330 matches
-
trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care totul e conținut ca Într-un sipet, gata să se deschidă În creație. În Hokma e conținută esența a tot ceea ce va urma...” Și ce era Abulafia, cu rezerva lui secretă de fișiere? Sipetul a ceea ce Belbo știa, sau credea că știe, Sophia lui. El alege un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care totul e conținut ca Într-un sipet, gata să se deschidă În creație. În Hokma e conținută esența a tot ceea ce va urma...” Și ce era Abulafia, cu rezerva lui secretă de fișiere? Sipetul a ceea ce Belbo știa, sau credea că știe, Sophia lui. El alege un nume secret ca să pătrundă În adâncul lui Abulafia, obiectul cu care face dragoste (unicul), dar când face asta se gândește În același timp la Lorenza, caută un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a mângâia perdelele de un albastru deschis și buchetele de flori de câmp. Petrecea ore întregi zâmbind, nimeni nu știa de ce, la fereastră sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lungul vieții unui om intervin momente ori situații ce nu se pot dezvălui, cel puțin nu oricum și oricând, ele rămânând într-un anume ungher al sufletului. Unele aduc fericirea, altele aduc nenorociri. Este bine să fie sigilate într-un sipet și acesta ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se încordaseră. Buzele i se strânseseră, marcând un moment de mare tensiune, de dârzenie. Iuliana se transformase
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să le înșele, n-ai grijă! Are să mai înșele multe de-acum înainte, n-ai grijă!... El se duce! tu rămâi cu noi! Dar Haia avea o privire cumplită. Fără nici un cuvânt, intră în casă. Se auzeau trântiturile capacelor de la sipete, bubuiau păreții, pe când femei de-ale mahalalei se grămădeau la cerdac cu aceeași veste. Și ușa se deschise smuncită; Rifca își holbă privirile, iar fata cu șalu-n cap, ținându-și fustele cu stânga, se zvârli în uliță, prin noroi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al paisprezecelea. Ascuțimea judecății și sensibilității lor vine dintr-un afund al timpului care merge până la asirieni. Mă bucur de cunoștința domniei tale. Mă simt rușinat, mi-a replicat omul meu, și mă grăbesc să lepăd într-un fund de sipet miniaturile de fildeș. Pot să-ți mărturisesc că marfa asta e cu totul nouă. Nu ți-aș putea oferi ceva veritabil care să-ți încânte sufletul ca un proverb ori un vers antic. Noi, armenii, avem într-adevăr o vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care le tăinuiește de multe ori dragostea. Aceeași alianță a frumuseții cu moartea, același violent efect al unei priviri se întâlnesc și în faimoasa probă la care sunt supuși pretendenții Porției în Neguțătorul din Veneția. Proba celor trei mici sipete implică, într-adevăr, o confruntare cu Gorgo - mai puțin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În sipețelul de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-i mai recunosc, așa cum s-a Întâmplat cu majoritatea celor prezenți, intuiți doar vag, după aproximările chipurilor Îmbătrânite. După Înmormântare, pătruns de frig și presat de timp, n-am mai zăbovit decât un sfert de oră pentru a răscoli prin sipet, iar la 15,30 am luat-o spre Bacău, unde am ajuns după ce am găsit o ocazie. Ajuns la 17,30 acasă, n-am mai fost În stare de nimic. 15 decembrie 2012 Gerul s-a Înăsprit, așa că am stat
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor care nu de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub numele păgân. Așa că rămășițele glasului căutaseră mâna străină, aducătoare de alinare, încredințându-i numele ei adevărat, cel răpit de Musa și îngropat adânc în sipetele cu nestemate. Nu, nu-i tăiaseră limba. Cumva, cu greutate, silabele își croiseră drum printre dureri, în timp ce degetele ei, degetele vizigotei, băteau parcă aerul, încercând să atingă brațul din întuneric, să și-l apropie de buze, să-i arate cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai mult ca de mâna care împarte dreptate, Musa se teme de ochiul lui cel lacom. Și Tayyib se teme. Poate că stăpânul ar trebui să plece spre Damasc, să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piatra lui Solomon și că fusese a mamei lui, Isabel. Nici despre ea nu spun nimic cronicile. Despre fiica lui Rodrigo și a Florindei, copila pentru care a fost pierdută Spania. La palatul lui Musa a fost adusă într-un sipet mare, înfășurat în covoare de lână. Era aur pe fundul sipetului, aurul lui Julián, trădătorul, bunicul copilei, poate, care nu știa ce să facă de-acum cu acest prunc al nenorocirii. De fapt, nici nu se știe dacă era, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre ea nu spun nimic cronicile. Despre fiica lui Rodrigo și a Florindei, copila pentru care a fost pierdută Spania. La palatul lui Musa a fost adusă într-un sipet mare, înfășurat în covoare de lână. Era aur pe fundul sipetului, aurul lui Julián, trădătorul, bunicul copilei, poate, care nu știa ce să facă de-acum cu acest prunc al nenorocirii. De fapt, nici nu se știe dacă era, cu adevărat, fiica regelui și a Flo rindei de Ceuta (în fond
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aleagă singură caii și să urce în șa alături de el și de fiul lui, îi cerea părerea și o stâr nea în discuții despre muzică, poezie, arhitectură, geo metrie și astronomie care se întindeau, uneori, până la ceasurile dimineții. Amenințarea creștea. Sipetul sultanului gemea de aur. Musa îmbătrânea. Leovigildo împlinise 14 ani. De pe geam am văzut-o. Era în copilăria mea. Un patrulater citric. ...trebuie să știi că toate minunile se întâmplă într-o grădină de portocali, îmi spusese odată, râzând, mama
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aur plin de dănțuitoare măslinii, să văd în jurul lui înotînd peștii în unda amurgului. Poate că acolo se ascunde vreun mandarin verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le în perle și le împrăștie apoi în vîltoatea nisipului, închise în sipete de sidef. Îl privesc din nou pe V. tînăr. Spaima de libertate duce la renunțare. Din înaltul nemărginirii, din locul Dumnezeului alungat, Robinson se întoarce în cușcă. Și iar visează să se elibereze. Căci, iată-l, suferă de propria lipsă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceva ce i se spusese că ar fi chiar tablele de smarald ale lui Hermes Trismegistos; pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se Întețiseră; venea În fiecare zi, nu numai seara, ci și dimineața. Iar la sfârșit apăru și Increatul, pe care străbunicul lui Ippolit, Ilia Holima, ca să se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și Închizându-l apoi În pod. Se spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau să se odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și dimineața. Iar la sfârșit apăru și Increatul, pe care străbunicul lui Ippolit, Ilia Holima, ca să se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și Închizându-l apoi În pod. Se spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau să se odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau să se odihnească la fiecare verstă, iar roțile căruței se Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza borșul de sfeclă, nici păhărelul de horilcă - și Îi plăceau nespus scrumbia afumată și castraveciorii murați. Când clopotele băteau chemând lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne cu mâna chiar și stâlpilor de telegraf. Ajungând acasă, trimiteau rudelor scrisori de mulțumire, așternute cu un scris mărunt. Scrisorile miroseau a sărăcie, a teamă și a odecolon. Babulea le Închidea În sipet. Încetul cu Încetul, mirosul se răspândea În toată casa și, odată cu el, și groaza de Siberia. Dincolo de graniță, rareori se zărea țipenie de om. Câteva pufoaice veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]