6,584 matches
-
de mai multe ori - a unei tendințe actuale. Că extinderea pluralului există mai de mult o dovedesc chiar exemplele de mai sus, conținînd cuvinte din fondul vechi și forme de plural deja impuse și banalizate; li se pot adăuga cupluri singular/plural în care distanța semantică e chiar mai mare, de genul bunătate "calitatea de a fi bun"/ bunătăți "mîncăruri bune". S-ar părea însă că în limba actuală tendința mai veche se accelerează și se accentuează. Valeria Guțu Romalo (în
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
în prezentarea acestora e de domeniul absurdului" (România liberă = RL 439, 1991, 1). O adevărată eroare poate fi folosirea unei forme de plural în expresiile fixe în care cuvîntul e folosit cu un sens specializat și numai cu formă de singular. în Corectitudine și greșeală, Valeria Guțu Romalo cita și transformarea sintagmei pînă la sfîrșit, într-un articol din 1969, în pînă la sfîrșituri. Cel puțin la fel de gravă mi se pare confuzia dintre la început și la începuturi, în enunțul jurnalistic
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
artă nu a reușit, pînă astăzi, să instaureze o imagine credibilă și puternică a lui Brâncuși în România, el fiind acum recuperat confuz și delirant, prin interminabile crize de mitologizare și prin acute accese de violență. Efortul lui Barbu Brezianu, singular, monumental și perfect rațional - și tocmai de aceea devenit țintă mai mult sau mai puțin explicită a diletanților incomodați - nu pare a fi suficient în fața unor așteptări de tip mistico-ințiatic în metabolismul cărora intră deopotrivă sacerdoțiul, impostura și execuția rituală
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
vădit ironic. Ludicul, dublat de luciditate, se regăsește și în titlurile primelor două capitole: "IL-JE-LIS-JE" și "JE-TU-TUÉ-JE". Dacă în cel dintîi pendularea între "el"/ "eu" (autoarea) trece prin lectură (actuala sau trecută, lis putînd fi atît formă de persoana I singular prezent, cît și cea de perfect simplu), în cel de al doilea, "el" este recuperat, apropiat și apropriat că TU, a cărui identitate este subliniată, tot printr-un artificiu de "gradul al doilea", prin omofonia TUÉ/TU ES. De altfel
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
grupe de decapode (crevete, raci, crabi, paguri)" - , sau chiar în rețete, poate copiate din cărți de bucate mai vechi - "crevetele se prăjesc într-o lingură de ulei încins". Mi se pare totuși că forma de largă circulație e cea masculină (singular crevete, plural creveți); în acest caz, a contat un detaliu de viață cotidiană: prezența obsedantă a creveților orientali (uscați, prelucrați), ca unic aliment depozitat, alături de vinul spumant, în magazinele anilor '80: "Adică să o dea pe creveți și pe muștar
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
Rodica Zafiu S-ar putea face câteva observații lingvistice legate de sărbătorile abia încheiate. În momentul de față, numele sărbătorii Învierii circulă în două variante: Paște (singular masculin sau neutru) și Paști (plural feminin). De fapt, evoluția morfologică a cuvântului constituie un caz tipic (și bine cunoscut) de reinterpretare a unei forme prin analogie. Inițial Paște era un feminin plural - din lat. pascha, -ae, care a dat
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
tipic (și bine cunoscut) de reinterpretare a unei forme prin analogie. Inițial Paște era un feminin plural - din lat. pascha, -ae, care a dat și corespondentele feminine din alte limbi romanice - în italiană Pasqua, în spaniolă Pascua, în portugheză pascoa (singular), în franceză Pâques (mai ales feminin plural). Femininul plural în -e sau în -i a fost reinterpretat la un moment dat (simplific aici o discuție mai lungă, în care nu lipsesc puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
franceză Pâques (mai ales feminin plural). Femininul plural în -e sau în -i a fost reinterpretat la un moment dat (simplific aici o discuție mai lungă, în care nu lipsesc puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un neutru singular: cu atât mai mult cu cît forma corespunzătoare a articolului hotărît -le (Paștele, Paștile - ca în casele, florile) e identică cu varianta articolului masculin și neutru singular, după un substantiv cu finala în -e (fratele, numele). Ca formă masculină sau
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
care nu lipsesc puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un neutru singular: cu atât mai mult cu cît forma corespunzătoare a articolului hotărît -le (Paștele, Paștile - ca în casele, florile) e identică cu varianta articolului masculin și neutru singular, după un substantiv cu finala în -e (fratele, numele). Ca formă masculină sau neutră cu comportament gramatical specific s-a impus Paște (dovadă genitivul Paștelui). Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972) și după el și Dicționarul explicativ
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
sau clar feminine plurale ("Acestea sînt Paștile", "Paștile friguroase", "noaptea Paștelor") sau nu au nici un indiciu clar de gen și număr ("la Paște"); între exemple apare un singur plural de tip neutru (Paștiuri) și un singur aparent acord la masculin singular - "Crăciunul sătul, Paștele fudul" - în care adjectivele pot fi însă interpretate și ca atribute ale individului, nu ale sărbătorii: "(să faci) Crăciunul sătul, (să faci) Paștele - fudul". De altfel, dicționarele mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
ca atribute ale individului, nu ale sărbătorii: "(să faci) Crăciunul sătul, (să faci) Paștele - fudul". De altfel, dicționarele mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală a cuvîntului. În DOOM, găsim o altă interpretare: Paști ar fi masculin singular, iar Paște un neutru singular, căruia i-ar corespunde un plural Paști. Forma Paști ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puștiul, Bucureștiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paștiul. Nu
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
ale sărbătorii: "(să faci) Crăciunul sătul, (să faci) Paștele - fudul". De altfel, dicționarele mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală a cuvîntului. În DOOM, găsim o altă interpretare: Paști ar fi masculin singular, iar Paște un neutru singular, căruia i-ar corespunde un plural Paști. Forma Paști ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puștiul, Bucureștiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paștiul. Nu cred că are sens nici
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală a cuvîntului. În DOOM, găsim o altă interpretare: Paști ar fi masculin singular, iar Paște un neutru singular, căruia i-ar corespunde un plural Paști. Forma Paști ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puștiul, Bucureștiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paștiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de așa-zis neutru) a unui singular cu
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puștiul, Bucureștiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paștiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de așa-zis neutru) a unui singular cu un plural, cînd ambele sînt doar variante concurente ale aceleiași denumiri. Toată această discuție asupra formelor poate părea prea tehnicistă; ea e totuși necesară pentru a explica instabilitatea folosirilor actuale. De fapt, uzul religios curent păstrează femininul plural: evident
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
în limbajul jurnalistic: "A început postul Paștilor" (Evenimentul zilei = EZ 1429, 1997, 1). În multe cazuri, în vorbirea curentă, nu e nevoie să se ia nici o decizie morfologică: construcția (fără articol sau determinant adjectival) e ambiguă, putînd fi la fel de bine singular sau plural, masculin, neutru sau feminin. Găsim asemenea ambiguități atât la forma în -e ("anul trecut, de Paște" - EZ 1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147, 1997, 9). În ultimul timp
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
atât la forma în -e ("anul trecut, de Paște" - EZ 1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147, 1997, 9). În ultimul timp destule exemple indică preferința vorbirii curente pentru forma de singular masculină (sau neutră) cu terminația -e. Contextele care o indică în mod neechivoc sînt cele în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît, de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un) Paște fericit", "Sărbătorile Paștelui". Cred că dificultatea
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
de a stabili care e forma corectă îi face pe unii vorbitori să evite genitivul din ultimul exemplu, prin perifraze: "a dispărut de acasă în perioada Sărbătorilor de Paște de anul trecut" (EZ 1450, 1997, 2). Folosirea formei de masculin-neutru singular este cea fixată în ultima vreme în urarea modernă "(Un) Paște fericit". Imitată desigur după echivalente străine ("Happy Easter", "Joyeuses Pâques", "Feliz Pascua" etc.), întărită și de modelul deja asimilat "Crăciun fericit", urarea se răspîndește tot mai mult, chiar prin intermediul
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
Baia Mare, Victor Florean, care a ajuns acum la cea de-a patra ediție cu simpozionul său de sculptură în marmură și la cea de-a treia cu salonul internațional de gravură mică. Iar dincolo de acest caz, pînă nu de mult singular, mai apar și alte semnale, atît din București cît și din țară, că interesul oamenilor de afaceri pentru artă și pentru evenimentul artistic este din ce în ce mai mare și mai constant. Cel mai recent exemplu în acest sens este acela al lui
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
Faptul nu este lipsit de importanță, în condițiile în care baza socială a partidului comunist, pepiniera personalului socializator, nu depășea înainte de război o mie de persoane. Structura de verosimilitate - pauperă, dar cu misiunea de a crea o lume cu caracter singular - recurge la diferite strategii pentru a spori și a se impune. Dacă în manieră clasică, individul supus resocializării este luat din lume și izolat într-o structură de verosimilitate (mînăstire, cazarmă etc.), puterea populară procedează invers, încarcerează reprezentanții lumilor concurente
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
afective, în absența intonației sau a unor insistențe stilistice care sunt posibile în corespondența obișnuită, mai lungă. Marcarea, de pildă, a surâsului, în mesajele scurte prin C, printr-un semn grafic convențional (:-, cf. Anis 1998, 233), este doar un pas, singular și oarecum elementar. Nerespectarea punctuației poate, de asemenea, să producă distorsiuni în comunicare, situație neglijată, însă, de mulți utilizatori și chiar considerată ca normală de unii autori (cf. Anis 1998, 232: nu se folosește multă punctuație, adesea lipsește șí punctul
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș participa la vreun efort colectiv. Criticilor le place să facă aceste legături, însă eu cred că adesea se subestimează cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul 'desperado' mă pune pe gânduri. Nu m-aș descrie astfel - cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
este una de dată recentă, favorizată de conjunctura politică a anilor '50; înainte de această dată vor fi fost doar accidente din biografia unor oameni, iar cazul celebru este, desigur, cel al lui N. Spătaru Milescu, autor al unei cunoscute și singulare Descrieri a Chinei, din secolul al XVII-lea. În orice caz, Drumul Mătăsii, pe care, poate, va fi mers Marco Polo, era unul al relației Occident-Orient, mirodeniile și mătasea din China interesînd doar pe bogații negustori venețieni, cum, la fel
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
acut simț al observației, talent de portretist, mijloace ale unui prozator adevărat. Cambei în China (cuvîntul din titlu, victimă a unui joc de cuvinte imediat sesizabil, înseamnă, în fapt "Noroc", "Sănătate", "La mulți ani") este cartea unei experiențe culturale profunde, singulară, cu totul specială. Lucian Vasiliu, Cambei în China, Editura Sedcom Libris, 2000.
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Alex. Ștefănescu Persoana întâi singular Apariția volumului Soarele de apoi reprezintă - dacă se poate spune astfel - o surpriză de multă vreme așteptată de cei ce iubesc literatura. Ana Blandiana n-a mai publicat o carte de poeme noi din 1990 (când i-a apărut Arhitectura
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]