583 matches
-
regelui Carol I la Craiova unde a stat 3 săptămîni și a înaintat în grad marea majoritate a ofițerilor corpului I armate. În plus, au fost suplimentate loturile de pămînt acordate țăranilor care plecaseră la razboi și s-au înființat "slobozii" (sate de țărani liberi, care nu plăteau dări). Această perioadă avea să fie perioada cea mai înfloritoare de pînă atunci, cucerirea independenței naționale, împroprietăririle cu pămînt, construcția căii ferate Craiova - București, dezvoltarea industriei și vieții cultural-artistice aveau să transforme orașul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform voinței domnești. Târgul a cunoscut o înflorire economică în timpul domniei (1634-1653) lui Vasile Lupu, care a refăcut lacul Orheiului, a construit poduri, a reamenajat mai multe străzi, a întemeiat lângă Orhei, o „slobozie”, venitul căreia revenea doamnei sale. Vasile Lupu este ctitorul catedralei „Sf. Dumitru” din Orhei, una din cele 15 ctitorii ale sale. Paul de Alep, care a trecut prin târgul Orhei în 1653 scria în jurnalul de călătorie: „casele sunt din
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
târgovie din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate, la intersecția drumurilor ce leagă Occidentul și Nordul de Orient, el a permis, în decursul vremurilor, dezvoltarea multor activități economice și culturale. Numele actual al municipiului vine de la cuvântul românesc, de origine slavonă, „slobozie” care desemna o localitate nou înființată care era scutită de anumite dări. Orașul, așezat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, era foarte vulnerabil la atacurile turcilor și tătarilor; pentru a încuraja oamenii să se așeze aici, ei erau scutiți de aceste dări, de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
la descoperiri ce confirmă existența unor așezări umane în perimetrul actual al orașului încă din perioada neolitică (cca 3000 î.Hr.), ca și prezența neîntreruptă a comunităților locale în acest teritoriu până în epoca feudală, când localitatea începe să capete importanță. Așezarea Sloboziei în această parte a Bărăganului s-a datorat unor motive comerciale. Aici, pe malurile Ialomiței, se întâlneau două drumuri comerciale importante: primul venea din Europa centrală, ajungând la Brașov, București, apoi Orașul de Floci (vestit târg medieval distrus complet in
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de Floci (vestit târg medieval distrus complet in jurul anului 1780) și, in fine, Constanța; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călărași, Orașul de Floci, Brăila, Galați. Primul document care amintește de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caradja menționa că "Siliștea satului Vaideei din județul Ialomița tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiește vechiul hotar... suszisa siliște s-a aflat domnească, a
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
primii ani ai domniei lui până în zilele domniei mele, la cel de-al treilea an al domniei în Țara Românescă, fac împreună atâta vreme 20 de ani". Iar mai departe în hristov se precizează că "am dat domnia mea și slobozie pentru trei ani, care va vrea să vină și să trăiască în această siliște..." Documentul ne arată că în aceste locuri existase o așezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de război cu 20 de ani
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
în aceste locuri existase o așezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de război cu 20 de ani înainte, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, deci în 1594, acesta fiind anul primei atestări documentare a localității; iar "slobozie", după cum a explicat și călătorul cărturar Paul de Alep, care a vizitat Slobozia în 1658, însemna un teritoriu liber, unde cine se asează e scutit de anumite obligații fiscale. Aceste privilegii au fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în 1630), Matei Basarab (1635 și 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 și 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia. După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul Radu Mihnea, urmată și de acțiuni similare ale altor domnitori, denumirea de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia. După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul Radu Mihnea, urmată și de acțiuni similare ale altor domnitori, denumirea de Vaideei este înlocuită mai întâi, cu "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune simplu Slobozia. În zonă și pe actuala vatră a orașului au mai existat și alte așezari: Cuiburile, Cetățele (distrus de tătari), Slăvica, Bora și
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
a secolului al XVIII-lea i se va spune simplu Slobozia. În zonă și pe actuala vatră a orașului au mai existat și alte așezari: Cuiburile, Cetățele (distrus de tătari), Slăvica, Bora și Doicești. Cel mai vechi sat din vatra Sloboziei a fost Cetățelele, localizat în partea de Sud-Vest a actualului municipiu. Este menționat în documente la 16 iulie 1538, când era întărit de voievodul Radu Paisie, împreună cu mai multe sate, spătarului Drăghici, vistierului Udriște și comisului Vintilă, care primeau în
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
aflat pe moșia Lata, în dreptul văii Sărata" (adică până în dreptul localității Motâlva de pe malul lacului Amara). Satul Bora ("Buora, Boora"- cum mai este consemnat în documente) este menționat din anul 1571 (deci, conform acestor documente, cu 23 de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătrașcu cel Bun (1554-1558), el constituind subiect de dispută între boierul Badea și vătaful Zlate. În anul 1577, Bora va intra în posesia vornicului Ivașcu și a
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
a trupelor otomane și tătărești în perioada 1595-1600. Dintr-o catagrafie a satelor plășii Ialomița întocmită la 10 aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu și înaintată Ocârmuirii județului Ialomița, aflăm că în acel an din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de țigani. Satul Slobozia avea în acel an 612 locuitori, erau lucrate 1.360 de pogoane de pământ (se cultivau numai grâu, porumb, orz și mei) și se aflau în proprietatea locuitorilor 161 de cai, 447 boi, 195
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
o fereastră larg deschisă; turnul se termină cu o cruce trilobată, ortodoxă, tot din argint. Scutul este timbrat de o coroană murală cu trei turnuri, simbol al orașelor care nu erau reședință de județ. Interesant este faptul că, după declararea Sloboziei ca oraș-municipiu (1 august 1979), Comisia Locală de Partid și de Stat nu a acceptat în stema propusă - pentru sugerarea trecutului istoric - niciun element din prima stemă a orașului. De asemenea, nu au fost acceptate nici elemente din stema lui
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
ianuarie 1919, Primăria Comunei Urbane Slobozia a înaintat Prefecturii județului Ialomița un document reprezentând răspunsul la un Chestionar întocmit de Ministerul de Interne prin care se inventariau suferințele populației și distrugerile materiale provocate în anii Primului Război Mondial. Conform acestui răspuns, în Slobozia pagubele pricinuite de acest război au fost majore. În cea mai mare parte, stricăciunile au fost provocate de soldații germani. Urmând schema impusă de Chestionar, primăria detaliază - pe capitole - urmările neplăcute ale războiului: În urma acestor stricăciuni nu a fost acordată
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
abat de la prevederile legilor în vigoare (...)." Slobozia intra în cel de-al doilea război mondial într-o economică și socială modestă. Cu circa două luni înaintea conflagrației, la 6 aprilie 1941, un inventar al orașului, făcut de Primărie înfățișa o Slobozie care avea o populație de de 7.292 suflete (Slobozia Nouă avea 1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare, două erau pietruite și una singură (Matei Basarab) pavată cu piatră cubică de granit
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de-al doilea război mondial într-o economică și socială modestă. Cu circa două luni înaintea conflagrației, la 6 aprilie 1941, un inventar al orașului, făcut de Primărie înfățișa o Slobozie care avea o populație de de 7.292 suflete (Slobozia Nouă avea 1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare, două erau pietruite și una singură (Matei Basarab) pavată cu piatră cubică de granit, în suprafață de 11.160 m.p. Industria orașului era reprezentată
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
19 septembrie 1952, raionul Slobozia va face parte din regiunea Ialomița, cu reședința la Călărași (împreună cu raioanele Călărași, Fetești, Lehliu și Urziceni), după care va trece la regiunea București. În subordinea orașului se aflau, la acea vreme, localitățile Bora și Slobozia Nouă. După anii 1960 localitatea a profitat din plin de fondurile provenite din comerțul de pe Dunăre, la vremea aceea județul întinzându-se și pe zona ocupată astăzi de județul Călărași. Aceste avantaje au facilitat o reamanejarare urbanistică drastică, dar bine
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
provincial. Iar dacă după anul 1968, când a început adevărata transformare a orașului, noile construcții și amenajări se înscriau într-o concepție urbană mai mult pe termen scurt, după anul 1974 va avea loc o reală operațiune de sistematizare a Sloboziei, gândită pentru o perspectivă mai îndrăzneață. Și aceasta, într-un fel de grabă presantă, creată de o rapidă creștere populației, în ritmul unei tot atât de rapide industrializări. Coagularea unor puternice centre și repere economice a marcat și dezvoltarea concomitentă sau ulterioară
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
industriale, o întreprindere de construcții civile, o întreprindere de îmbunătățiri funciare și un trust de montaj pentru utilaj chimic, cărora li s-au alăturat, conjunctural, unități mai mici pentru lucrări speciale - au fost umerii pe care s-a sprijinit reconstrucția Sloboziei. A fost, din păcate, și perioada în care responsabilitatea și profesionalismul arhitecților și constructorilor aveau de luptat deseori cu diletantismul deciziei politice, cu graba activiștilor care, hotărâți să-și ducă la îndeplinire angajamentele luate, se substituiau specialiștilor prin puterea discreționară
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
profesioniști se leagă de numele arhitecților Cezar Niculiu și Ioan Grigorescu, respectiv ale inginerilor Gheorghe Georgescu, Mișu Iordache și Mircea Apostol Petrescu. Dintre personalitățile epocii și-au adus, la începuturile anilor '70, o contribuție semnificativă la zestrea de clădiri a Sloboziei arhitecți precum Nicolae Vlădescu cu proiectul Casei de Cultură a Sindicatelor, Henriette Delavrancea cu blocurile Hangu și BRD-ASIROM. Cornel Dumitrescu cu Studiul de soluție pentru Palatul Justiției. Perioada reconstrucției a fost puternic marcată de personalitatea echilibrată, modestă și tenace a
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
reconstrucției a fost puternic marcată de personalitatea echilibrată, modestă și tenace a unui urbanist profesionist, care timp de peste două decenii a fost arhitectul-șef al județului, Gheorgbe Viorel Mițurcă. Arhitectul Ion Vede, unul dintre importanții autori ai reconstrucției moderne a Sloboziei, împarte ivirea urbanistică a orașului în mai multe perioade: Ultima perioadă menționată a marcat și alte intervenții în structura urbană a Sloboziei: dezafectarea zonei PECO și mobilarea ei cu blocuri de locuințe și spații comerciale care potențează monumentalitatea edificiului din
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
arhitectul-șef al județului, Gheorgbe Viorel Mițurcă. Arhitectul Ion Vede, unul dintre importanții autori ai reconstrucției moderne a Sloboziei, împarte ivirea urbanistică a orașului în mai multe perioade: Ultima perioadă menționată a marcat și alte intervenții în structura urbană a Sloboziei: dezafectarea zonei PECO și mobilarea ei cu blocuri de locuințe și spații comerciale care potențează monumentalitatea edificiului din fundal, cel destinat serviciilor de Finanțe Publice: eliberarea depozite a spațiului urban în care s-a construit un mare magazin de mobilă
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de epurare a apelor uzate, termoficarea cu agent termic de la Combinatul Chimic, echiparea blocurilor pentru distribuția de gaz metan, înălțarea și consolidarea digului de pe malul stâng al Ialomiței etc. După evenimentele din decembrie 1989, unele dintre marile proiecte urbanistice ale Sloboziei au fost abandonate sau amânate: construirea unei noi gări C.F.R., realizarea unui pasaj peste calea ferată la intrarea dinspre București și a unei promenade pietonale pe strada Episcopiei, terminarea lucrărilor începute la Parcul Sportiv din zona sud-estică a localității (stadion
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Naționale, alcătuit din 54 de persoane și avându-l în frunte pe ofițerul Constantin Sava. Prin Decretul nr.8/7 ianuarie 1990, acest Consiliu își va pierde atribuțiile, întrucât se înființa Primăria județeană, condusă atunci de Gheorghe Savu. La Primăria Sloboziei, abia luni, 25 decembrie, s-a constituit o firavă structură de conducere, care se va consolida abia la 19 ianuarie 1990. Primarii s-au succedat destul de rapid: Adrian Adrienescu, căpitanul Alexandru Stoica, ing. Dumitru Drăghici și, la primele alegeri locale
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
a fost repartizat cu ușurință de municipalitate un spațiu pentru activități comerciale. Beneficiar - Ilie Alexandru, cel care în anii următori va construi "Imperiul Hermes". În forma administrativă actuală, municipiul Slobozia este format din orașul Slobozia propriu-zis și cartierele Bora și Slobozia Nouă. Orașul propriu-zis este împarțit în urmatoarele cartiere: Primarul orașului este Adrian-Nicolae Mocioniu, din PSD. Componența Consiliului Local Slobozia, ales la 1 iunie 2008 (21 membri): Prefectul județului Ialomița este domnul Mocănescu Georgian iar subprefecții Bitea Cristian-Vasile și Marin Silviu
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]