830 matches
-
atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui Bernini, �n ciuda unei mari competen?e de constructor. Prima sa comand?, mica m?n?știre de la Sf�ntul Carol de la cele Patru F�nt�ni, la Romă (m?n?știre, 1635; biseric?, 1638; fă?ad?, 1664), denot? singularitatea geniului s?u ne�ncre-z?tor. Pe un plan, �n esen??, eliptic, o articulare riguroas? a coloanelor lise, cu secven?e murale concave altern�nd cu drepte, imprim? �nveli?ului intern o pulsa?ie inefabil?. Aceast? dilatare virtual? a spa
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
având ecuația de dinamică: ),( pxf dt dx = care plasează starea sistemului undeva În mulțimea Mf, dată de f(x,p) = 0 și că există o proiecție Tj a lui Mf pe spațiul variabilelor lente, se ajunge la concluzia că orice singularitate este echivalentă cu o catastrofă elementară. Teoria catastrofelor corespunde mai bine diversității, discontinuității și neliniarității fenomenelor din ecosisteme. Dar, cu toate progresele pe care le-a realizat, după cum reiese din principiile menționate mai sus, nici ea nu poate cuprinde realitatea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
având ecuația de dinamică: ),( pxf dt dx = care plasează starea sistemului undeva În mulțimea Mf, dată de f(x,p) = 0 și că există o proiecție Tj a lui Mf pe spațiul variabilelor lente, se ajunge la concluzia că orice singularitate este echivalentă cu o catastrofă elementară. Teoria catastrofelor corespunde mai bine diversității, discontinuității și neliniarității fenomenelor din ecosisteme. Dar, cu toate progresele pe care le-a realizat, după cum reiese din principiile menționate mai sus, nici ea nu poate cuprinde realitatea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
structura este cea care constituie elementele și este esențială pentru sistem, însoțită de contestarea interpretării miturilor ca explicații ale fenomenelor, ori ca glosă moralizatoare a condiției umane, schimbă nivelul analizei: etnologul occidental era obișnuit să considere un anumit mit în singularitatea conținutului său și să procedeze prin analogie cu consumatorul operei de artă. Or, nivelul analizei trebuie să se situeze în sistemul care-l face posibil și care este un ansamblu vast de mituri. Importante nu mai sunt referințele presupuse sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ce au cunoscut o ameliorare semnificativă după anii 2003-2004, ca urmare a flexibilizării poziției Libiei în această problemă. Sultanatul Oman, cunoscut ca una dintre cele mai închise state arabe în privința relațiilor cu exteriorul, inclusiv chiar cu alte țări arabe (datorită singularității în lumea arabă a ibadismului islamic practicat) a cunoscut în ultimii ani o revigorare continuă a raporturilor sale cu mediul internațional, fenomen exprimat și la nivelul relațiilor politico-diplomatice. Dacă în 1970 întreținea relații bilaterale cu doar 16 state (11,2
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
structuri teritoriale - cazul Algeriei, Libiei și Tunisiei. În situația Ciadului, Mauritaniei, Djibouti și Eritreii se adaugă și relativa izolare geografică, ce reprezintă o motivație suplimentară pentru integrarea în organisme regionale, văzută ca o cale de relaționare multilaterală pentru depășirea handicapului singularității și subdezvoltării. În același timp însă, toate aceste state au cunoscut o relativă diminuare în ultimele decenii a ponderii integrării în structurile la scară planetară, deși în cifre absolute a crescut numărul organizațiilor mondiale din care fac parte. C. Dezvoltarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
structuri teritoriale - cazul Algeriei, Libiei și Tunisiei. În situația Ciadului, Mauritaniei, Djibouti și Eritreii se adaugă și relativa izolare geografică, ce reprezintă o motivație suplimentară pentru integrarea în organisme regionale, văzută ca o cale de relaționare multilaterală pentru depășirea handicapului singularității și subdezvoltării. În același timp însă, toate aceste state au cunoscut o relativă diminuare în ultimele decenii a ponderii integrării în structurile la scară planetară, deși în cifre absolute a crescut numărul organizațiilor mondiale din care fac parte. b. Statele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
corăbiile acasă după ce toate vor avea un sfârșit. Din 146 Odiseea știm că Odiseu l-a întâlnit pe Ahile între morți și că era acolo împreună cu Patrocles. * Forța cosmică întrupată în Ahile, în puterea, în frumusețea, în pătimirea și în singularitatea lui, a luat, prin el, o formă atipică. S-ar fi putut împlini în tiparele, dorite de Ahile, ale vieții ca viață bună de trăit și de trăit ani mulți, în ritmul frumos al anotimpurilor și al îndeletnicirilor și ceremoniilor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de fază de ordinul II se exprimă matematic prin aceea că în apropierea punctului de tranziție, mărimea poate lua valori oricât de mici. Punctul de tranziție se determină din . În teorie se presupune că funcția A(P,TĂ nu are singularități în punctul de tranziție, astfel că în apropierea lui, ea poate fi dezvoltată după puterile “distanței „ până la acest punct: este temperatura de tranziție. Astfel saltul capacității calorice la presiune constantă CP are același semn cu cel al saltului compresibilității , în timp ce
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
și Albina românească: cele pe care le-am adunat, câteodată semnate I.M.o, pot fi atribuite cu suficientă certitudine lui Honigberger, Însă alături de ele vor trebui așezate mici articole lipsite de paternitate care totuși i-ar putea aparține 5 datorită singularității subiectului, Ost India ori Hina, Honigberger deținând prin relatările sale - și spre deosebire de toți contemporanii săi ieșeni sau bucureșteni - privilegiul de a utiliza rețetele colective ale introducerii unei imagini (con)curente a Asiei. În interiorul acestora vor fi publicate pagini despre chinezi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dezinențe: -ă/-e, -ă/-i (la feminine), -Ø/-i (la masculine), -Ø/-e (la neutre) și la nivelul rădăcinii (mas-/mes-, om/oamen-, nor-/nuror-, cap-/capet-). Neregulate sunt și substantivele ou/ouă și seminar/seminarii (salar/salarii), primul prin singularitatea dezinenței de plural -ă, celelalte, prin refacerea, la plural, a unei rădăcini depășite de istoria limbii: seminar (<seminariu) - seminari-i. Un număr relativ mare de substantive nu cunosc manifestarea opoziției semantice de număr în planul expresiei. Se cuprind în această clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului pronumele de persoana a III-a. La aceste pronume (și la cele grupate cu ele: dânsul, dânsa, însul, însa), opoziția de număr ea/ele corespunde, de exemplu, opoziției stea/stele, în sensul că același „obiect” este considerat în ipostaza singularității sau în cea a multiplicității. Corespondența este, însă, și la aceste persoane, parțială, întrucât caracterizează în mod absolut numai formele de feminin. La pronumele de persoana I, conținutul de plural dezvoltă trei variante: • termen corelativ al singularului, ca în flexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
imperfectivă: Pe când traversam bulevardul, m-am auzit strigat de cineva. Prin aspectul obiectiv, subiectul vorbitor descrie modul de desfășurare sau momente, etape în desfășurarea acțiunii verbale în planul enunțului - obiect al comunicării lingvistice. Acțiunea se poate înscrie în opoziția: (a) singularitate: a citi (b) pluralitate: a reciti sau (a) iminent: stă să adoarmă (b) incoativ: a adormi (c) continuativ: a dormi (d) terminativ: a termina de dormit Fiind o categorie gramaticală al cărei plan semantic se caracterizează prin solidaritate cu componenta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timpului, dezvoltând un plan semantic propriu, aspectul obiectiv se manifestă în mod autonom în planul expresiei, prin prefixe și, mai ales, prin verbe semiauxiliare sau prin mijloace lexicale și sintactice: verbe de aspect și adverbe. Prefixele realizează și marchează opoziția singularitate/pluralitate. Este cvasi-generalizată întrebuințarea prefixului repentru exprimarea sensului frecventativ, iterativ ® pluralitatea acțiunii: a vedea/a revedea, a calcula/a recalcula, a scrie/a rescrie, a veni/a reveni etc. Pentru sensul „incoativ”, limba română recurge la prefixul (lexico-gramatical) a-, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonome, persoana și numărul sunt, în limba română - ca și în celelate limbi flexionare - solidare; sensurile de ‘persoană’ și ‘număr’ sunt „amalgamate”, fiecare dintre protagoniștii actului lingvistic, ca și fiecare din protagoniștii acțiunii exprimată verbal, sunt înscriși în desfășurarea opoziției singularitate (unicitate)-pluralitate (multiplicitate), iar desfășurarea raportului semantic dintre cele două planuri: lingvistic și extralingvistic, în care își are originea sensul gramatical de ‘persoană’ se face din perspectiva situării în această corelație gramaticală: singular-plural. Pe de altă parte, generarea sensului gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
național / 180 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vieții de scriitor / 189 4.4.1. Ocazia. Vocația în viața privată / 190 4.4.2. Munca. Vocația în viața publică / 194 4.4.3. Arta. Intrarea în "regimul singularității" / 198 4.5. 1864. Biografiile și lectura literaturii române / 201 4.6. Viață, text, manieră / 205 4.7. Geniile de dinaintea geniului / 212 Devalorizarea unui mit / 219 Bibliografie selectivă / 225 Indice de nume / 237 Abstract / 243 Résumé / 245 Fiecare dezbatere
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că pentru a deveni scriitor francez a adoptat un stil înalt, care amintea de maniera de exprimare a autorilor din secolul al XVIII-lea. Și care, în mod evident, nu era o opțiune pentru scriitorii francezi dintre cele două războaie. Singularitatea scrisului lui Cioran venea din faptul că opera cu un nivel suplimentar de codificare, care era cel al "literaturii" franceze. El face ceea ce în informatică se numește "upgrade": percepe în noua literatură un plus de convenționalizare, mai multe constrângeri care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și a angajat o viziune a vieții efemere. În sfârșit, capitolul al patrulea abordează regimul "singularizării", legat de aprecierea personalității creatoare în funcție de revelarea vocației individuale. Introdusă tot în atmosfera revoluționară de la 1848, prin mobilizarea doctrinelor despre "misiunea națională", sensibilitatea față de singularitate a inaugurat o nouă formă a admirației în spațiul public românesc după 1860, aducând în prim plan factorul sufletesc și realitățile interioare. Nu pot să nu constat ambivalența unei discuții despre resurse care combină tehnicile spontaneității și practicile admirației. E
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spus, ca să înțelegem societatea contemporană care tocmai s-a emancipat de identitatea națională, ar trebui să revenim la filosofii care nu descoperiseră încă identitatea națională; pentru care corpul social era constituit doar din poftele, pasiunile și posibilitățile indivizilor luați ca singularități. E greu de probat existența unei lecturi sistematice a lui Heliade Rădulescu din opera celor trei gânditori. Numele lui Spinoza, Machiavelli și Hobbes apar o singură dată, în proiectul de bibliotecă universală împrumutat de la Aimé Martin 36. Evident, "multitudinea" nu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să întrețină activitatea pe rețelele de socializare, să se implice în voluntariat etc. "Multitudinea" este în prezent una dintre modalitățile foarte importante de a posibiliza acțiunea umană, de a face dintr-o populație automatizată, cu ritmuri mecanice, o masă de singularități capabile, creatoare de valori 53. În acest context cred că trebuie înțeles efortul lui Heliade Rădulescu de a defini o societate a singularităților radicale prin reprezentarea unei "multitudini". Din acești indivizi, care își revendică dreptul la libertatea alegerii și care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a posibiliza acțiunea umană, de a face dintr-o populație automatizată, cu ritmuri mecanice, o masă de singularități capabile, creatoare de valori 53. În acest context cred că trebuie înțeles efortul lui Heliade Rădulescu de a defini o societate a singularităților radicale prin reprezentarea unei "multitudini". Din acești indivizi, care își revendică dreptul la libertatea alegerii și care refuză supunerea la o voință comună, emană "puterea". Corpul social plural coincide de fapt cu corpul creator al națiunii, cu dispoziția ei "capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Vocabularul religios nu face decât să marcheze amplitudinea și cuprinderea fenomenului, sacrul creștin revărsându-se asupra tuturor indivizilor. Ceea ce presupune Heliade Rădulescu e o capacitate existentă în fiecare individualitate. Prin însăși condiția sa singularizată, prin libertatea sa de acțiune, prin singularitatea de atitudine și comportament care nu îl lasă să se confunde în masă, individul este genial. Această opțiune îl va face pe Heliade Rădulescu să respingă orice definire a creativității colective pe baza unei noțiuni a "poporului". Așa cum subliniază în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și o figură a "alesului" - a celui care este atât de individualizat încât e fără egal. Concepută ca egalitate a unei multitudini superioare, genialitatea nu tolerează supremația unui singur ins. Ea funcționează pe baza unui spirit de corp, ca o singularitate care nu acționează decât în grup. Ori toți, ori niciunul. Heliade Rădulescu putea accepta consacrarea simultană a unui front de talente; putea concepe o mișcare socială, mobilizând mai multe personalități capabile; putea înțelege o realitate sociologică a producției de valori
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
77. Ceea ce trebuie remarcat e faptul că genialitatea e astfel condiționată din exterior. Individualitatea excepțională nu presupune un joc al facultăților interioare, ci raportul cu o realitate obiectivă și cu cunoașterea ei profundă. În lumea "sacralizării" nu e nevoie de singularități ireductibile, de structuri psihologice abisale care să caracterizeze în mod absolut indivizii. Definiția genialității condiționează excepționalitatea de cunoașterea unui dat, nu de o dispoziție interioară. Este cea de-a doua caracteristică, după perspectiva cantitativă asupra genialității, care face modelul atractiv
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]