3,963 matches
-
ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefonică de lîngă parc și-l sună pe Ion: Spune-mi, te rog, cum îl cheamă pe colegul tău de facultate, care lucrează în centrala telefonică; vreau să-mi înlesnească o comandă urgentă cu restaurantul Sălcii... O altă salvare, cu sirena urlînd, trece în sens invers, cu ambele diferențiale băgate în plin, înotînd din răsputeri prin valurile de zăpadă așternute pe cealaltă jumătate a șoselei, făcîndu-l pe Mihai să-l mai întrebe o dată pe Ion cum îl cheamă pe coleg. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nouă, ci pe aceea pe care o simțise și când se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ori LENIN poți să-i spui,/ are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stăteau zeci de mașini grele cu osiile bine unse, În așteptare. În fiecare noapte sau aproape În fiecare noapte de după decizia consiliului, altă clădire era cuprinsă de flăcări, În timp ce proprietarii se chinuiau să-și apere avutul. Nopțile erau punctate de sirene și, uneori, fumul era atît de gros că era greu să respiri pe stradă. Eu continuam să lucrez la „Odă nopții”. Mă gîndeam la ea ca la „Faimoasa lui „Odă a nopții’”. Însă chiar și cu prăvălia aproape pusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În chiuvetă - zdrang -, și-a luat geaca și a ieșit, și a fost plecat mult timp, iar cînd s-a Întors era atît de tîrziu Încît orașul aproape amuțise complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare, ca să se stingă Încet undeva În oraș, În zona de vest a pieței. La ora nouă, cînd a deschis Shine, au intrat cu toții buluc, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și nici măcar n-a pus tăblița cu „vin imediat”. Dacă n-aș fi știut-o deja, acest gest al lui mi-ar fi spus cît se poate de răspicat că gata, a terminat-o cu cărțile. Amîndoi am terminat-o. Sirenele s-au tînguit apropiindu-se sau Îndepărtîndu-se toată după masa și, cînd am trecut pe acolo În noaptea aceea, pereții exteriori Încă erau În picioare, o ruină fumegîndă, și strada era plină de noroi amestecat cu cenușă. CÎțiva oameni patrulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de confetti murdare, aproape fără nici un miros. Odată campat acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit-o degeaba. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi, Îi spuse tînărul Maude, săgetîndu-l pe Rowe cu privirea. Rowe Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mi un răgaz de-o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat“: cîteva bombe, și relativ puține victime, dintre care unele cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna Annei era rece ca gheața. — Foarte bine, asta-i șansa noastră, o liniști el. CÎnd au să sune sirenele, o să ne alăturăm celorlalți. — Ne aflăm la capătul culoarului și s-ar putea să nu fie pe aici prea mulți oameni. De unde știi că mai stă cineva pe culoarul ăsta? SÎnt prea prevăzători ca să fi trecut cu vederea un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La un moment dat, tot au să facă vreo greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se uită la valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise ușa și Întrebă aruncîndu-i o privire distrată: — Unde-i Beale? Și dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor, ca strigătul unui animal rănit. Pe coridor cineva trecu fluierînd, apoi se auzi un clinchet de cești, iar de departe veni un vag miros de scrumbie afumată. Grăsunul apăru din nou, În mînă cu formularul pe care Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au și apărut. Se pare că da. Mașina Își urmă drumul, Înfundîndu-se În bezna tot mai deasă. — A căzut vreo bombă noaptea trecută În cartierul dumneavoastră? se interesă bătrînelul. — Nu, nu cred. — Pe la noi, vreo trei... Acum au să Înceapă sirenele. Da, probabil. — A trecut un sfert de oră de la apariția semnalelor galbene, spuse bătrînelul uitîndu-se la ceas, ca și cum ar fi cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
opri, spunîndu-și că filmul avea, totuși, o valoare: „De unde știu eu că n-a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păstrat pentru el ceva ce-l putea amuza. — SÎnt Încă dispus să fac un schimb, rosti Hilfe. — N-ai nimic de oferit. Nici dumneata nu prea ai; și apoi, nu știi unde este filmul... — Mă Întreb cînd au să-nceapă sirenele, spuse bătrîna. Hilfe șopti, mișcîndu-și mîinile În rotocoalele de lînă: — Dacă-mi Înapoiezi revolverul, Îți dau filmul... Dacă mi-l oferi, Înseamnă că-l ai la dumneata. Așa că n-am nici un motiv să fac schimb. — Bine, dacă vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]