360 matches
-
dovezi A lui iubire de vrei s-o crezi. O FATĂ (cătră IONEL) O vezi mâhnită - n-o ghicești? Ea crede că tu n-o iubești. O ALTĂ FATĂ (alt cu acompaniament) Tu să-i arăți iubirea ta. Singur fiind, singurel sus pe munte, să stai o iarnă-ntreagă pân se va-ntoarce turma la primăvară. COR Să meargă, Să meargă! IONEL Mario! Dar tu ce zici? COR Ea nu-i-e dragă nici defel La turma sa gândește el. FETELE Ei, Marie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său parcă-i omăt. [AL] DOILEA Moșneag să fie ori băiet? COR Va muri. [AL] 2-LE Dar ochii, încă luminoși, Ca mura sunt de-ntunecoși. {EminescuOpVIII 414} 1 -LE Păstor se pare, dar ce fel, De stă în codru singurel? COR Va muri. [AL] 2-LE Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri, Va muri. [IONEL] Părea c-aud prin fire Un glas de tânguire, Dar poate ghiaț-a trosnit, Oftând în sine s-a gândit. ECO S-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dîntîi, unde-mi lăsasem hainele. Aici aflai un covor frumos și o pernă; îmi mai schimbară o dată fota și turbanul ca să mă înfășure într-un cearceaf foarte mare. Astfel mă culcară înfășat ca pe un prunc și mă lăsară singur singurel. {EminescuOpVIII 577} Simțeam atunci un fel de huzur, o fericire oarecare ce nu se poate tălmăci; mă simțeam cu desăvârșire fericit, însă într-o astfel de slăbiciune încît, când veniră iar la mine peste o jumătate de ceas, mă aflară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rele, cele ce trebuiau protejate și cele ce trebuiau distruse. —Mai ții minte șarpele-taur din șopron? îl întrebă ea. Ochii lui licăriră, privind ideea de animal. Trebuie să fi avut nouă ani. Ai luat un băț și l-ai omorât singurel. Ca să-i protejezi pe toți. Te-ai dus și te-ai lăudat la Cappy, iar el te-a bătut măr. „Ne-ai făcut o pagubă de 800 de dolari, în cereale. Tu nu știi ce mănâncă animalele astea? Tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face să ronțăi ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos.) Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă.) Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor! Ce să-i faci? Azi e sabatul soțioarelor de spițeri! (Trage de coadă marioneta Dracului.) Hai la mine, măgărușule! Uite ce codîrlău! Dum-ne-zeu a murit! Și te propun pentru postul lui! Asta am citit-o undeva. Unde? E bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
face să ronță ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos). Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă). Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor!" Ideea dramaturgului nu cred că are nevoie de nici un suport explicativ. Alt exemplu este la fel de elocvent: cel al personajelor dintr-o piesă și mai... explicită, Pescărușul din livada de vișini. Ele sînt (în ordinea indicată de autor): Unchiul Vania, Nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri, ca prin grădina raiului, ocolind ispitele și călcând în ele, singură, singurică prin Valea asta a Plângerii care curge prin tine și se termină doar pentru a începe iarăși și iarăși. Așa au mai trecut aproape trei săptămâni până să se hotărască să se urnească spre cabinetul ăla aflat la două stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Stă sara la foc și zice. - O bocește pe Rusoaia cea bătrână cu care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul sub trin ca să nu tragă răcutarea și s-o lase singurică ? A rămas omul calic cât șacu chinuia prin șpitale, că are boală lumească și nu se mai vindeca. Și de bocit tot de la ea a învățat, căci Rusoaia, Doamne, frumos mai bocea la mort ! - Nu știu pe cine bocește moșneagul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai mult după droguri. Cel cu lanterna Îmi scutură sacul de dormit și-mi cotrobăie În geamantan. După o vreme vine Înapoi și se apleacă Într-un genunchi. ― Unde ți-s toți prietenii, frate? Au plecat și te-au lăsat singurel? Începuse să-mi caute prin buzunare. Curând Îmi găsește portofelul și Îl golește. Legitimația de școală Îmi cade pe jos. O luminează cu lanterna. ― Cine-i asta? Prietena ta? Se uită la fotografie, rânjind. ― Lu’ prietena ta Îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frământările și gândurile de tot felul, nu-l slăbiră o clipă. Mai cu seamă mustrările de conștiință că din pricina lui este în starea asta, îi luau aerul. Nu-și putea ierta faptul că a lăsat-o singură în cameră... singură, singurică. Simți că inima i se desface în mii de bucăți. Gândul să se mute la Butea, să-i fie mai aproape, deveni tot mai stăruitor. ”- Am ajuns!” îl auzi, ca prin somn, pe Avel oprind motorul. Erau în fața blocului, acasă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
blocat în eter și Animalul ăsta și nu prea știu cum o să-ți transmit dorul și dragostea mea de astăzi. Dar ce e bou ca vaca trece și mă-ncumet să te mângâi la locul umed, nepoțica moșului, că tare singurică stai tu în fața calculatorului și te ofilești de-a dorului... care dor te înconvoaie, că, vorba ciobanului, unde nu-s coaie vai de oaie... Și uite că nice nu mai am putere la imaginațiune când știu că Animalul nu umblă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
împrejurimea Struguri mari de tămâioasă De grasă și de fetească Refren: Dulce-i vinul în pocale Hai să trăiești, măi Cotnare. - IV - Măi Cotnare, măi Cotnare Arată că vinu-i tare Și fă-o pe mândra mea Să nu mai stea singurea bis coda 6 Refren: De aceea sus pocalul Și să trăiască Cotnarul Iași 1999 „Bolta Rece” De aceea sus pocalul Și să trăiască Cotnarul Iași 1999 „Bolta Rece”.
?C?ntecul Cotnarului? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84086_a_85411]
-
capacitate de 12000 plus 8000 de tone. Cu firma Prive.” Cum spuneam, mama lui este o bătrână de poveste. Iese înaintea noastră ca Sfânta Duminică, înconjurată de păsări și animale. „Pentru tăți fac. Lor le dau tăte păsările. Mă grijesc singurică. Mai spăl hăinițile mele. Mai vine primarul, mi-aduce mâncare făcută. Pentru ei cresc și păsări. Doi băieți am avut. Și am agiuns la 82 de ani.” Câtă nevoie au cei doi băieți de păsările mamei? Dar ea pentru ei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
poiezie ? Nevasta mea când vede acu parcă vede pe dracu ! Ssst ! Taci, te rog puțin, madam Delcă ! Parcă se aude cineva prin curte... — Domnu Niki ! Hai, să plec d’acu și io, c-am stat numa să nu te las singurică ! Da acu po-să-mi strâng toaștele și s-o iau din loc, că mă prinde pe drum noaptea. Iote ce-a sărit în sus și s-a repezit să-i deschiză ! Ce vrei, bun, rău, e bărbatu ei ! Stau ei de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atâta pe sus și nu mai vine ? Că stai puțin, că viu acu, ș-uite cât a trecut și de coborât nu mai coboară ! Că io am milă de ea, că s-a speriat, și hai, să n-o las singurică, da ea nu se gândește... — Te-ai plictisit singură, madam Delcă ? Ei, ce tresari așa, eu sunt ! Te rog să mă scuzi, dar când am ajuns sus am avut un vertij și a trebuit să stau întinsă două minute, ca să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ceai! Ce să vă mai spun! Se dădea În vînt după obiectele vechi... Și cît mai sofisticate. RÎnd pe rînd, Învățase toate numele obiectelor de antichități și bineînțeles că le pronunța delicios. Într-o zi și-a făcut apariția singurică În Mercedesul ei, aducînd o ușă foarte veche pe care o cumpărase la o mănăstire În demolare. Moartă de frică se vîrÎse cu automobilul prin coclaurile acelea. Un polițist a crezut că-i nebună, o doamnă ca ea... PÎnă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine. Cinthia, ce rău Îmi pare că nu l-am văzut de data asta. Susan, daddy, daddy, daddy!, ce frumos ești, daddy!, fetița mea!, ești o adevărată domnișoară, Susan!, s-a terminat cu internatul, daddy, mica peruviană care stă mereu singurică. Sărmana mea Susan, n-am suferit niciodată, nu se băga de seamă, vorbeam perfect englezește, mai bine decît spaniola, mămica se văita Întotdeauna, cum te simți?, iartă-mi greșelile de ortografie, mămico, scrisorile tale sînt din ce În ce mai pline de greșeli, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deodată Îi veni iar să strănute și se pregătea să folosească batista cu fir de mătase, dar trișa: puțin Înainte de a strănuta schimbă iar batistele și-și suflă nasul În cea pentru gripă ascunzîndu-se de propriile sale gînduri, ascunzîndu-se singur singurel Într-un colț al barului. Și descoperea acum cît era de dobitoc, cînd un strănut neașteptat aduse pe urmele lui o voce neașteptată și Îngrozitoare: venea din salonașul de alături, unde Susana, sluta, stînd probabil În Întuneric, Îl ascultase tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altă parte Înainte de a-l duce acasă. — În camionetă. Canapeaua din spate se transformă În pat. — Bună idee... Să mai așteptăm puțin și, dacă nu se trezește, mă ajuți să-l iau. N-a fost nevoie. S-a ridicat singur singurel, puțin cîte puțin, Încetișor. De altfel nu dormise. Acolo jos, În atmosfera lui Întunecoasă, Lester nu Încetase o clipă să se lupte cu amețeala care-l prinsese În vîrtejul ei, Însoțind necontenita și Învîrtejita repetare a sosirii lui acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dinafară. Ha! Dar faptul că e un idiot și că pînă și Lisa Îl consideră așa Începe să mă imunizeze la aspectul său fizic (aș Îndrăzni chiar să afirm că-l găsesc din ce În ce mai puțin atrăgător) și, văzînd că stă așa, singurel, pe canapea, Îl compătimesc oarecum. De-asta merg să mă așez lîngă el, gîndind că ar trebui să fac totuși un efort cît de mic, să-i acord o a doua șansă. Pari a te simți În largul tău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rămas cu Duda. Ba nu: și fără ea, s-a speriat ca proasta, fuge Încolo, i se văd numai tălpile goale, albe; ba nu: gălbìi. De parcă n-ar fi tot ale ei, tălpile. Am rămas și fără mama; la gard; singurel și orfănel. Osman nu mai trage, nu mai horcăie. Dar tot are ochi galbeni și păr de arici pe spinare. De când l-au ridicat Rușii pe tata, astă-iarnă, câinele n-a mai fost slobozit din lanț. Nu cunoaște pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine și mai bine pe lumea asta e să te predai lui Moș Iacob - ca să vorbim și noi rusește. Tremur de frig, de tristețe: nu mai sunt orfănel. Întorcându-se, tata m-a părăsit. Așa că stau În coridor. Orfănel și singurel (numai cu chelcica pi el, ar zice Moș Iacob, dacă mi-ar auzi gândurile). Și tremur. Sunt bine Îmbrăcat, am cizme Îmblănite, căciula mi-e trasă până peste ochi - dar tremur de frigul de azi. În mijlocul curții, acolo unde astă-toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crengile dân grădină, pașii dă sus, druzii care pleca dân quinta, strechea care dăduse În ghiuju dă Issota de Abd-el-Melek, știți matale care, sărăcia d-a câștigat tombola lu uleiu Raggio. Ce mai, toți pleca, numai io rămâneam unic dă singurel În hărăbaie, cu druzii chitiți cine mai știa pe unde. Asta-i, și când s-a auzit bătând ornicu, am tras altă spaimă. Am ieșit cu reteveiu, mandea, gagiu fraged, că musteam dă viață, și mergeam ca andicapatu, ca orbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-nvârte se hlizea niște maseri. La egzamenu dânainte m-a putut indentifica: io ieram domnu cu sacou huidumă, care duhnea a potol și Începuse s-o estoarcă pă doamna Mariana, iar ei, japonii dânainte. Dân puru plictis să halesc singurel și ca să arăt că pă bune ieram În fonduri, mi-am Înmulțit manifestările dă iubire și, nainte ca să mă pot răzgândi, toți În număr dă patru degusta d-acu o pudincă la masa lu mandezu. Tortul pascalin i-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, și dusă a fost până în ziua de azi. De harnică-i harnică fata, da’ i-i urât singurică aici toată ziua... La noi biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu-i sat fără popă și fără biserică... Acolo pesemne și oamenii îs altfel. La noi horă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]