5,222 matches
-
Rodica Zafiu Verbul a notifica, folosit mai ales în limbajul oficial - juridic, administrativ, diplomatic etc. - e încă un exemplu de modificare a construcțiilor sintactice din română sub influenț a recentă a englezei. Ca și în alte situații, structura sintactică pe care o impune, prin tradiție, a notifica și care a fost preluată ca atare din franceză (de la verbul notifier) este tot mai des modificată
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
Rodica Zafiu Verbul a notifica, folosit mai ales în limbajul oficial - juridic, administrativ, diplomatic etc. - e încă un exemplu de modificare a construcțiilor sintactice din română sub influenț a recentă a englezei. Ca și în alte situații, structura sintactică pe care o impune, prin tradiție, a notifica și care a fost preluată ca atare din franceză (de la verbul notifier) este tot mai des modificată, prin traduceri grăbite sau de către vorbitori cărora le este mai familiar verbul englezesc to notify
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
intraductibilă. Motivul acestor opinii ne este demonstrat de unele opusuri poetice, într-adevă r intraductibile. Versuri de un colorit național sau local, care este greu de transpus pe un tărâm străin, sau opere compuse în special pe principiul sugestiei muzicale sau sintactice. Traducerea are menirea de a reda muzica originalului sau, mai exact, acea muzică a originalului, pentru care limba noastră dispune de atâtea posibilități. Însă nici traducerea prozei nu este un lucru ușor. Ivan Bunin spunea: „Să descoperi sunetul”. Ceea ce înseamnă
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
întreaga lui sistematică. Din acest punct de vedere, comparația cu Nichita Stănescu nu mi se pare deplasată. E interesant cu câtă acribie s-au inventariat în poezia lui Coșovei urme din poezia autorului celor 11 elegii. Urme, vreau să zic, sintactice. Nimănui nu i-a trecut prin minte însă că e puțin probabil ca Traian T. Coșovei să fi deprins de la acesta doar minora artă a asocierii cuvintelor. (Artă pe care, oricum, părea s-o stăpânească nativ.) De fapt, lecția era
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
găină și a i se face părul măciucă. Cuvântul păr a putut substitui pe piele în temeiul asemănării semantice dintre cele două expresii (care desemnează în primul rând senzația de spaimă), dar și datorită asemănărilor de formă lingvistică: aceeași structură sintactică a expresiilor, aceeași consoană inițială a cuvintelor și același număr de silabe, în forma lor articulată. Explicația rațională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deși expresiile inițiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
clar și precis, care să excludă orice echivoc. Judecătorii CC apreciază că legea declarată neconstituțională nu respectă normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care arată că „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce". La 19 iulie, CC a admis sesizarea de neconstituționalitate transmisă de președintele Traian Băsescu referitoare la cea mai recentă formă a Legii ANI trecute prin Parlament.
CC: Legea ANI nu e redactată într-un limbaj juridic clar () [Corola-journal/Journalistic/49923_a_51248]
-
a avea păsărele etc. Față de toate celelalte, expresia a fi cu capu’ e neobișnuită prin caracterul său eliptic: nu exprimă literal nicio anomalie, nu cuprinde termeni marcați negativ sau folosiți în sens figurat. Nu este însă nici transparentă: structura sa sintactică nu-i permite ascultătorului care nu o cunoaște dinainte deducerea sau reconstituirea sensului. Expresia provine, foarte probabil, dintr-o elipsă eufemistică, aplicată unor formulări mai explicite ale limbii populare, de tipul e bolnav cu capul, e dus cu capul etc.
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
sus? Delectare intelectuală în fața adîncimii reflecțiilor perorate? Satisfacție la vederea curgerii aseptice a expresiilor docte? Greu de spus, dată fiind imaturitatea flagrantă ce răzbate din mai toate paginile. Volumul e curat impersonal, scris parcă de un metronom al cărui plectru sintactic bate tactul unui mimetism total, care repetă șabloane de expresie. Spiritul autorului nu e prezent nici măcar într-un rînd al tomului, de aceea paragrafele nu au miros, temperatură, gust sau culoare: o depănare ternă de litere amintind de o flașnetă
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
șase ani care separă cea dintâi variantă a cărții de cea actuală, încredințată tiparului, manuscrisul a fost lucrat în detaliu. Nici nu s-ar fi putut altfel. La p. 86, un vers (dintre cele cu ajutorul cărora mama își recapătă deprinderile sintactice) începe astfel: „marius este exigent”. Cititorii României literare de acum aproape un deceniu, ca și cei ai „Dilemei vechi” de astăzi pot depune mărturie în sensul acesta. Experiența de cititor i-a servit din plin scriitorului Marius Chivu. Nu în
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
lipsește - nici figurile tocite prin uz, mai ales sub forma personificărilor și a metaforelor, nici pitorescul relativ al lexicului, nici epitetele așezate în pereche aproape lîngă fiecare substantiv; singura reușită - fraza molatecă și cadențată, degajînd o armonie de natură pur sintactică, în ciuda banalităților cuprinse în ea. Referirea la Ștefan cel Mare din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci un descriptiv cult, chiar erudit: profesor de română și
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă neobservate: volutele sintactice înfășoară cuvintele și doar ele rămîn în memoria cititorului, înțelegem de ce descrieri ca aceea de mai sus au fost apreciate de unii mari scriitori români. În episoadele cele mai reușite din capitolul Singur se întrezărește ceea ce ar fi putut însemna
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică: „Și mă aflam în insula Malta, unde fariseul devenit apostol făcu naufragiu cînd se ducea spre a depune aluatul farisean în cetatea cezarilor; și era ziua înălțării la ceruri a Celui născut în presepiu, a Fiului-Omului, care n-a fost
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
că a făcut și în Falling Angels, depășind structura strictă a muzicii americanului Steve Reich, față de care și-a permis o serie de libertăți. Dar ceea ce îi separă substanțial este, în primul rând, stilul. Atât morfologic, cât și ca structură sintactică combinatorie, George Balanchine se folosește de vocabularul pur clasic și de posibilele sale variații și variante, în timp ce Jiři Kylián, face parte din largul curent al dansului modern, neomogen, înglobând creatori nenumărați, dar care caută toți noi moduri de expresie, ivite
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența livrescă repugnîndu-i din instinct. Logicienii nu au fluență retorică și nici ureche melodică, dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
unei evaluă ri subiective - afective, emoționale -, e foarte bine reprezentat. Gramaticile noastre fac loc de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
cancan, presa tabloidă etc.: „aduce vedetele din România față în față cu presa de monden care scrie despre ele” (vedeta.ro); „oferă săptămână de săptămână subiecte pentru presa de monden” (ziare.com) etc. Termenul monden este cuprins într-un tipar sintactic (presa de specialitate, jurnalismul de actualitate) specific substantivelor abstracte. Sintagma e involuntar comică (pentru cine nu a auzit-o de atâtea ori încât să se obișnuiască cu ea): monden, spre deosebire de actualitate, scandal sau cancan, e un adjectiv care, chiar când
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
ajuns și site de monden”, zoso.ro). Monden desemnează, în asemenea contexte, categoria socială sau culturală a mondenității: „românii sunt mai interesați de monden decât de politică” (gazetaromana.ro). De fapt, în structura presă de monden stranie este doar structura sintactică asociată substantivizării mondenului; dacă ar fi fost vorba de presa mondenă, am fi regăsit o tradiție instituită cu un secol în urmă, prin preluarea din franceză a termenului mondain și a combinațiilor sale. În Le Trésor de la langue française informatisé
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ca și, inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal - are decât o problemă -, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: decât am băut o bere. Decât restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
ductus-ul romantic - a accentuat, ca iocari serio, cu vorbele lui Marsilio Ficino (de unde sesizăm că ar trebui să scrutăm și mai în spate, temporal vorbind), ideea după care există un dezechilibru major produs de incapacitatea sistemului formal de a genera sintactic toate propozițiile adevărate semantic. Recunoaștem, desigur, esența teoremei lui Kurt Gödel, relevantă, în context, pentru că trimite, pe căi logice bune și pentru neofit, la problema nedecidabilității, care poate fi socotită generală, dar care are și cazuri independente. Contribuția românilor Cristian
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
Fraza lui este luată din vorbirea curentă a oamenilor din popor sau a mic-burghezilor (cum îmi spunea) de la cafenea sau de la bursă, pe care o surprinde trăgând cu urechea în ‘fierberea’ ei, în momente dinamice care sparg legăturile gramaticale și sintactice și plăsmuiesc anarhic limba”. Mă interesează aici cuvântul sparg ; este valabil și pentru versificația lui Kavafis, care este adesea spartă, dacă pot spune așa. Versul lui e plin de sincope sau tăieturi care inserează o clipă de tăcere în ritmul
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
puncte de suspensie care-l taie la mijloc, fără să urmărească în mod necesar sensul, realizând un fel de contratempo. La fel procedează și în cazul limbii, așa cum vedem în fraza lui uneori atât de ilogică din punct de vedere sintactic. Pe Kavafis, s-ar putea spune, îl preocupă în primul rând nu expresia, ci mobilitatea limbii. Este și acesta un exemplu care ne arată cum știe să profite de slăbiciunile lui. Astfel, din punct de vedere al ortodoxiei lingvistice, pe
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
respinsese. În plus, subtitlul plachetei („volum funerar pt generația 2000”) reprezenta un afront cu atât mai de impact cu cât venea din partea unui (aproape) adolescent cu o înfățișare amintind de poeții englezi ai secolului al nouăsprezecelea și cu un discurs, sintactic vorbind, foarte apropiat de acela al fotbaliștilor români de la începutul anilor nouăzeci. Spuneam în cronica la Căpșune în inima mea, că fiecare citat reprodus s-ar cuveni punctat prin câte-un „sic” profesoral. Agramatismele acestea (involuntare sau nu) făceau însă
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
prozodice. Tehnica autorului pare desăvârșită încă de la primele poezii. Aur sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie, deja citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public-a simțirii noastre/ Răcnesc trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Gheorghe Grigurcu Lectură A citi a trișa încurcînd cuvintele amețindu-le cu grija doar a liniilor sintactice cum un vehicul ce se deplasează pe șine cu-o viteză în creștere pînă se confundă cu ele pînă devine un nucleu ce se contractă și se dilată spasmodic în pupila vitrinelor un fruct ce nu se mai teme nici măcar
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
eficient e rafinarea ochiului celui care citește: nu te mai preocupă acțiunea, ci felul în care este descrisă, nu te mai încîntă povestea ca atare, ci tehnica de care face uz scriitorul, nu te mai atrage deznodămîntul, ci acele răsuciri sintactice sau expresii fericite peste care autorul nimerește cel mai adesea fără voia lui. Dar de toate aceste nuanțe nu-ți dai seama decît după ce începi să te gîndești la ele. Altfel spus, lectura începe cu adevărat să fie lectură abia
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]