11,011 matches
-
Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, cele opt gânduri ale răutății: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, trândăvia, tristețea, slava deșartă și mândria. Mai târziu, unii dintre Părinții filocalici au unit slava deșartă cu mândria și au rămas astfel cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor șapte păcate capitale sau a celor opt gânduri ale răutății, am ajunge la trei: iubirea de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
de greșelile noastre chiar dacă ni se pare că prin pocăință ni s-au iertat. Ci să ne amintim necontenit de păcate și să nu încetăm a plânge pentru ele ca să câștigăm smerenia ca soție bună și să scăpăm de cursele slavei deșarte și ale mândriei”<footnote Teodor al Edessei, „Una sută capete”, cap. 72, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 219. footnote>. Părinții duhovnicești, observând acest lanț al fărădelegilor și cele mai perfide și mai viclene metode de ispitire și de uneltire
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
este spulberată prin post și înfrânare; desfrânarea, prin disciplină trupească și sufletească, prin dor dumnezeiesc și dorința bunurilor viitoare; iubirea de arginți, prin compătimirea și ajutorarea celor săraci; mânia, prin dragoste de toți și prin bunătate; tristețea, prin bucurie duhovnicească; slava deșartă și mândria, prin lucrarea într-ascuns și cu smerita cugetare. Atunci când erau atacați de ispite puternice, Părinții obișnuiau să se roage unii pentru alții, întărindu-se nu numai prin cuvinte sfătuitoare, ci și prin rugăciune. Atât seara cât și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
al învierii la o viață nouă de har și de adevăr. Prin botez se imită simbolic îngroparea lui Hristos, pentru că trupurile celor care se botează sunt ca îngropate în apă. Sfântul Grigorie spune că: „nimeni nu se face părtaș de slava lui Dumnezeu, dacă nu s-a făcut mai întâi de un chip cu El în asemănarea morții”<footnote Οὐδεὶς δὲ γίνεται χοινωνόβ τῆς Θεοῦ δόξης, μὴ συμμορφούμεωος πρῶτον τῷ ὁμοιώματι τοῦ ϑανάτου (In Canticum canticorum, IX, PG XLIV, col. 976C
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
p. 50. footnote>. Aceste două fațete nu sunt total distincte. Asemănarea este stadiul final al îndumnezeirii, dar nu numai aceasta, ci este și întreaga cale de-a lungul căreia se dezvoltă chipul prin mijlocirea voinței umane stimulată și asistată de slava lui Dumnezeu. Dacă „chipul nu Ține legătura cu Prototipul, nu se transfigurează, ci se desfigurează, se înrăiește, se strică, se alterează, se întunecă. Chipul este baza comuniunii, este calitatea de persoană, iar asemănarea este realizarea comuniunii”<footnote ÎPS Daniel, Mitropolitul
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
forme: oratorii, pasiuni, cantate, motete, corale și lucrări pentru orgă, caracteristice de altfel a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Hugo Distler, Ernst Pepping și alți compozitori ai secolului al XX-lea au adus prin lucrările lor o slavă incomensurabilă lui Dumnezeu, muzica lor find ingenioasă, accesibilă și bine scrisă la toate standardele profesionalismului. În anul 1956 Stockhausen a scris Gesang der Junglinge (1956), muzică electronică de o extraordinară frumusețe și dificultate, bazată pe textul biblic din cartea Daniel
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
făptuire, suta a treia, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 295. footnote>. Un alt scriitor filocalic Patriarhul Calist - menționează că acea suflare a lui Dumnezeu, suflată, cum s-a zis, în Adam, până ce a fost în el, nu puțină slavă și strălucire de chip dumnezeiesc pricinuia celui părtaș de ea. Ca urmare, el se purta față de lucruri cu putere străvăzătoare și proorocească și era împreună creator cu Dumnezeu sau un al doilea dumnezeu, după har. Iar prin aceasta Îi făcea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
el în rai, cum spune dumnezeiasca Scriptură, împodobindu-l cu toată virtutea. Și i-a dat lui poruncă să nu mănânce din pomul din mijlocul raiului. Și el se afla în desfătarea raiului, în rugăciune, în vedere duhovnicească, într-o slavă și cinste mijlocie, având simțurile întregi și nevătămate și aflându-se în starea cea după fire, precum a fost zidit. Căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, adică nemuritor, liber, împodobit cu toată virtutea<footnote
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
a treia, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția Comorile Pustiei, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 41-42. footnote>. Așa cum ieșise din mâinile Creatorului, cel dintâi om era perfect. Dar, Adam nu se afla la capătul final al slavei, ci numai la mijlocul ei.<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 1030, în Filocalia..., vol. IX, p. 478. footnote> El se afla într-o slavă și cinste mijlocie, era în desfătarea Raiului, în rugăciune, în vedere duhovnicească, cu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
dintâi om era perfect. Dar, Adam nu se afla la capătul final al slavei, ci numai la mijlocul ei.<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 1030, în Filocalia..., vol. IX, p. 478. footnote> El se afla într-o slavă și cinste mijlocie, era în desfătarea Raiului, în rugăciune, în vedere duhovnicească, cu simțurile întregi, nevătămate și aflându-se în starea cea după fire, precum a fost zidit. Omul a fost înzestrat de Creator cu facultăți care aveau menirea de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pentru a putea ajunge la desăvârșirea deplină. În starea de origine, primordială, omul are o fire îndumnezeită, peste care s-a revărsat mult har, har care face parte din identitatea chipului și nu e ceva adăugat naturii umane, omul contemplând slava lui Dumnezeu, într-o desfătare și într-o bucurie duhovnicească, necoruptă. Ființa umană se distinge prin acea frumusețe originară obținută prin participare la Dumnezeu<footnote Pr.Prof.Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică, Edit. România Creștină, p. 109. footnote
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
închipuirea necuviincioasă. Imaginile simple furnizate de imaginație nu erau provocate de patimi și nici nu provocau ele însele patimi. Omul nu vedea cele de care înconjurat decât în relație cu Creatorul său, contempla rațiunile duhovnicești din făpturi și îi dădea slavă lui Dumnezeu pentru înțelepciunea cu care a creat tot ceea ce există. De toate acestea omul trebuia să se slujească pentru a ajunge la starea de desăvârșire la care fusese chemat. Tot ceea ce cunoștea Adam nu cunoștea de la sine, ci facultățile
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
poftă, nu erau luptați de patimi, nu erau supuși nevoilor firii, ci au fost făcuți cu totul nestricăcioși și nemuritori, căci nici de îmbrăcăminte nu aveau nevoie. Adam pe toate le vedea cu ochii duhovnicești. Cugetele lor erau îndreptate spre slava lumii cerești, cu care erau înveșmântați și nu se rușinau [...] În Rai toate-i erau supuse lui și nu-l vătămau [...] În Rai Adam nu cunoștea suferința pentru că era unit tot timpul cu Dumnezeu, contemplându-L<footnote Sf. Ioan Gură
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ar fi fost Dumnezeu, iar dacă ar fi fost muritor, atunci Dumnezeu este principiul morții. Măreția sa consta din voința liberă de a alege dintre cele două posibilități. În starea primordială, Adam a avut nemurirea potențială, pose non mori și slava potențială, dar s-a dezbrăcat de ele prin cădere, împreună cu toți urmașii. Prin păcat, oamenii au fost readuși la moartea care era și nu era proprie naturii lor. Când au fost creați, oamenii erau ca îngerii din ceruri; deși aveau
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
footnote>. Scriitorul filocalic Calist Catafygiotul făcând referire la bunurile de care se bucura Adam în Eden și concentrând în mod admirabil învățătura despre starea primordială, spune că el contempla pe Creator și se desfăta cu veselie și cu uimire de slava frumuseții feței Lui, fiind aproape de Dumnezeu și căpetenie a veacului acestuia și stăpânitor al celor văzute, fiind rânduit la aceasta de către Domnul. Și mult har s-a revărsat în sufletul primului om și mintea lui cea în chipul dumnezeiesc era
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
i se face pricină de viață când se supune legii care-l robește (lui Hristos). Așa, de pildă, dacă vede cineva chipul frumos al unei femei desfrânate și de moravuri ușoare, iar văzând-o preamărește îndată pe Dumnezeu și dă slavă Lui, el a cunoscut în ființa ei coruptă frumusețea întocmită de El în așa fel, că contemplarea ei îl duce până la străpungerea inimii și-l face să înainteze până la iubirea lui Dumnezeu care a zidit-o pe ea, ba chiar
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
lui Hristos cea negrăită pentru noi, spre a ne face părtași dumnezeirii Sale. În literatura patristică s-a pus un deosebit accent pe întruparea Fiului lui Dumnezeu, văzându-se în aceasta modalitatea prin care natura omenească poate să participe la slava dumnezeiască. Dintru început, trebuie precizat că scopul Sfinților Părinți nu este de a alcătui și sistematiza întreaga învățătură dogmatică despre Întrupare, taina cea mare a creștinătății (I Tim., 3, 16), această taină cu totul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
omul este cel care se jertfește, iar Dumnezeu Cel ce primește, în creștinism jertfitorul este mai ales Dumnezeu, omul fiind mai ales primitorul. Prin chenoza Sa, Fiul lui Dumnezeu a deschis pentru toți oamenii calea de acces la prezența și slava Sa dumnezeiască. Hristos recapitulează în Sine prin firea umană asumată în ipostasul său dumnezeiesc, întreaga umanitate, și-i face pe toți oamenii părtași ai Tainei Sale. Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire și de iubire pentru om, își relevă bogăția
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
noi. La cei nemulțumitori a venit Făcătorul de bine; la cei robiți, Slobozitorul; la cei ce ședeau în întuneric Soarele dreptății; pe cruce, Cel fără patimă; în iad, Lumina; în moarte, Viața; Învierea pentru cei căzuți. Către El vom striga: Slavă Ție Dumnezeul nostru!<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia..., vol. V, p. 86. footnote> Prin întruparea, moartea și învierea trupului Său din morți, Logosul a acordat trupului nostru dimensiunea cea nouă a celei de-a doua creații și i-
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
de Aur exclamă: Dacă mă întreabă cineva: ce lucru mare a făcut Hristos? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba îngerilor, siguranța Bisericii, mândria lui Pavel<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre Cruce, 2, P.G., XLIX, col. 396-397. footnote>. În alt loc, același Sfânt Părinte zice: Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos Împărat, pentru că
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 164. footnote> . Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu, nu va mai iubi, nu se va mai îngriji de bani, de avuții, nici de părinți, nici de slava vieții, nici de prieteni, nici de frați și, peste tot, de nimic pământesc<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, P.G., LXXXVIII, col. 652. footnote>, în sensul că, în viața lui, acestea nu primează iubirii. Pe Dumnezeu Îl iubim pentru că este iubire
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
lui Hristos cea negrăită pentru noi, spre a ne face părtași dumnezeirii Sale. În literatura patristică s-a pus un deosebit accent pe întruparea Fiului lui Dumnezeu, văzându-se în aceasta modalitatea prin care natura omenească poate să participe la slava dumnezeiască. Dintru început, trebuie precizat că scopul Sfinților Părinți nu este de a alcătui și sistematiza întreaga învățătură dogmatică despre Întrupare, taina cea mare a creștinătății (I Tim., 3, 16), această taină cu totul misterioasă a venirii lui Dumnezeu la
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
omul este cel care se jertfește, iar Dumnezeu Cel ce primește, în creștinism jertfitorul este mai ales Dumnezeu, omul fiind mai ales primitorul. Prin chenoza Sa, Fiul lui Dumnezeu a deschis pentru toți oamenii calea de acces la prezența și slava Sa dumnezeiască. Hristos recapitulează în Sine prin firea umană asumată în ipostasul său dumnezeiesc, întreaga umanitate, și-i face pe toți oamenii părtași ai Tainei Sale. Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire și de iubire pentru om, își relevă bogăția
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
noi. La cei nemulțumitori a venit Făcătorul de bine; la cei robiți, Slobozitorul; la cei ce ședeau în întuneric Soarele dreptății; pe cruce, Cel fără patimă; în iad, Lumina; în moarte, Viața; Învierea pentru cei căzuți. Către El vom striga: Slavă Ție Dumnezeul nostru!<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia..., vol. V, p. 86. footnote> Prin întruparea, moartea și învierea trupului Său din morți, Logosul a acordat trupului nostru dimensiunea cea nouă a celei de-a doua creații și i-
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
de Aur exclamă: Dacă mă întreabă cineva: ce lucru mare a făcut Hristos? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba îngerilor, siguranța Bisericii, mândria lui Pavel<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre Cruce, 2, P.G., XLIX, col. 396-397. footnote>. În alt loc, același Sfânt Părinte zice: Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos Împărat, pentru că
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]