoașterii. Ca atare, limba populară dă expresie cunoașterii obișnuite, inegale de la un individ la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Fundației Culturale Române, București, 1996 Coșeriu, Eugeniu, " Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 7-12 Coșeriu, Eugen, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994 Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986 Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997 Coșeriu, Eugen, Solidaritățile lexicale, în "Revistă de lingvistică și știință literară", Chișinău, 1992, nr. 5, 37-45 Coseriu, Eugenio, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Laterza, Bari, 1971
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p.38-39. 39 Wilhelm von Humboldt, Fragmente lingvistice, în "Secolul XX", nr. 325-326-327 (1988), p. 161-162. 40 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
40 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 170. 45 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 57. 46 Vezi Eugen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nivele de analiză lingvistică, în volumul colectiv Limbaje și comunicare, II, Institutul European, Iași, 1997, p. 42. 47 Introducción al estudio estructural del léxico, în Eugenio Coseriu, Principio de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 111. 48 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 44. 49 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 39, 58-59. 50 Vezi Ion Coteanu, Idiostilul, în volumul colectiv Sistemele limbii, București, l970, p.47-48; id., Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978, p.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Chomsky, La linguistique cartésienne, Editions du Seuil, Paris, 1966, p. 18. 129 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995, p. 218 ș. u. Vezi și Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 9. 130 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 45. 131 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.161. 132 Ibidem, p. 10. 133 Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 5. 134 Eugen Coșeriu, Prelegri și conferințe, p. 22-24. 135 Se constată aici preluarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
293-428). 168 Așa s-a întîmplat cu limba română literară în Basarabia și în Bucovina de nord, unde funcțiile ei sociale au fost preluate de limba ocupanților, iar intelectualii români s-au format tot în limba acestora. 169 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 15. 170 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 13 (studiul întreg la p. 7-20). 171 Bertil Malmberg, Lingüística estructural y comunicación humana, Editorial Gredos, Madrid, 1985, p.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
există schimbare lingvistică", p. 17. 180 John Lyons, Semantics, Cambridge University Press, Cambridge, London, New York, 1977, vol. I, p. 247-248. 181 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 364-366. 182 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 77. 183 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 61. 184 Vezi, Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 294. 185 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune unui întreg grup uman și unde își au originea. 187 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător, Coșeriu (Introducere în lingvistică, p. 79) crede că teoria bazei de articulație a fost lansată abia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În principiu, libertatea este creația în limitele sistemului, însă schimbarea nu poate fi o libertate de acest tip, fiindcă, de cele mai multe ori, sînt depășite aceste limite, ca atunci cînd se introduc elemente din altă limbă, de exemplu. 204 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 217. 205 Ibidem, p. 176. 206 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", 12. 207 Petre Botezatu, Schiță a unei logici naturale, Editura Științifică, București, 1969, p. 255-274. 208 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", p. 15
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
histoire, Paris, 1921, p. 50 ș. u. 214 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 45-46. 215 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 121. 216 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 313. 217 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 174-175. 218 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală. p. 296. 219 Sistem, normă și vorbire, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 78-79. 220 Alexandru Philippide, Originea românilor, vol
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autorului Cuvintelor potrivite, pe care îl recomandă cu stăruință cititorului italian, acuzând cu severitate tălmăcirile aproximative realizate de Salvatore Quasimodo, nu domină, așadar, lucrarea sa istoriografică. În Poesia romena moderna raporturile literare sunt altfel intuite și descrise de critic, în sincronie cu subiectivismul judecății de valoare. P. gândește „trei secole de poezie românească” tocmai în funcție de existența lui Tudor Arghezi, parcurgând drumul în sens invers, de la Arghezi spre începuturi. SCRIERI: Saggi di poesia popolare romena, Roma, 1967; Poesia romena moderna, Roma, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
relație directă. Cuvintele dobândesc un sens sau îl pierd, se transformă conform cu încărcătura mentală care le însoțește (diacronie). Dar întreaga cunoaștere, întreaga pricepere de a acționa și a spune, a exprima, acumulată de un popor, se condensează în limba sa (sincronie) în orice moment al istoriei. Succesele sau eșecurile, bucuriile sau durerile unui popor se reflectă în limba pe care o vorbește. Istoria cuvintelor se confundă cu circulația ideilor și cu transformările modului de viață. O limbă aparține poporului și face
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
XI-XX, în Irimie, Cornel, Dunăre, Nicolae și Petrescu, Paul (coord.) Mărginenii Sibiului. Civilizație și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Bucur, Corneliu. 2003. Civilizația Mărginimii Sibiului. Istorie-patrimoniu-valorizare muzeală. Sibiu: Editura "Astra Museum". Bucur, Corneliu. 2004. Eucronie, catacronie și sincronie culturală europeană în istoria civilizației transilvane semnificații majore ale progresului tehnic (I și II) în Transilvania, nr. 7-8 și respectiv nr. 12. Bucur, Corneliu. 2006. Identitate etnoculturală. Conștiință națională și afirmare universală. Sibiu: Editura "Astra Museum". Budiș, Monica. 1992. Tipuri
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ele coexistă acum"187. Hassan pare să privilegieze această interpretare care așază în conversație liberă și plurală modernismul și postmodernismul, care îi asigură și posibilitatea de a le concepe atât în termenii continuității, cât și ai discontinuității, ai diacroniei și sincroniei. Alături de Leslie Fiedler, Ihab Hassan a făcut cunoscut un tip de postmodernism care a fost apreciat de către majoritatea criticilor drept unul pozitiv, care semnifică un curent distinct, o modificare critică în cultura contemporană. La acest lucru au contribuit și diferențierile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un "prezent plural" și o falsă unitate. Tocmai de aceea postmodernismul a fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente sau manifestări culturale, precum avangarda, kitsch-ul, camp-ul etc. Lipsa de formalitate a postmodernismului distruge frontierele clasice, introducând o sincronie uneori paradoxală, ce include pastișa, parodia, travestiul. Referindu-se la aceste transgresări operate de către postmodernism, Susan Sontag remarca faptul că "tot felul de frontiere convenționale au fost sfidate; nu numai aceea dintre cultura "științifică" și cea "literar-artistică" sau cea dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
larg. Nu mă preocupă aici abordarea textului sau a imaginii în sine ca opere finite, cu identitate de "gen" literar sau de cod iconografic, ci descompunerea lor în sub-unități discursive, pe care să le putem urmări în diacronie și în sincronie; și nu doar ca fenomene izolate, ci ca martori și actori ai istoriei și ai contextelor, ai identității sau ai procesului de configurare a imaginarului. Urmărim în consecință nu un imaginar în sens literar mai larg sau mai restrâns, "ficțional
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]