87,532 matches
-
ale corepondenților Alecart din afară că nu pot participa la manifestările Festivalului certifică fapul că, În sfârșit, la Iași se Întâmplă ceva și tocmai acum ei sunt plecați. FILIT trezește În tineri un spirit competitiv, unul de identitate culturală, o sintagmă care se pierde pe măsura scrierii ei. O sintagmă demodată, nu-i așa? Mă identific, deci exist. Cunosc un autor, deci Înțeleg mai bine o cultură din care acesta face - și fac și eu, la rândul meu - parte. FILIT se
ALECART, nr. 11 by Emil Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92306]
-
la manifestările Festivalului certifică fapul că, În sfârșit, la Iași se Întâmplă ceva și tocmai acum ei sunt plecați. FILIT trezește În tineri un spirit competitiv, unul de identitate culturală, o sintagmă care se pierde pe măsura scrierii ei. O sintagmă demodată, nu-i așa? Mă identific, deci exist. Cunosc un autor, deci Înțeleg mai bine o cultură din care acesta face - și fac și eu, la rândul meu - parte. FILIT se dorește un maraton de evenimente, de expoziții, de lansări
ALECART, nr. 11 by Emil Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92306]
-
în Greek Orthodox Theological Review, Vol. 39, 1994. footnote>, poate fi egal aplicată și prietenului său Grigorie de Nyssa. Harrison a analizat util acest proces de θέωσις în trei mișcări: participarea, imitarea<footnote În Ortodoxie nu s-a păstrat această sintagmă sau idee de imitare în genuinul ei sens, care e acela de a căuta, a reproduce o imagine, ci s-a preferat sensul de urmare a lui Hristos. Nu imităm pe Dumnezeu fără ajutorul Lui, nu putem deveni simpli mimi
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Amédée Gastoué, cel care considera manuscrisele ulterioare anului 1814 purtătoare ale unei muzici ce ar fi reprezentat degenerescența celei bizantine. Ulterior, încercându-se „salvarea” creației „clasicilor români ai muzicii bizantine” a fost creată și vehiculată cu multă pompă și prețiozitate sintagma falsă „muzică de tradiție bizantină” , uitându-se că noua sintagmă nu a fost acceptată de cercetătorii unor domenii asemănătoare din spiritualitatea românească și nici de către cercetătorii europeni. Nimeni nu vorbește astăzi de o icononografie, de o arhitectonică, de o liturghie
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
ale unei muzici ce ar fi reprezentat degenerescența celei bizantine. Ulterior, încercându-se „salvarea” creației „clasicilor români ai muzicii bizantine” a fost creată și vehiculată cu multă pompă și prețiozitate sintagma falsă „muzică de tradiție bizantină” , uitându-se că noua sintagmă nu a fost acceptată de cercetătorii unor domenii asemănătoare din spiritualitatea românească și nici de către cercetătorii europeni. Nimeni nu vorbește astăzi de o icononografie, de o arhitectonică, de o liturghie de tradiție bizantină, termenul bizantin apărut el însuși ulterior, în
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
cele două spații literare nu s-a considerat metaficțiunea un fenomen literar autonom care să fi dat naștere unor romane cu o structură diferite de alte epoci literare. Dacă s-a utilizat termenul de „metaficțiune", s-a făcut sub forma sintagmei „romane metaficționale", „tehnici" sau „strategii metaficționale". CRITICA SPANIOLĂ A VORBIT DE METAROMAN SI DE EXPERIMENT LITERAR, IAR CEA ROMÂNEASCĂ DE TEXTUALISM SI POSTMODERNISM ÎN ACELAȘI TIMP, ÎN UNELE STUDII TERMENUL METAFICTIUNE A FOST RESPINS DIN CAUZA ARIEI PREA LARGI PE CARE
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
expresie similară cu scopul de a explicita versul ioaneic (I In. 3, 1) la care făcuse aluzie<footnote Expresia Sfântului Iustin, καì θεοῦ τεκνα ἀληθινὰ καλούμεθα καì εσμεν (Dialogul cu iudeul Tryfon, 123) pare să se apropie mai mult de sintagma din 1 Ioan, ἴνα τεκα θϵοῦ κληθωμεν καì ϵσμεν (3, 1), decât sintagma lui Pavel, ὃτι εσμεν τεκνα θεοῦ (Rom. 8, 16), chiar dacă Sfântul Iustin are o relație directă cu Sfântul Pavel și utilizează în mod cert Epistola către Romani
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
la care făcuse aluzie<footnote Expresia Sfântului Iustin, καì θεοῦ τεκνα ἀληθινὰ καλούμεθα καì εσμεν (Dialogul cu iudeul Tryfon, 123) pare să se apropie mai mult de sintagma din 1 Ioan, ἴνα τεκα θϵοῦ κληθωμεν καì ϵσμεν (3, 1), decât sintagma lui Pavel, ὃτι εσμεν τεκνα θεοῦ (Rom. 8, 16), chiar dacă Sfântul Iustin are o relație directă cu Sfântul Pavel și utilizează în mod cert Epistola către Romani a acestuia din urmă în Dialog. Dacă aceasta este o aluzie la Sfântul
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
astfel, opera se constituie ca imagine a unei mișcări de ordin sufletesc, fiind prin aceasta un determinant al emoției sau trăirii emoționale (afectivității). Așadar, opera poate emoționa întrucât este un fapt propriu autorului însuflețitor. În denumirea acestui aspect folosim adesea sintagma de trăire interpretativă, pe considerentul că proiectăm asupra operei atributul uman de însuflețit. A face ca opera să semene cu o ființă nu ține însă nici de știința compozitorului, nici de imaginația artizanului și nici de dibăcia călăuzitorului (acordorului) ori
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
se specializează pe studiul și pe analiza fenomenului muzical din zona orientală. Se caută și se studiază originile acestor muzici, evoluția lor de-a lungul timpului, precum și interferențele cu muzica altor popoare sau populații. În cadrul diferitelor categorii muzicale definite prin sintagma orientale, muzica arabo-andaluză ocupă un loc aparte, având o istorie și o evoluție influențată direct de către o serie de evenimente istorice quasi-singulare în istoria umanității. Este evident faptul că nu ne putem ocupa de fenomenul muzical arabo-andaluz fără a evidenția
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
special în Brazilia, în vreme ce membrii fostelor comunități arabo-musulmane s-au îndreptat spre nordul Africii, alăturându-se valurilor anterioare de exilați. Arta muzicală arabo-andaluză Deși există încă din sec. X d.Hr., muzica arabo-andaluză nu a fost întotdeauna definită prin această sintagmă. Astăzi, muzica arabo- andaluză desemnează un repertoriu de piese muzicale și poeme, originare din Al-Andalus. Înțelegem aici prin Al-Andalus atât granițele geografice ale teritoriului iberic dominat de arabi, cât și delimitarea temporală a acestei dominații, începând cu anul 711 și
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
place să cred că mai pot fi așa. Am citit și am scris, însă tocmai șederea mea acasă m-a fâcut să îmi îndrept atenția către activități creative, știam că pot face ceva din nimic, așa cum știu că o simplă sintagmă poate schimba sau ghida omul. Nopți întregi am confecționat diverse obiecte din materiale reciclabile pe care le-am dăruit cu mare drag, acelora pe care inima mea i-a simțit că vor prețui lucrul manual făcut cu mare chibzuință. Nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
carte, cernită de înfrigurare și durere, a văzut lumina tiparului la Editura MUȘATINII, din Suceava, Cetatea de Scaun a Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, gratulat de contemporanul său de pe tronul din Vatican, Papa Sixtus al IV-lea, cu laurii sintagmei Athleta Christi (Luptător pentru Hristos). Volumul însumează 520 de pagini (format A5), este doldora de informații inedite ori puțin cunoscute, de conexiuni, reverberații, judecăți de valoare irefragabile, conjugate cu trăiri și vibrații românești, cu luări de atitudine, propuneri și sugestii
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
a fost sortit să trăiască. Este citadela pe care o numim cu dragoste și mândrie România, căci ,,Eminescu-i România/ Tăinuită în cuvânt”, după cum scria Adrian Păunescu, versurile prinzând aripi de cântec răscolitor”; ,, La noi, Eminescu e mai presus de sintagma Poetul nepereche, El purtând simbolul unicei salvări și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copii Lui - buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători ori demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naștem români, suntem deopotrivă ai
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
fi decât niște sclavi controlați și manipulați. Priviți, pur și simplu, fețele românilor! Tristețe, frică și furie! Bieții oameni arată de parcă ar fi văzut o stafie când aud de măsurile guvernanților învîrtite în jurul cozii, prin asumarea răspunderii, pe planuri neortodoxe. Sintagma ”asumarea răspunderii” e un matrapazlâc care a aruncat țara în afaceri ce au subordonat interesele naționale altor interese străine țării. Plătim impozite și taxe uriașe pe lipsa de atitudine și iată, după atâția tătuci democrați și tot atâtea progrese în
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
mai aproape decât uzualul "stanchezza" de sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același poem, iată un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără îndoială, analiza atentă a echivalențelor în traducerea oferită de Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni - și mă refer în primul rând la Ar trebui (Dovremmo), Hotarul (Il confine), Elegie de
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
și dantela galbenă de pe fața poetului mort se lipește de fereastra mea dune și dune cînd ne apropiam cu pakardul albastru de atlantic și coasta bască ca o bască și părul galben ca un galben cum iau eu cu japca sintagmele cu degete subțiri și pătate de mure cotrobăind tot mai adînc în coșulețul de nuiele și ochii păianjeni în colțul din dreapta al tavanului caută crucea de pe caraiman în mîinile tale doamne lebăda cu două intrări de ce mă încăpățînez să cred
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Anton Pann). La 26 ianuarie 1949, teza pe semestrul I la limba română propunea două subiecte: a) Ideile și concepțiile Școlii Ardelene în lumina noului spirit critic marxist; b) Caracterele negative ale literaturii istorice. "Noul spirit critic marxist" este o sintagmă elocventă pentru timorarea și deruta profesorului, care audiase ca student cursurile lui Mihail Dragomirescu și încă le mai vorbea elevilor, pînă în ajunul reformei, despre caracterul etern al tipurilor lui Caragiale și despre puritatea comicului său. Cazimir, scutit de asemenea
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
-o ca într-un fel de transă. Ieri, i-am găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
după trecerea, pentru unii (tineri neavizați sau adulți amnezici), a clipei de stupoare? Izbitoare e, mai întîi, voința “organelor” de a ști totul despre tine și, dacă se poate, chiar ceva în plus. Ca laitmotive ale setei de exhaustiv apar sintagmele “la fel” și “toate datele”, repetate obsedant de cîte 3-4 ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
e decît o paranteză între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre. PLECÎND DE LA CĂRȚI mai înseamnă ceva: în limba română, toate cele trei cuvinte ale sintagmei sînt de origine latină veche, certificat implicit de noblețe. A pleca derivă din latinul plico,-are și are sens fundamnetal „a se înclina”, “a se încovoia”. Abia mai tîrziu, ca în portugheză ori în spaniolă, plico,-are s-a transformat
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
ce constă diferența dintre mathesis și paideia. Exemplificările sînt luate frecvent din cărți românești contemporane, de la Opera lui Tudor Arghezi de Nicolae Balotă la Minima moralia de Andrei Pleșu. (În paranteză fie spus, dat fiind că este citată în bibliografie, sintagma minima moralia n-ar fi stricat să fie inclusă în dicționar). Față de alte lucrări de gen apărute de-a lungul anilor, care cuprind doar expresiile grecești și latinești, eventual comentate, dicționarul alcătuit de Cristina Popescu și Ecaterina Crețu are în
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
al consemnării de jurnal. Prozatoarea Tia Șerbănescu este mult mai spectaculoasă decît diarista. Totuși paginile confesive au o mare calitate, prind cu destul firesc personajul cel mai greu de prins în cuvintele unui jurnal: timpul. Dacă n-ar fi decît sintagma "cadranul feței", pomenită de diaristă sau perceperea timpului în chip de Zburător. Cu toate acestea (și cu riscul de a greși) mizez fără ezitare pe romancieră. Nu e greu de observat că "femeia din fotografie" spune "eu" à contre coeur
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]