828 matches
-
despre libertatea umană este ceea ce atrage în mod deosebit. Și mai e încă ceva pentru care opera sa a fost și e citită pe meridianele Europei cu mare interes și cu profit întru cunoaștere: în universalismul său, Mendelssohn a văzut singularitatea poporului evreu și semnificația sa universală care ține de această singularitate. A fi cu națiunile lumii moderne înseamnă a fi pentru națiuni, ceea ce este propriu mentalității religioase iudaice. Este tocmai intrarea în alteritate spre a o înțelege și a o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
e încă ceva pentru care opera sa a fost și e citită pe meridianele Europei cu mare interes și cu profit întru cunoaștere: în universalismul său, Mendelssohn a văzut singularitatea poporului evreu și semnificația sa universală care ține de această singularitate. A fi cu națiunile lumii moderne înseamnă a fi pentru națiuni, ceea ce este propriu mentalității religioase iudaice. Este tocmai intrarea în alteritate spre a o înțelege și a o recupera pentru sine. Filosoful Levinas pare a fi influențat de un
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
devine mai interactiv și mai puțin totalizant. Fiecare nouă conexiune aduce încă ceva, creează virtuale adaosuri, prelungiri, particularizări. Nici o cultură nu mai aspiră să le acopere pe celelalte, să devină „universală” (nici măcar limba engleză, limba celor care fac programe etc.). Singularitățile și registrele minoritare se manifestă nestingherit, putând deveni centre temporare de emisiuni valorice pentru ceilalți. Rețeaua dă șanse egale tuturor, întruchipând mecanismul cel mai democratic de manifestare. În fond, toate culturile sunt minoritare, fiind expresii și răspunsuri numai ale unor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
În acest spațiu-substrat, Thom distinge între punctele regulate, corespunzătoare zonelor de continuitate, și punctele de catastrofă, în care aparența fenomenologică a substratului se schimbă brusc (vezi figura 1). Prin analogie, o „figură globală” este redusă la „un punct”, la „o singularitate” (la un model simplificat, am putea spune). „Modelul” capătă stabilitate atunci când este „desfășurat”, obiectivat într-un spațiu-substrat natural. Figura 1. Puncte regulate și puncte de catastrofă Cuplul punct regulat - punct de catastrofă are o mare putere explicativă, putând servi la
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
chip al morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în cazul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge povestirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea se abat de la modelul oferit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este loc nici pentru scandal și nici pentru iluzii. Dacă poate fi văzut în felul unui labirint, atunci pustiul nu se înscrie în tipologia oferită de Umberto Eco. Este, aș îndrăzni să spun, în afara oricărei tipologii. Numește mai curând o singularitate, și nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la acesta este posibil doar indirect, în termeni cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri ale povestirii: Regele părăsit în deșert are în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în ca zul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge poves tirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea se abat de la modelul oferit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este loc nici pentru scandal și nici pentru iluzii. Dacă poate fi văzut în felul unui labirint, atunci pustiul nu se înscrie în tipologia oferită de Umberto Eco. Este, aș îndrăzni să spun, în afara oricărei tipologii. Numește mai curând o singularitate, și nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la acesta este posibil doar LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 53 41. indirect, ut in speculo, în termeni cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cat? Nu știu exact, dar ce conteazè, Șerban! Cu ea mè simt un bèrbat adevèrat! Înțelegi?! Bine! Bine! admițând el, Problema e cè nu știu ce sè fac, parcè aș fi prins într-un loc fèrè ieșire, îți amintești de la fizicè de singularitatea spațio-temporalè?! Nu-mi amintesc, dar, mè rog! E un loc în care timpul nu trece, Povestea asta cu timpul, Matei! întrerupându-mè el, Da, știu, e mai complicatè, dar eu voiam sè spun altceva, voiam sè spun cè mè simt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
decât sunt cărămizile create și treaba se complică iar, băieți! Ei, dacă tot s-a ivit ocazia, haideți să ne lămurim! Să înțelegem unde se sfârșește imaginarul colectiv, cu arhetipurile și cu bâjbâielile lui perverse și unde începe, de fapt, Singularitatea. Și cum arată dimensiunea aia grozavă, spirituală, care te întâmpină, zice-se, când vei fi trecut prin spuma cuantică, prin oglindă, Dincolo! Să știm și noi, pentru când va fi să dăm colțul! Să aflăm cum sunt procedurile divine. Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noua ediție a Atlasului României coordonat de Violette Rey la Editura RAO. Și urmează o cartografiere riguroasă și ingenioasă a acestei stări de fapt. Ce s-a întîmplat cu satul și agricultura după 1990 ? Iată cîteva repere pentru cei interesați : „Singularitatea României agricole post-socialiste nu a fost decolectivizarea funciară, generalizată de altfel în toată Europa de Est, ci distrugerea imediată a infrastructurii productive din cooperative ; legea din 1991 asociază restituirea proprietății lichidării CAP-urilor. Fragmentării funciare i se adaugă așadar existența micilor exploatații
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dincolo de posibil și că am greșit startul, absolutul gândirii; mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mirarea originară, trebuie să ofere sens total, definitiv și atotcuprinzător vieții și realității. Tocmai asta urmăreau să ofere și metafizicele imanentiste, însă răspunsul lor pleca de la plinătatea și absolutul gândirii și nu ajungeau niciodată să-și pună problema reală a singularității persoanei și a evenimentului existențial. Pentru ca răspunsul să poată fi în același timp plin de sens și valabil pentru fiecare singularitate existențială, trebuie să fie eterogen întrebării, adică să depășească structura logică a întrebării și a răspunsului, să ajungă la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
însă răspunsul lor pleca de la plinătatea și absolutul gândirii și nu ajungeau niciodată să-și pună problema reală a singularității persoanei și a evenimentului existențial. Pentru ca răspunsul să poată fi în același timp plin de sens și valabil pentru fiecare singularitate existențială, trebuie să fie eterogen întrebării, adică să depășească structura logică a întrebării și a răspunsului, să ajungă la adevărul care mai degrabă se dezvăluie decât se descoperă sau se demonstrează. Natura răspunsului este identică cu cea a unui mesaj
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
spiritului. La rândul său, omogenul cromatic al lumii, vârtejul înnrobit timpului în dinamismul căruia se topesc uniformizant individualitățile umane își asumă într-un chip special, deci, diferit de orice alte gesturi de însușire, prezența omului suferind. În ce constă unicitatea, singularitatea modului de percepție a lumii de către cel ce suferă? Și invers, care poate fi elementul ce face inedit felul în care lumea firescului cotidian percepe existența ființei umane aflate în suferință? Așadar, cum se vede lumea normalității inserate temporal prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschis, de la viața rutinieră la viața mistică 16. Aceasta clarifică din punct de vedere teoretic toate aceste situații empirice în care formula conceptuală (politică, socială) cedează locul unei forme operante. O formă comunitară în care fiecare nu-și mai caută singularitatea, nu-și mai afirmă specificitatea, ci se consacră concret contopirii cu obiectul care îi aparține sau căruia îi aparține. O formă care se sprijină în esență pe imagine. Văl islamic, kippah evreiesc, eșarfă Hermès, lenjerie Calvin Klein, am putea multiplica
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
9. Aceste viteze depind de poziția punctului aflat pe bara generatoare considerată. Din grafice se observă faptul că viteza liniară(Vx) de-a lungul axei Ox este zero, însă celelalte două componente nu au o variație perfect matematică datorită unor singularități în funcționarea virtuală a platformei, singularități legate de constrângerile impuse pentru ca platforma oscilantă să nu se rotească ea însăși în jurul barei generatoare a conului. Se poate totuși admite că modelul virtual aproximează suficient de bine modelul matematic al platformei oscilante
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
punctului aflat pe bara generatoare considerată. Din grafice se observă faptul că viteza liniară(Vx) de-a lungul axei Ox este zero, însă celelalte două componente nu au o variație perfect matematică datorită unor singularități în funcționarea virtuală a platformei, singularități legate de constrângerile impuse pentru ca platforma oscilantă să nu se rotească ea însăși în jurul barei generatoare a conului. Se poate totuși admite că modelul virtual aproximează suficient de bine modelul matematic al platformei oscilante. Astfel, modelul geometric poate fi utilizat
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
aprinderea sau dacă ea s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că ai putea avea un picior mai lung sau mai scurt decât ceilalți, oricum șchiopătezi, iar meschina compensație a singularității nu e o consolare. În asemenea momente Zenobia intra în norul meu, șoptea ceva, nu învăța nimic de la mine și nu mă învăța nimic, eram trăiți fiecare de universul nostru comun, ne înțelegeam firesc, fără prea multe vorbe. Pe urmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scuipa atunci cu putere și precizie; dacă un scuipat își atingea ținta, râdea. În sfârșit, Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această singularitate (este cuvântul folosit în carnete) primea aprobarea lui Tarrou, și una din remarcile lui elogioase sfârșea chiar cu exclamația: "în sfârșit!" Sunt singurele locuri în care notele călătorului, la această dată, par să ia un caracter personal. Numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
post-universitare, am întâlnit într-o zi la cantină o domnișoară numită Myrna Minkoff, o tânără studentă, o fată guralivă și agresivă din Bronx. Această expertă din universul acelui Grand Concourse a fost atrasă la masa la care eram sărbătorit datorită singularității și magnetismului persoanei mele. Când măreția și originalitatea concepției mele despre lume deveniră explicite în urma conversației, obrăznicătura de Minkoff începu să mă atace la toate nivelurile, dând chiar zdravăn cu piciorul în mine pe sub masă. O fascinam și în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]