3,476 matches
-
și desfășoară cu încetul cartea pe care o analizează și pe care, bineînțeles, recenzenții dinainte au comentat-o superficial. Din păcate pentru Cornel Regman, aplicația și subtilitatea criticii sale, ascuțimea ei, se împiedică într-un limbaj ciudat, trudnic, cu o sintaxă dificultoasă și un lexic aproape neverosimil. E o mare discrepanță între mobilitatea gândirii autorului, laolaltă cu predispoziția lui pentru calambur, și fraza în sine, greoaie, anulându-și efectele pe măsură ce le obține. În prima pagină a comentariului intitulat... Observații stilistice pe
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
înregistrat sau fotografiat mecanic. O privire ascuțită și atentă la fenomenul de impostură, poate observa cum mulți din cei care au abilitatea unei elocvențe verbale cu debit surprinzător, ascultă de fapt de un mecanism care distribuie cu viteză clișee și sintaxe verbale concepute de alții, - un fel de coktail făcut printr-o selecție rapidă de elemente prefabricate. Sigur că, în apărarea acestei imposturi, putem invoca faptul că limbajul omului în general ascultă și el de distribuirea unor elemente prefabricate; că felul
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
că face parte din juriul unui concurs de plăcinte, într-atât de perfect combina sobrietatea cu buna dispoziție - să-i corecteze domnului Țopârlan greșelile de facto și de logică, ba îl mai și atenționa asupra subțirimii discursului său. Neîncurcată de sintaxa distorsionată a apocalipsei sau de vocabularul mojicesc al disperării, fără să-i transpire buza de sus, fără să dea întruna impresia că se sufocă, fără ca scârba să-i înroșească fruntea, s-ar putea chiar să fi convertit vreo cinci-șase persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era responsabilitatea lui; el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii scrise, de gramatică și sintaxă, pentru a transmite fluiditatea unei gândiri extinse în afara oricărei limbi, înainte de a deveni cuvânt, și un cuvânt deosebit de fluid, ca cel al unui profet. Colaborarea scribului îi era necesară lui Allah, din clipa când se hotărâse să se exprime într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i bătaie! Da’ acolo nu-s doi de „n”? - La ce se uită ăsta! Ce vede ăsta! Să nu mori? Ei, spune, să nu mori? Ce-a zis... ăla, fără sintaxă și fără ortografie, muzica e totul, să simți... să scurtcircu... să scurtcircuitezi, să b...borăști cuvintele, să iasă ca sperma... - Ok, ok... Fii pe pace, nu mă bag eu niciodată în gusturile manifestelor... - Și cine face poze? - Eu zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în alcătuirea planului compoziției sau în dezvoltarea acestuia. În lecțiile de compunere conversația îmbrățișează un domeniu foarte vast; aria de investigație se poate lărgi treptat, valorificându-se nu numai ideile necesare alcătuirii planului de idei, cât și noțiunile de vocabular, sintaxă, ortografie și punctuație. Demonstrația este o metodă folosită cu succes în cadrul compozițiilor după modele date. Metoda se bazează mai mult pe intuiție, iar elevii sunt determinați ca, pornind de la modele, să-și formeze imagini și reprezentări despre lucruri asemănătoare. Elevul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvinte era întocmai același folosit de Ndonde, adică perfect inteligibil. Ndonde a trebuit să-și repete în gând cuvintele maimuței, apoi să le reorganizeze, pentru deplina lor înțelegere. Dar, după câteva exerciții, la următoarele întâlniri, gândirea s-a deschis înțelegerii sintaxei modificate și dialogul s-a desfășurat cu mai mare ușurință. Fenomenul maimuței vorbitoare s-a transmis mai departe la nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
propria sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu o sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea tare. De altfel, nici nu spune lucruri prea interesante, vorbește o limbă ușor arhaică, nu atât ca fond de cuvinte, ci mai degrabă ca sintaxă, de parcă ar traduce dintr-o limbă moartă. Găsesc asta destul de obositor și enervant, pierd șirul, nu-l mai urmăresc, el simte asta și tace o vreme, apoi reîncepe: În legătură cu operația... face o pauză lungă, vizibil așteaptă intervenția mea. Ah, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pre noi în ispită”, sau „și ne iartă nouă greșalele noastre”, fiindcă s-a născut cu ele. Așa îi vin la gură, nu și le poate corecta. Mie însumi îmi vine greu să mă rog altfel, cu topică normală și sintaxă purificată. Dar nu asta e problema. Se știe că și Ieronim s-a lovit de aceeași bună și sfântă inerție atunci când a trebuit să traducă psalmii. Până la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră în sufletul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poziție specială în interiorul lumii lor. Omul se diferențiază prin poziția ridicată (trunchiul menținut în poziție verticală), astăzi devenit chiar simbol al unui comportament etic, și evident prin conștiința de sine, și ea concept etic, care constituie premisa unui limbaj cu sintaxa complexă. Doar omul dotat cu limbaj este capabil, precum am spus, de un raționament strategic abstract și de autoreflecție, are stări mentale precum iubirea, ura, temeri și speranțe, convingeri și dorințe. Toate acestea au constituit fundamentul prin care omenirea a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură cu gramatica și sintaxa, nebărbătească, primitivă și chiar aproape subumană în ridicolul ei! Nemaivorbind de vocea ta, care dezvăluia nenumărate greșeli de pronunție. Foarte curând am înțeles că erai un debil incorigibil. Din punct de vedere natural erai, de bună seamă, imaginea mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
parte și limba, și rațiunea, și simțirea, să se elibereze de ele. Evident, făcut să fie citit, nu cu atenția celui care vrea să-nțeleagă, ci mai curînd în pasa distrată a celui care vrea să scape (de logică, de sintaxă, de literatură, la urma urmei), Apunake nu se poate rezuma. E una din acele nebunii care, fără să aducă, nicidecum, iluminarea, nu fac decît să amîne platitudinea. Verdictul de care te aperi, în spiritul unui baroc degradat, fără urmă de
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
deopotrivă instinctele și cruzimile reprimate ale copilului. El a redescoperit spațiul jocului, și-a resuscitat propria vocație ludică, dar și-a reactivat și privirea incisivă și judecata critică. Jucîndu-se intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
amândoi, erau secătuiți amândoi, niște părinți sacrificați, la fel ca la anumite specii când totul se concentrează în jurul reproducerii." (pag. 225) Rânduri ca acestea cresc din ele însele. Imageria organică îl face pe Angelo Mitchievici să-și dispună altfel propozițiile. Sintaxa devine, de la un prag încolo, sciziparitate. Doar că nu e numită așa. La Mircea Cărtărescu, de pildă, ca să invoc unul din modelele cele mai apropiate, cu siguranță c-ar fi fost. În Nostalgia mai ales, acuitatea terminologică e maximă. Numai
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
ochiul cade pe alcătuiri de o bizarerie ieșită din uz. Însă tocmai aceste insule morfologice, care s-a scufundat între timp sub curenții limbii moderne, tocmai ele provoacă delicii intelectuale. E ca și cum morfologia face o paradă surprinzătoare pe fundalul unei sintaxe nespectaculoase și terne, astfel că textul se susține doar prin contraforții rari ai expresiilor încărcate de un farmec bătrîn. Un iz de relicvă care răsună agreabil numai în urechile acelora care au înclinație pentru acustica în surdină a vocabulelor perimate
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
cu atâta sunt, vorbe antonpanești pendulează între necaz și haz, au toată înțelepciunea străveche; un descântec sau un bocet, o doină, o baladă, ori o legendă construiesc un spațiu special al dansului, propunând alese structuri morfologice muzicale, poetice și coregrafice. Sintaxa țesăturii coregrafice conchide observarea și esențializarea scenică a caracterului românesc - nu o reconstituire a lui, ci o plăsmuire în materie gestuală a figurilor de stil pe care le conține în structura sa. într-un asemenea areal, registrul atât de larg
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
dicteului letrist, așa cum rostirea însăși era subjugată, în dadaism, dicteului automat. Creatorul letrismului este convins că "nu există nimic în Spirit care să nu fie sau să nu poată deveni literă". Dar literele sunt aidoma obiectelor sonore (în teoriile despre sintaxa muzicală ale lui Pierre Boulez ori Iannis Xenakis), împerecherea lor săvârșindu-se în zone diferite ale conștiinței noastre auditive: rarefiere, detaliu, aglomerare. Cum era de așteptat, Isidore Isou mizează predilect pe zona aglomerării, acolo unde obiectele sonore sunt, cum se
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
din politețe. Numai că, în contrast cu pasiunea pe care o pune în abordarea unei teme, expresia la care ajunge e una diametral opusă. Cu o înlănțuire a frazelor amintind de curgerea grea, neîngăduit de lungă, a textelor lui Pârvan sau Zarifopol, sintaxa lui Ion Papuc este stufoasă și laborioasă, lipsindu-i acea captatio fără de care un cititor nu simte nevoia de a zăbovi asupra unui text. Amănuntul acesta e vrednic de plîns, ținînd seama de substanța scrierilor sale. Căci, cu toate că are atîtea
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală. În locul exhibiției literare, Ion Papuc preferă sobrietatea unor cuvinte depănate după ti-parul clasic. De aceea, în fața sintaxei sale lungi și întortocheate, nu pot să nu-mi amintesc de o vorbă pe care Noica obișnuia s-o spună apropiaților: "Cu excepția cîtorva poeți, intelectualii ardeleni n-au pană. Dacă dai peste unul care nu scrie greoi, poți fi sigur
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
X a la liceu? Poezia lui Minulescu era mai mult decât interpretabilă și se axa mai mult pe valoarea unor simboluri specifice unui tip de eseu prevăzut de programa de bacalaureat. Gramatica era punctată la fel. Nu conta că este sintaxă sau morfologie. Primele cerințe de la partea a doua sunt pentru clasa a ll a. Nu releva în nici un fel, în ce măsura, se respecta programa. Am predat la clasă degeaba zeci de specii literare, deoarece la examen nu s-a
Dezastru la REZULTATE EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. "Am predat degeaba!" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78070_a_79395]
-
comportamentului instinctual, localizate sub cortex. Mulți cercetători cred că maimuțele mari nu au nici un fel de înțelegere a limbii umane. Pot "înțelege" cuvinte sau semne individuale numai în măsura în care le pot imita. Însă sub nici o formă nu poate fi vorba de sintaxă, întrucît gramatica este o facultate a minții, prespecificată în gene. Nici o specie din lume nu poate "ieși" din propriul program genetic, iar dacă, totuși, vreun individ se depărtează de normal, aceasta se întîmplă datorită unor erori de copiere în ADN
Eșecul unui experiment psiholingvistic by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7654_a_8979]
-
dimensiune poate fi citită ca mostră de deviaționism. De altfel, senzația nici nu e de univers in statu nascendi, ci de redresare, prin inflație de limbaj, a celui dat. Reichmann și Stanciu se mulțumesc cu atât. Să transfere adică unei sintaxe știute și unui lexic recognoscibil aparențe (și numai aparențe) ezoterice. A căror finalitate e, de fapt, practică. Așa se explică apelul frecvent la tonalitățile pamfletare: "Ar mai fi câteva lucruri de lămurit - zice un nene cu figura ca o carne
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]