268 matches
-
Încheind vorbirea Întinse mîinile - culcată cum era - chemîndu-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră În somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, În camera de lîngă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curînd și canapeaua joasă cu cuvertură lînoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stîlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară cîteodată, rîzÎnd, uscat și drept, avînd grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel. La noi nu e loc? Am camera de-alături, aranjăm noi; să nu aud așa ceva! și nu lăsă lucrurile În voia lor, stărui pînă ce Învățătorul Încheie, mulțumind aprobativ, măgulit și bine dispus. 2. Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau peste Înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămîneau, În schimb, prin ele Însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu Întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se rîdea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
va zîmbi nu vremii acesteia ci timpului acela, iar noi...”. Noi suntem acum aici: doamna Pavel, Încovoiată de durere pe fotoliul de la căpătîi, alături, În picioare Marga Popescu În rochie neagră, apoi trei doamne din cele ce veneau la rînduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea pe Întristata noastră prezență, Îi era Însă milă de doamna Pavel, dar n-o mai putea ajuta, traversa acum lumi necunoscute, avea dezinvoltura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
interesa de grăunțele și mălaiul pentru păsări, de coteț de care era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricît de rar venea se retrăgea Însă totdeauna În acele ore săptămînale de sindrofii ale soției ca să nu le tulbure naivitatea și voia bună iscoditoarelor doamne, care văzîndu-l Îmbrăcat În costumul cu care fusese Îngropat, s-ar fi speriat căci n-ar mai fi Încăput vreo Îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
exponatele egiptene. E trăsnet. Am ajuns Într‑o galerie mai mică, cam de dimensiunea unui teren de tenis, În mijlocul căreia trona o masă cu douăzeci și patru de scaune În jurul ei. Robert Isabell Își merita faima, asta era clar. El era organizatorul sindrofiilor din New York, unicul capabil să nimerească specificul adecvat fiecăreia, cu atenție extremă la detalii: În ton cu moda, dar nu extravagant, luxos, dar nu ostentativ, unic, dar nu exagerat. Miranda insistase ca Robert să facă totul, dar singura dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de stres, extenuare și foame făcea să am dificultăți În a‑mi concentra privirea pe hârtia cu antet de Ritz care era pe birou. — Andrea, ai baftă din nou. — Zău? Nu prea mă simt prea băftoasă În clipa asta, Briget. Sindrofiile astea se desfășoară mereu În engleză. Nu e nevoie să traduci nimic. Poți să scrii discursul, da? Da, da, o să Îl scriu, am mormăit eu și am pus telefonul În furcă. Nici nu am avut timp să iau În considerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
însă atât de sus ștacheta în ulltimii ani, încât filmul, valoros oricum, e supus de noi la exigente corespunzătoare. În lumina lor, se văd și vulnerabilități. Filmul s-ar vrea vrea șocant din primele imagini, de la primele replici, într-o sindrofie cu dialoguri ornate generos prin invocări ale organelor intime "de ambele sexe", cum spuneau clasicii. Desigur că, folosind acest limbaj denunță "neamul prost" al elitelor noastre actuale, dar Doamne!, de ce "până mea" atâta ostentație! Altceva ar fi fost dacă măștile
Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80129_a_81454]
-
vrei să afli cine ți-a dat toate aceste sfaturi utile, consideră că mă cunoști deja. În mod sigur ne-am întâlnit măcar o dată în viață prin vreo stațiune de lux, pe la vreun restaurant de cinci stele ori pe la o sindrofie top management. Sunt convinsă că ne-am zâmbit complice, ca de la extraterestră la extraterestră, ne-am evaluat reciproc perechea ori măcar ținuta, ne-am plasat în poziția învingătoarelor - „Eu sunt OK, tu ești OK“ - și ne-am văzut mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
simțim din opera lui și cum îl știm pe Caragiale din viața lui particulară, putem admite (ba suntem chiar siguri) că el ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărășia lui Jupân Dumitrache, la un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului personaj Rică Venturiano, Caragiale a avut în memorie atît experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o discreție feminină, mici observațiuni de psihologie provincială, adesea delicate. Cucoana Olimpia e un soi de monografie a existenței unei gospodine ducând o viață stereotipă (deretecat, tabieturi, sindrofii, joc de cărți, audiția aceleiași melodii la minavetă). Punctul de plecare este în Gîrleanu și Bassarabescu. DAMIAN STĂNOIU Fiindcă sunt înveselitoare, nuvelele și romanele ex-călugărului Damian Stănoiu par unora numai satirice și lipsite de spiritualitate. În realitate scriitorul ne înfățișează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o repara. Sindicatul hamalilor hotărăște o grevă de protest. ...Poate e ceva mai spectaculoasă acea extraordinară petrecere de la Clubul ofițerilor, unde șeful, adică domnul colonel, își ia puteri de dumnezeu-tată. [...] Bineînțeles, toate acestea înecate în răutăcioasă cruzime. [...] La această ostășească sindrofie, în vederea vizitei generalului, au fost invitați și o duzină de mutilați. De ce? întreabă unul din ofițeri. "Ca imbold" răspunde organizatorul. În materie de umor negru nu se poate inventa ceva mai frumos... (D. I. Suchianu) ...Voința de cinematograf a lui Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
19 decembrie Dacă n-ar avea substrat tragic, așa cum numai istoria noastră poate produce fără să obosească atunci povestioara cu Insula Șerpilor s-ar înscrie în șirul de mondenități pe care le produce un specializat în ele, mecenatul artelor și sindrofiilor de la Casa Poporului. Chiar și un tratat cu Ucraina, care nu-i o joacă (și în care s-a înscris, ca o sprințară diversiune măgureano-iliesciană, contenciosul cu Insula Șerpilor și, mă rog, cu alte teritorii șparlite de ruși, la care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românești. Pentru că, nu-i nici o noutate, ce se întîmplă, din punctul acesta de vedere, la Iași, se întîmplă și la București, și la Timișoara (evident, nu și la Tîrgu Frumos). Ceva esențial s-a modificat. Dacă imediat după război, ștaiful sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai spera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picturii". Ton justițiar care, adesea, amuzat-ritos, îmi servește și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în care protagonistul fusese un confrate întru pensulă, gata în orice clipă să "dea un cap" celui care încearcă să zică și altceva decît ce încăpea în nuca lui de cocos. Să mai spun că aș fi mare naiv dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă de schimb pentru diverse interese și servicii (La Moși, Cam târziu, Politică și delicatețe, Țal, Boborul!). Expresie a unei predispoziții spre culminații și exces, captată involuntar în mult comentata formulă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]