2,658 matches
-
oamenii sunt singuri cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc parcă în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de fludor, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Royal Ballet Companies, se poate întreba pe marile scene lirice, în lumea baletului clasic și a muzicii, la Galerii europene și în Australia, în librăriile metropolitane, dar nu românești (cu atât mai puțin ar fi de găsit cărțile lui pe singuraticele rafturi buhușene încărcate și descărcate imediat doar de acele producții care au prieteni). Lumea vestică europeană și cea îndepărtată a Australiei îl cunoaște pe Sergiu Pobereznic, un tânăr artist care, ca și tatăl său exemplifică aforismul: nu poți fi patriarh
SERGIU POBEREZNIC. ÎN OGLINDA VIEŢII TATĂLUI SĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_pobereznic_in_oglinda_aurel_v_zgheran_1380622789.html [Corola-blog/BlogPost/357439_a_358768]
-
când nu mă cunoștea? Sunt recunoscătoare pentru inimă că poate să te vadă peste tot, în apa mării, în talazuri și dangătele de pescăruș, în ziua de ieri când ochiul nu era, ci numai dorințele noastre, stalactite sub un cer singuratic și albastru. Și noi acum două umbre pripite ne pierdem într-o lumină apusă, întoarsă mereu către un trecut ce ne-a pierdut într-o poveste nescrisă. Referință Bibliografică: Umbre / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul
UMBRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1456565915.html [Corola-blog/BlogPost/367672_a_369001]
-
am vrut s-o contrazic. “După ce am trăit câtva timp cu iluzii, ocupându-mi timpul cu pictura, mi-am dat seama că viața mea este iremedial ratată. Deleș mă folosește ca pe un obiect, apoi pleacă, rămânând ca niște animale singuratice, mărginindu-ne să bem apă, să mâncăm și să dormim...” “Nu e chiar așa, doamnă Deleș, am încercat eu să-i schimb părerile, angoasa dumneavoastră a luat o întorsătură tragică!” “N-ai dreptate, mie-mi place zborul păsării, nu închistarea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
în: Ediția nr. 1236 din 20 mai 2014 Toate Articolele Autorului cu două lacrimi plânse pe umărul tău gol, tu te-ai retras în tine, în rana din aripa acelei păsări sure ce ne furase clipa și ne fusese-adesea un singuratic sol. de ce se-ndoaie totul și cade-n suvenire și vine ca Levantul, trecând în dulce vaer, când îți simțeam doar brațele prin aer și-ți cuprindeam mijlocul tău subțire. frumoasă ora serii și -a liniști rotunde, când umbra ta
ROMANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1400581595.html [Corola-blog/BlogPost/344708_a_346037]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LUCRUL BINE FĂCUT! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Acolo în Copou, doar teiul sfânt Își poartă singuratic existența, Din toamnă frunzele-i s-au dus în vânt, Lăsându-l gol, să-și plângă suferința. În viața sa, el multe a văzut, Trecut-au peste el mai multe toamne, Dar niciodată nu ar fii crezut Că-n țara
LUCRUL BINE FĂCUT! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1413628001.html [Corola-blog/BlogPost/349381_a_350710]
-
viață; completă doamna, privind undeva printre pădurile de stejari ce rămâneau în urmă. Pe un povârniș zări o colibă acoperită cu crengi și, ca niciodată, acea casă atât de simplă, fără nici o importanță, o făcu să se mire; Ce colibă singuratică! Cum de păgânii n-au ars-o? Unde or fi stăpânii ei?"și-ar fi dorit această casă în aceste clipe de disperare. Ar fi vrut să locuiască acolo, sus, să privească cerul, să cutreiere pădurea, să asculte susurul izvoarelor
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
naște în clipa ce se duce: Două mâini întinse în prispa de la casă, De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! Citește mai mult Alte mâiniLângă chipuri dragi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
bădărănie curată!”, concluzionă ea și avalanșa de întrebări se întrerupse brusc, când îl descoperi pe ultima treaptă, privind atent persoanele care ieșeau din clădire. A surprins-o total. Aproape că nu-l recunoștea, dacă nu era într-o vădită așteptare, singuratic, pe trepte. Îmbrăcat simplu, cu blugi și cămașă de vară cu mânecă scurtă, ambele de culoare deschisă, asortate cu încălțămintea sport, părea mai înalt, mai suplu și mai tânăr decât a apreciat ea în spital. Aproape în aceeași clipă a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427323874.html [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
tăcut în noapte, Tăinuind în ei iubire. Te privesc cu ochi de floare Și cu sufletu-mi curat... Ce-n a dragostei ninsoare Veșnicia l-a-mbrăcat. Cluj Napoca, 10 octombrie 2015 Noapte de toamnă Se ascunde luna blândă printre ramuri Și mai singuratică decât altădată Stă să treacă-n grabă ale nopții valuri, De pe fața-i albă, de dor luminată. Și când unduirea crengilor aduce Un fior de toamnă printre frunze parcă Îți atinge tâmpla șoapta ei cea dulce Care îmbracă lumea în
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1444566819.html [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
ultima vreme. Cei mai mulți credeau că e spiritul muntelui. Unii îl credeau un sfânt, alții un vrăjitor și nimeni nu avea idee cu ce trăia și nici unde se afla exact, locul unde trăia. Apărea din senin, pe câte o cărare singuratică prin pădurea de pe coastă, în fața vreunui călător singuratic și de fiecare dată trimitea un mesaj oamenilor, înștiințându-i de vreo primejdie iminentă. Tinerii Dragoni Stelari avuseseră surpriza, că se treziseră de vreo câteva ori cu el în carne și oase
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497046091.html [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Unii îl credeau un sfânt, alții un vrăjitor și nimeni nu avea idee cu ce trăia și nici unde se afla exact, locul unde trăia. Apărea din senin, pe câte o cărare singuratică prin pădurea de pe coastă, în fața vreunui călător singuratic și de fiecare dată trimitea un mesaj oamenilor, înștiințându-i de vreo primejdie iminentă. Tinerii Dragoni Stelari avuseseră surpriza, că se treziseră de vreo câteva ori cu el în carne și oase, chiar în peștera Grifonilor unde ei se întâlneau
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497046091.html [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
recitesc fiecare scrisoare de mai multe ori iar seara când mă culc, o pun pe noptieră să o am la îndemână. Accept cu plăcere sfaturile și mă simt protejată. Mă surprind chiar, gândindu-mă din ce în ce mai des, la personajul straniu și singuratic pe care îl întruchipați, ca la o enigmă pe care aș dori din toată inima să o dezleg. Sunteți totuși un mister. Dar un mister în carne și oase pe care încerc să-l văd, măcar cu ochii minții, ceea ce
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Visele_10_0.html [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
înainte, de te-a făcut dependent de sângele ei. Să o rogi să te elibereze, să te nască, să te lase să te întorci din nou la luna ta și la urletul tău, la viața te de lup bătrân și singuratic. Și ea să îți zâmbească viclean cu ochii și cu dinții și cu sfârcurile alea roz-sfredelitoare. Și tu, nătâng cum n-ai fost niciodată, ca un puștan la prima femeie, să crezi că acolo îți este de fapt cel mai
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nuta_istrate_gangan_1421516870.html [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
transforme nunta strălucită din Călin file de poveste în moarte. Așa după cum cadrul desfășurării acțiunii, un apartament al unei femei no name nu mai este “Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic” iar “Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat” se transformă în gestul întinderii așternutului pe o canapea extensibilă după o suită de alte gesturi devenite stereotipii, ritualuri mecanice ale femeii no name
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1446538131.html [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
să o trăiesc și pe aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții, acum! Să aspir adânc intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărmul tăcut. Mă așez pe o piatră și privesc cerul. Două imensități și eu... între ele. Mă simt atât de neînsemnată și minusculă între... Mare și Cer! In liniștea nopții aud pașii trecutului ce se pierd printre
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1402077445.html [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
știa însă că sfârșitul este aproape și îl eliberă din slujbă pe Hasim din Rekem, iar acesta îl vizită de câteva ori în Cezareea, fără a-și mai ascunde identitatea. Își dădu seama însă că procuratorul se schimbase. Devenise un singuratic și evita să mai iasă din palatul său din Cezareea. Nu mai mergea la amfiteatrul de lângă mare unde îi plăcea să asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1459625258.html [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii vesele de pe bolta plină cu licuricii nopții și să-i alunge tristețea. Venit în Neptun de o săptămână, nu găsise ce să facă în stațiune, în afară de plajă. Se plictisea. Citea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
și nici să am spaima că nu voi afla ce e viața. cum de a fost posibil să vă resping până la unul, să mă fi întins cumva înspre unde e firesc să nu îți mai placă? prin intrânduri în indiferență singuratici se fac nevăzuți, să nu poată da vina pe lume, ca ea,-n veci, sa nu fie. și plâng pe acolo și sângerează crucea înfiptă în inimi și-L strigă pe Unul Iisus. vai, vouă, nu prin suferința cea cruntă
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_tudor_1412937982.html [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
distanță. Semăna cu cel din Cișmigiu și botezat la fel, „Izvorul lui Eminescu”. De câte ori nu am visat călcând pe același ălei pe care se plimbă Eminescu, de câte ori n-am murmurat versurile din “Scrisoarea IV” inspirare de prezență castelului: Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacurui/ Iar în fundul apei clare, doarme umbră lui de veacuri”. M-am considerat norocoasă că am respirat aerul aceleeași atmosfere de magică reverie că în poezia „Somnoroase pasarele”. Simt și acum puterea cu care te absorbea prin
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Pofta_de_viata_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUNT OMUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1491044835.html [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
mișcarea-i mai intensă și zgomotul crescut, iar ochii-mi obosiți privesc copaci cum se despoaie sub rece vânt și picuri mici de ploaie... Ascult cântat de greieri nevăzuți prin iarba deasă, sub balcon. Arar, privesc câte-o pereche sau singuratici vorbind la telefon... Difuz răzbate către mine, ritmat, zgomot de ace în mers rotund șoptind că timpul crescut spre infinit e măsurat profund... Pe toate le țintește omul, da-n toate-i limitat. Dar este om ce-n viață să
SE SCURGE TIMPUL... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Se_scurge_timpul_marian_malciu_1332690733.html [Corola-blog/BlogPost/354704_a_356033]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o
AUTOPORTRETUL LUI ANONIMUS ÎNTR-O OGLINDĂ SPARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Autoportretul_lui_anonimus_intr_o_oglin_al_florin_tene_1345648515.html [Corola-blog/BlogPost/365841_a_367170]
-
câteva cuvinte cărora românașii noștri nu le înțelegeau rostul: Popă n-ai vrut să te faci! Popă n-ai vrut să te faci! NichitaTomescu, celmaiîndrăzneț șitupeistdinfire, că doarerabăiatdeBucurești, îlîntreabă zâmbind: Păidecen-aivrut, domnule, să tefacipopă? Parcă trezit dintr-un vis, supăratul singuratic îi invită la masa lui spunănd ospătarului: Adu-le dom’le, niște mititei și trei sticle de vin! - și începe să le povestească celor trei despre viața sa: Tata m-a dus la școala normală și mi-a spus să
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_al_tfel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_.html [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
aproape dimineața de acolo, avea impresia că revine pe Pământ, dintr-o călătorie a timpului. Întodeauna considera că ziua care vine, este încă o nouă zi care îl apropie de reîntâlnirea cu Marioara lui. Insula care era noaptea un loc singuratic, era pentru el o evadare din lumea plină de răutate și de cruzime, era o bucățică dintr-un spațiu numai al lui, care - credea el - că-i aparține. În primii zori ai dimineții, mulți oameni încă dormeau liniștiți în patul
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1453556277.html [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]