360 matches
-
pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dinafară. Ha! Dar faptul că e un idiot și că pînă și Lisa Îl consideră așa Începe să mă imunizeze la aspectul său fizic (aș Îndrăzni chiar să afirm că-l găsesc din ce În ce mai puțin atrăgător) și, văzînd că stă așa, singurel, pe canapea, Îl compătimesc oarecum. De-asta merg să mă așez lîngă el, gîndind că ar trebui să fac totuși un efort cît de mic, să-i acord o a doua șansă. Pari a te simți În largul tău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
surorile, fusese o greșeală să o trimită la școala aceea, surorile Îngrozesc fetițele, le Învață să-și renege plăcerile vieții, sperând să le convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frământările și gândurile de tot felul, nu-l slăbiră o clipă. Mai cu seamă mustrările de conștiință că din pricina lui este în starea asta, îi luau aerul. Nu-și putea ierta faptul că a lăsat-o singură în cameră... singură, singurică. Simți că inima i se desface în mii de bucăți. Gândul să se mute la Butea, să-i fie mai aproape, deveni tot mai stăruitor. ”- Am ajuns!” îl auzi, ca prin somn, pe Avel oprind motorul. Erau în fața blocului, acasă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
păsărică a suferit o grea lovitură. Doar bunătatea intenției îl disculpă. Și atâta importanță dau acestor lucrări, cum în școlile moderne li se dă, că unul dintre lucrurile de care sunt mândru este de a fi inventat (scoțând-o eu singurel din capul meu, ca Jupiter pe Minerva), păsărica de hârtie cea mai perfectă ce se cunoaște și din care vă dau ca anexă un exemplar semnat, pentru ca să nu mă înfurie o asemenea glorie. Ar fi foarte deranjant ca să încep aici
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
fată bătrână. Într-o noapte, pe când se Întorceau dintr-un concediu, părinții i-au murit, Într-un accident de circulație, vinovatul nefiind precizat, nici azi, după ani și ani de zile. Ea a continuat să-și ducă viața de una singurică. A avut și servici. La o fabrică de pâine. De acolo a și ieșit la pensie. Sătulă de atâta corvoadă, În avantajul, doar al vieții, nu și În al ei, a hotărât să se ducă la căminul de bătrâni. Să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bibliotecile de prin lume. O, fericire! O, fericire, nici nu-ți poți Închipui, tu, cât de bine-mi pare, că mi-a pus, cel de sus, mâna-n cap! Și, cum se bucura, atât de tare, autorul Sandu T. Leagă, singurel, În camera de creație, numai, că, iată, sună, alarmant, telefonul. Ridică receptorul. Și, bine că era În fund, fiindcă, altfel, sărmanul bucuros, putea cădea, În vreun fel, neprevăzut, și se putea traumatiza, doamne ferește, destul de grav. Speriat de vestea care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un extrem de grav pericol, pentru siguranța națională a patriei, În plină transformare, modernizare și propășire! Vai de capul nostru! Păi, da, mă, talentatule! Că m-am luat după tine, după opera ta. După capul tău. Și mi-am băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a pregătit. Pentru la nici patru minute după ce le scosese complet pe alea vechile și, te-ai bunghit, o ridicase și pe-a mea, pe a de-a patra, eu, fiind singur, și bănuind-o și pe Netuța a fi singurea... sunam la ușa ei, echipat doar în chiloți. Șpreiat... C-o sticlă de vin și c-o sticlă de țuică, poreclită "Pensionarii dă să fugă!" Atîta-i de dăunătoare la etică și echitate... - Cum te cheamă, prietene? întrebă Amăgitorul, înfrînîndu- se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
barizul mai bine pe frunte, îl potrivi și-o luă pe departe: - Da frumos mai e la dumneavoastră! Se cunoaște că sînteți oameni vrenici... - De, rosti dogarul mulțumit de cele ce auzise și se foi pe locul său. - Și ești singurel azi? - Da. A mea a plecat la un maslu cu fata... - Că pentru asta venisem și eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe îl îmboldea pe ucenic: - Ce stai, Paraschive, ca sfântul Sisoe? Dezgheată-te, băiete! Când aducea gazda băutura, o întrebau: - De mult ți-a murit bărbatul? - Merge pe cinci ani. Sorbeau vinul greu, țărănesc, negru, cu spumă roșie. - Și de-atunci, singurică? - Singurică. - Singurică și tinerică! Se lăsa vinu-n genunchi. O îmboldeau și pe ea: - Ia, lele. Bea tuta. Le punea și nuci pe masă. Numai mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl îmboldea pe ucenic: - Ce stai, Paraschive, ca sfântul Sisoe? Dezgheată-te, băiete! Când aducea gazda băutura, o întrebau: - De mult ți-a murit bărbatul? - Merge pe cinci ani. Sorbeau vinul greu, țărănesc, negru, cu spumă roșie. - Și de-atunci, singurică? - Singurică. - Singurică și tinerică! Se lăsa vinu-n genunchi. O îmboldeau și pe ea: - Ia, lele. Bea tuta. Le punea și nuci pe masă. Numai mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmboldea pe ucenic: - Ce stai, Paraschive, ca sfântul Sisoe? Dezgheată-te, băiete! Când aducea gazda băutura, o întrebau: - De mult ți-a murit bărbatul? - Merge pe cinci ani. Sorbeau vinul greu, țărănesc, negru, cu spumă roșie. - Și de-atunci, singurică? - Singurică. - Singurică și tinerică! Se lăsa vinu-n genunchi. O îmboldeau și pe ea: - Ia, lele. Bea tuta. Le punea și nuci pe masă. Numai mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea să le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
anteriului pe loc și se întoarse spre mulțime, eostind cu vocea lui joasă: - Și iartă-i, Doamne, păcatele lui, răposatului! Neamurile azvârliră mărunțiș copiilor din marginea drumului. Văduva striga: - Gogule! Gogule! Te-ai dus, Gogule, și m-ai lăsat singură, singurică, Gogule! Că mai bine mă lua pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părea firesc lucru că acel sfânt gândește, altfel la ce ar fi stat așa serios în cadrul lui, cu fruntea pleșuvă, cu ochii rotunzi și cu barba creață și albă. El era demult amic cu dânsul... și îndat *, când rămânea singur - singurel în casă, se pornea la vorbă cu moșneagul și-i povestea tot, tot ce-i trecea pin cap și bătrânul parecă zâmbea a râde. Dar de zis nu zicea nimica. Altfel, cumcă icoana era vie, de asta nu se-ndoia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
motivul originar. Ne trezim în acest mod în plină reprezentație teatrală ai cărei protagoniști pe care par că îi interesează o savuroasă scenetă aparținând teatrului popular. Momentul apariției tistului de sergenți din Dealul Spirii sub fereastra la care Olga stătea singurică și ofta (căci, fiind într-o luni seara, ,,tocmai mersese unchiașul la vrăjitoriile lui unde se întâlnea cu alți spiriduși deai lui de vorbea cu duhurile’’!) și al pătrunderii lui în casă, urmat de apariția inopinată a hirsuitului moșneag, se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a dat acuma pastile, infiltrații, alte alea cu care să te ungi, dar parcă ar fi apă chioară. Eu cred că e de la muncă și de la nevoi. Am un petic de grădină de 30 de ari, pe care îl sap singurică. Noră-mea zice mereu că ea e frumoasă, nu-i stă bine cu sapa în mână, ea vrea cu ruju' pe buze. Că decât 300.000 pensie, mai bine trăia Ceaușescu. Ăla îți dădea 25 de lei și luam de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe el. Șir, Iubita voastră fiica... LEAR: Nime-ajutor? Ce, prizonier? Sînt, deci Într-adevăr bufonul soartei. Va purtați Bine cu mine, dau ispașa. Vreau un doctor, S-rănit la creier. CURTEANUL: Veți avea de toate. LEAR: Nimeni cu mine? Singur singurel? Asta ar face pe un om de sare Să-și folosească ochii stropitori, Spre-a potoli al toamnei praf. CURTEANUL: Stăpîne bun... LEAR: Muri-voi brav, ca mîndru-un mire. Ce! Voi fi jovial. Veniți, veniți, sînt rege. Domnilor mei, știți
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
zi bună / Să-mi fac cunună!"166 Soarele omniscient este invocat la cumpenele vieții, pentru ajutor: " Eu de nuntă-s bucuroasă, / Da nu mi-i bărbatu-acasă; / Mi-i bărbatul la război / Și nu pot veni la voi. Nu pot merge singurea, / N-am casa pe cin` lăsa. Dar soarele auzea / Cum sta și se tânguia, / Și din gură le grăia: Lasă casa-n sama mea / Și te du und` te poftea, / Că asta-i durere grea. Ea ast` când o auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie lată, / Lasă vântul să mă bată / Și soarele să mă ardă; Singurică-s vinovată / Că m-am cerut măritată, / Tare m-am căpățânat, / De părinți n-am ascultat / Ș-amu plâng și-s lăcrămată / Cum îs de barbat mustrată / Și de soacră judecată."307 Structura denominativă "pasăre blândă" transformă cucul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
el cu mașina, or să găsească un taxi. Și niciodată n-o să mai iasă cu tata. Dar s-au dus cu toții. Tata a convins-o pe surioară, care nu era greu de convins. Marcu n-avea cum s-o lase singurică în astfel de împrejurări primejdioase. Dar nu-nțelegea de ce tata face chestii din astea. Dacă-i place să mai iasă cu vreuna, să facă treaba asta cînd nu află nimeni. Nu să-i prezinte ăleia și copiii de-acuma. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
scaun. Polixenia nu vroia ca nimeni să vadă că îi este teamă la ea acasă. Auzi cum Leu se foia prin tindă căutându-și locul ca să poată sta mai bine de pază. Era prima seară în casa ei după ce rămase singurică. Își tot spunea asta în gând. Cu ochii deschiși încerca să își amintească tot, și astfel să-i treacă, să poată merge mai departe. “Mama îmi cânta, iar eu încercam să închid ochii. O vedeam printre gene cum se mișca
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
trei ascultă și Își sorb băuturile. Apoi sună telefonul lui Sandu. Acesta răspunde și se Îngălbenește. Închide și trântește mobilul pe masă. Era soacră-mea, iar m-a Întrebat ce fac. Cică mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică. Gore, Gicule, frații mei Întru credință și șpriț, pe unde scot eu cămașa cu soacra asta a mea? Iar sună mobilul. Sandu Îl apucă și urlă: Lasă-mă, bre, În pace, vrei să te combini din lumea de dincolo? Eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de boală Și mă face de alerg Neștiind pe unde merg. Când în zori de dimineață, Mă visez cu tine-n brață, Când te strâng să nu te pierd Și te chem și te desmierd, Ars deodată sar din pat, Singurel m-am deșteptat, 15Suspinînd și amețit Mă simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce să fac ca să nu pier, Căci rănit sunt de amor, 20De nici trăesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noduri *** cirul Ar mai merge și-nainte Dar ți-ar unge * și samurul. TURTURICĂ, TURTUREA (p. 562) Turturică, turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea. Că mi-e drag un turturel 5 Ce suspină singurel, Mă gândesc numai la el. 1023 {EminescuOpXV 1024} DE UNDE VII DORULE? (p. 562) - De unde vii dorule? - De la voi odorule. - Dar la noi ce foc mai vii, C-a venit urîtu-ntîi 5 Și s-a pus la căpătâi, Și n-am
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]