274 matches
-
creația literară. Într-o societate în care totul pare să fie interzis, mai ales frumosul, menirea artistului pare să fie una foarte dificilă, munca pentru a răzbate la lumină, reușind totodată să își apere propriile idei, părând a fi una sisifică aproape: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor". (Am obosit). Definind poezia drept o alegorie a actului creator
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru că include prima definiție a autoficțiunii datorată lui Serge Doubrovsky, În 1977: Fils (Fii sau Fire). Aici, autoficțiunea e o simplă practică scripturală, „autofricțiune”. Actul scrisului e echivalent cu actul sexual, violent și liber, sublim În Încercarea lui autarhică și sisifică de auto-oglindire. Aceste două romane sunt greu lizibile din pricina absenței punctuației, a coerenței narative. Ele reprezintă cântecul de lebădă al utopii literare, eșuate ca orice utopie. Desprinderea de acest model se produce În 1983, când Sollers publică romanul Femmes, deschizînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o operă „interminabilă”, pentru a-i pune capăt. Apelează la celălalt pentru că el nu poate să Încheie, să termine, rămîne condamnat, ca Vladimir și Estragon, să continue În chiar lumina orbitoare a lipsei de sens, Într-un efort cu adevărat sisific de a deplasa locul sensului din transcendență, negată, În el Însuși. Blanchot a fost contemporan cu Noii Romancieri, congener cu Beckett (doar cu nu an mai tînăr). O Întreagă gîndire a sfîrșitului Îl continuă astăzi, mai ales În fenomenologie. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de terminat, un televizor de aprins sau un avion de luat pentru a nu cădea pradă derelicțiunii care le dă târcoale. Viața de zi cu zi Înseamnă, pentru personajul echenozian, o permanentă evadare din raza de acțiune a nonsensului, tentativa sisifică de a nu deveni un Mersault, un condamnat din pornire. Deși primul său protagonist, din romanul suscitat, se sinucide. “Ceea ce mă interesează nu este atât comportamentul său [al personajului, n.n.], ci protocoalele pe care și le impune pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
morbul dublei sale naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-o sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
somații seci, cu "telegrame/ conținând pasaje viclene", construite în general pe ideea morții lente, neiertătoare. Plămânul, ficatul, inima, creierul ("hermafroditul") nu încetează a amenința poetul cu spectrul neputinței de a "pricepe", de a da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o lume așezată, deprinsă cu rânduiala, cu recunoașterea muncii oricui, pentru a încerca să pună temelie solidă culturii din patria sa. Jertfea performanța personală, de natură a mulțumi un orgoliu de rând, pentru a se înhăma la o trudă sisifică, ale cărei mizerii nu le punea nici bănui. Desigur, Maiorescu nu era primul silit la un atare sacrificiu. G. Lazăr, între alții, se recomandă numaidecât ca un destin analog. Kogălniceanu, ca să mai dăm un exemplu, se credea un "Prometeu manqué
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au loc contradicțiile vitalizante ale obiectivului și spiritualului, ale rațiunii și sentimentelor, este de preferat, fie și ca blestem sisific. Înfățișarea conceptului Mai este o caracteristică importantă a sistemelor de economie: ele ajung să fie dominante sau, oricum, cele mai importante părți ale sistemelor sociale globale. Totodată, sistemele economice au calitatea de a excede cadrului normativ al statelor-națiune, ele își
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lumi, ce pare însă puțin pregătită să pornească în alt fel ciclul căutării de sine. În cel fel anume, stă ascuns în conceptele ezitante ale postmodernismului! Tot ceea ce ne arată științele sociale de câteva decenii nu reprezintă altceva decât această sisifică încercare de a readuce în atenție algoritmii unei civilizații ce se prăvălește implacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdependențelor ce țintesc eternizarea rolului statului în construcția globală și până la rebrandizarea terorii și impunerea unui pattern al libertății autocentrat pe singura supraputere
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
e vorba de operă? Ca-n fața flăcăilor, la horă: ce are a face tata cu fata? Tata a făcut-o alții s-o joace". Și totuși, îndărătul acestor măști se ascunde o tragedie condiția etern nefericită a creatorului, condiția sisifică a blestemului creației ("un tată ar trebui să fie din cale-afară de denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi cariera de publicist onest. [...] Hingher, da! da' literat, nu!") și relaționarea asimetrică a operei cu cititorii, de preferat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că poetul are o singură zare de lumină în viață, acest cerc vicios dar „adevărat” în care se învârte, și asta îl macină, îi înrăutățește sănătatea. Se exprimă încrederea nemăsurată a sa în activitatea de ziarist, care este o muncă sisifică, mereu ridici bolovanul și el mereu cade. Soluția cealaltă, ieșirea din cerc, înseamnă abandon pentru viața casnică. Asemenea discuții nu serveau, însă, demonstrației că ziaristica l-a îmbolnăvit pe poet. Celălalt fragment este extras dintr-o scrisoare datată de poet
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o combinație care va face din el un titlu disputat și o apariție editorială cu succes la public. Cum Dan Lungu este deja unul dintre cei mai traduși autori din estul Europei, deja mă apucă veselia, gândindu-mă la travaliul sisific al bieților tălmăcitori de a găsi echivalențe pentru argoul contondent și plastic al "băjeților de la un liceu industrial din anii '80". Lumea, surprinsă cu acuratețe și har de autor, este departe de a fi una a vorbelor pomădate sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stârnește potențialitățile textului și le sustrage aneantizării prin repetiție și absență a unui context literar. Uniformitatea... informală a scrierii se mulează pe un calapod care-i conferă expresivitate - nu numai prin strangularea cotidiană a Însemnărilor, prin caznele de a relua, sisific, lucrul de la capăt În fiecare zi, ci și prin ierarhizarea lor În interiorul aceleiași zile. Intimitatea este, așadar, un element de echilibrare a forțelor centrifuge ale jurnalului și de stabilizare a tensiunilor produse de impactul fragmentelor brute decupate din realitate. Apanaj
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a colecționat medalii ani și ani, le-a ordonat pe criterii științifice, a studiat în arhive, în colecții muzeale și particulare, dacă este omenește posibil tot ce există - ceea ce-l onorează pentru excursul intelectual al domniei sale. Apoi, în tihna oarecum sisifică a evaluării, pune lucrurile cap la cap, le compară, observă inadvertențe și alte neclarități. La jubileul celor 150 de ani ai Universității „Al. I. Cuza” din Iași, profesorul Andone Cumpătescu a realizat o astfel de evocare a personalităților care i-
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
inflație de tipologii care amplifică numărul formelor de manifestare a limbajului politic, fără a se realiza și o descriere a specificului acestora. Multitudinea categoriilor evidențiază, pe de o parte, natura proteiformă a limbajului politic, iar pe de altă parte, caracterul sisific al unui demers analitic de epuizare a formelor pe care le înregistrează acesta. Pe lângă existența unui limbaj politic prototipic, cel al discursurilor publice și al dezbaterilor parlamentare, se vorbește despre un limbaj al campaniilor electorale, care se apropie de limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
antrenează alte forțe materiale. Izbăvirea de păcatul paricidului se obține printr-o lungă, absurdă umilință: Grui străbate În genunchi, timp de o jumătate de secol, un munte pustiu pentru a uda cu apa adusă În gură o buturugă uscată. Efort sisific, Într-un peisaj de-o uscăciune și dezolare biblică: „E numai cîmp de petre, gol, trist, secat de soare De care fug și vulturi și feare răpitoare. Nici scaiul, nici urzica, pe sînul lui nu crește, În veci dorita ploaie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
doua parte se deschide cu un capitol în care ne declarăm intențiile în ceea ce privește studiul identității colective și sugerăm poziția de pe care vom face analizele teoretice și empirice. Aici arătăm că dezbaterile din câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără întrebare la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe, opoziții sau bipolarități sunt transpuse în prezent, la nivel paradigmatic
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
foarte scurtă, de aproximativ 30 de ani, între 1960-1990, aproape la o inversare a raportului rural-urban. Povestea partidului unic și a votului unic. Lipsa libertăților individuale: lipsa libertății de exprimare, de asociere, imposibilitatea de a circula peste graniță, lupta aproape sisifică pentru a putea divorța; decretul 770 din 1966 ce a dus la o creștere forțată a natalității (în 1967 numărul născuților s-a dublat față de 1966). Povestea "vânzării sașilor", în schimbul acordării libertății de emigrare. Povestea programelor TV de două sau
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lor e iluzoriu, pentru că o cale spre cunoaștere este doar atât, o cale. Consecința acestei "lupte" vechi de când lumea cum ar spune unii între "eleați" și "heracliteeni"12 e că dezbaterile în câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără echivoc la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Discuția teoretică ce urmează are ca prim pas o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a ajunge ei la tine (în expoziție sau în atelier), pentru a ajunge tu la ei (în sediul firmei) e necesară o inimaginabil de complicată strategie comportamentală. Terminată în rateuri. De la care se poate pleca iar la drum, cu aceeași sisifică perseverență (mai mult de o parte, a artistului, decît de cealaltă). Strategie care pune față în față două ființe atît de diferite ca alcătuire: una, foarte exactă în urmărirea, fără menajamente, a profitului, cealaltă, nu atît de exactă în atingerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Encyclopedia Britannica, Victor Turner În International Encyclopedia of the Social Sciences, Pierre Smith, Marcel Detienne și Paul Ricoeur În Encyclopedia Universalis, Marcel Detienne În Enciclopedia delle scienze sociali etc.). În aceste condiții, definirea conceptului de mit apare ca o muncă sisifică: notele comune sunt greu de găsit și sunt contrazise de numeroase cazuri particulare. Scepticismul exegeților răzbate din numeroase formule: „Nu există o singură definiție a mitului, nu există o formă platonică În funcție de care să poată fi măsurate textele concrete. Miturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și revoltă, de tulburare profundă, specifică manifestării angoasei. Pe de altă parte, tocmai actul sinuciderii, absurd la Anghelache din lipsa unei motivații concrete, dar echivalat, în viziunea lui Camus, cu eșecul confruntării cu destinul și considerat, în consecință, inferior conduitei sisifice de continuare a farsei, mărește considerabil distanța dintre personajul caragialian și antipersonajul ionescian, văzut în esență drept un "clown supralucid care ia în derâdere propria tragedie"52. 5.7. În lipsa comicului Prin cazul lui Anghelache pășim deja în domeniul absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]