617 matches
-
tot luați! Numai că le aruncați! De ați împărți, și voi, Ce gutui cresc, în altoi, De stropit în vremuri noi, Să mănânce niște boi Să vă-mpungă, mai apoi, Și cu dinții lor de soi, Și în burțile de sloi, Să vă rumege - gunoi - Ce-ați mai zice? Ce-ați mai face? Ce-mpăcare? Și ce pace? Oameni buni, ai nimănui, Nu mai tot furați gutui, Că vă părăsește Raiul, Și vă fură gutuRaiul! VÂRSTELE MUZICII Haydn Am tot căutat
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de gând, Să mă ridic în slavă, privind către Pământ, Ca spre un fulg de nea, în noaptea cea pustie, Mânat de-un Viscol veșnic, urlând
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ntr-o lume străină,Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp,Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri,Iar lacăte grele încuie Trecut.Cu pumnii greoi bat în uși ferecate,Ecouri stridenteMa lovesc dureros,Trecutul sta-n lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi matură trupul,Mă mistuie beznă,Abisul căscat,Și teama de visuri.M-as prinde de MaineCu-orgoliu de soim,Ce pradă în gheare o strânge
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
o gură flămândă de rai în care să-ncapă deopotrivă, pământul cu soarele și luna cu oamenii cei buni și visători; voiam s-adorm... și-am adormit... Dar vai ! ce vis cumplit se revarsă peste mintea mea de copil; ce sloiuri de gheață îmi sfârtecă dreptul la vot și vai, cum jelește iarba prin plete de zânâ, arzând, cu ochi injectați căutând un prunc ce în zare sporește iar Fătul-Frumos împletește cărări către cei ce mai suflă, dar fără s-ajungă
VIS... NEINSPIRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373431_a_374760]
-
nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu veți putea să-mi răstigniți cuvântul Nici la altar păgân, nici în scripturi Și nu-mi veți mai răstălmăci nici gândul Aproape mort din mine, în torturi! Sunt ca un sloi de gheață ce descrește Spre limită pastișelor de azi Și-acesta doar în mine se topește Până la rădăcinile de brazi. Pereții mi-i zidesc în detestare, Fereastră fumurie de pământ Îmi va păstra lumină asta mare, Pe care numai eu
GLOANŢE DE ARGINT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371433_a_372762]
-
Încearcă să se-nfrupte din dorinți. De când ne naștem stăm în așteptare (ca rătăciți acum umblăm prin ceață). În noi nu este urmă de visare Dar totuși ai ceva. Dreptul la viață. Transformi iubirea în speranță pură Iar lacrime în sloiuri mari, de gheață. Și când o să ajungi la cotitură Îți vei da seama c-ai umblat prin ceață. Ca să trăim decent și omenește Noi morții îi plătim un greu tribut. Din care tu te-ai lăfăi regește Fără să știi
INAMICUL VIEȚII... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371452_a_372781]
-
cumperi lucruri de nimic lumea se învârte în jurul banilor tăi de Dumnezeu nici că îți pasă noaptea pășești printre morții din gînd care nu îți dau pace te micești pe dinlăuntru de ură și invidie inima ți-e prinsă pe sloiuri de gheață nu mai e loc de nimic nici chiar pentru tine însuți de la o vreme ți-se face frig de dincolo de zid privește Dumnezeu dar taci... așa moare viața Referință Bibliografică: așa moare viața / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN
AŞA MOARE VIAŢA de TEODOR DUME în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373831_a_375160]
-
prezentul își revarsă frenetica lui slavă“, iar viitorul “se naște” cu “șuvoiul său de vise”. (Călătorind în timp) Între natură și starea sufletească a poetei se realizează un necesar paralelism: „toamnă.../ din searbăda mea viață“, “răvașul nopții din visurile-mi sloi”, „mă doare anotimpul”, „trosnește-n mine seva rănitelor păduri“, „resimt încătușarea nostalgicei naturi”, „ploaia din iluziile mele“, „colindat de curcubeie ni-e al inimii solstițiu“, „în albul ireal se-adună gânduri“, „aș lovi la tâmple cerul cu tăceri înșelătoare“. Într-
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
hrăniși Doamne cu binele lumii. un strop de ploaie? să cadă, să răsară grădina Domnului aproape de finele zilelor omului de pe lumea asta. aceasta-i răsplata hranei locului. fermecata, preafericita... FLACĂRA INTERMITENTĂ Lumina lumii sub pete solare toamna sau iarna făcută sloi, lumina lunii hrana vârcolacilor periodic, lumina bunilor noștri confrați cu capete luminate suflată cât mai departe, înapoi, lumina din noi aprinsă sporadic din nimic, din păreri, pe această lumină o găsesc. Simt că e ascunsă undeva. Și pășesc în pas
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
caloriferele și simțeai imediat cum te trec fiori. La geamuri, zăpada forma un strat gros, cerul era vânăt de nori și eu scriam cursurile cu mănușile în mâini. Zăpadă... ce frig îmi e. Deschid apa rece și am senzația că sloiuri de gheață mi se revarsă pe mâini. M-am trezit târziu în dimineața aceasta, este imposibil să mai ajung la timp la serviciu, nici o șansă deci, să încălzesc apă pe aragaz. Îmi fac curaj și mă spăl cu apă rece
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
o - biata Poezie se târăște iar fraza lumii se tot dezlipește... CONTRADICȚII FLAGRANTE pomii aprind constelații de flori cât bine trimite Hristos printre noi: nu știm să fim cer - nu știm să fim nori suavul ocean de văpăi trece-n sloi... uitat-am cu totul că fost-am Grădină: lumină și vise căzut-au cenușă toți spânii de suflet cârmesc către tină: printre petale - degeaba-i o Ușă... hulubii nasc cer... - ...noi drămuim oxigen...! lăsați-mă înger ori pasăre-n fire
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
străbătut în interiorul lui de spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund șlefuită, străvezie, de dimensiuni uriașe. Și mai misterios era faptul că în interiorul acelui corp se puteau vedea prinse ca într-un sloi, niște siluete ciudate, inerte, care semănau cu niște rădăcini de morcov ori cu niște trunchiuri uriașe de termite frânte în zig-zag. Dar nu se observa nici cea mai mică mișcare, doar feeria de lumini mistuia la nesfârșit ciudatul cristal oval
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
în pământ bulumacii pentru gard. Nicu se dădu jos din pat, făcu câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi mâncarea sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
veci stigmatizată! Din cartea lui Moș Vreme de vei citi, vei afla că Primăvara te va înlocui. Împărăteasa fierbea. Ar fi vrut să-și reverse turbarea prin plesnete de bice pe spinarea lui Mărțișor sau să-l fixeze într-un sloi de gheață ca pe o muscă în insectar. Să vadă dacă mai poate spune ceva. Dar chestia aia cu Moș Vreme începe s-o enerveze. Și flăcăiașul ăla tâmpit, ce-și spunea Ghiocel, îi pomenise de acest Moș Vreme. Mai
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
drumuri. Și mă arde o teamă - hâdă ca un coșmar, Care tulbură în mine tot ce-i pur și integru, Că, văzându-se singur, obosit și hoinar, Ar pleca spre amurg, înveșmântându-se-n negru. Îmi mai zdrumică mintea niște sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
DOR.) Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Struguri de catifea, îmi umplu licoarea nebăuta, încă, Din cupă, ce jumătate-i plină cu veninul tău, Păstrat în pivniță inimii tale reci, ca sloiuri de gheață polara, Nici gând să poți, să o dezgheți, atât de rece e, și-atât de-amară. Cruste de mucegăi, se-adună, peste-a timpului scurs, Prin paharele vieții murdare, stropi de dulce-amar, Din vinu-ți nebăut de-atâta timp
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
printre formule, așteaptă miliarde un culegător de aștri, bătrânul măslin e doar o umbră călătoare un mugur e salvarea Blue eyes Katharsis scară în infinit. SĂ APRINDEM RUGUL Beau o cană de lapte, muls din aripa unui aisberg aștept răsar sloiuri de gheață imensitate albă credința lumina întârzie o șoaptă îngheți așteptând... Aprind rugul, încet, încet simt cum lumina urcă... cuprinde altarul de oase, se strecoară prin vene pătrunde în lăcașul sacru totul arde magnifică clipă roiuri de stele, izvor de
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
din veac Și sfinxul moare cu-ncetinitorul Curg relele ca dintr-un sac Și nu știm ce ne-aduce viitorul Suntem de stele mai aproape Dar și mocirla e cu noi În care vin să ne îngroape Străini cu sufletele sloi Se poluează mările de oameni Se sinucid balenele pe maluri Se vând în stradă false idealuri Și nu mai ai cu cine să te-asameni A intrat deșertul în orașe, Pătrunde-n casă și pătrunde-n noi Dincolo de templele incașe, Se
SE UMPLE LUMEA DE NEOLOGISME de ION UNTARU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348875_a_350204]
-
de cioburi și de dealuri... Iar grofii, rromii, ungurimea, rușii, șvabii, Ovreii, aromânii, apatrizii ce vor pământul babii Și-al moșului din sate vândute pe hârtii Vor blestema blestemul de gheață-n ghețării... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de sloiuri? Ne ningi cu închisori din ziduri de la poluri, Ne congelezi de vii femeile și pruncii, Blestemul preoțesc l-arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu acte-n tribunal Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > CAPITULARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sloiuri Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
două floricele albe, frumoase zicându-le: -Voi veți fi cele dintâi flori de primăvară, cu numele de ghiocei!” Așa că, cu mâna streașină la ochi, vă invit să privim în zarea sufletului nostru ghioceii peste care Zâna Iarnă a strecurat, poate, sloiuri de gheață. Să-i culegem de acolo și să-i dăruim primăverii din viața noastră, să-i lăsăm mângâiați cu raze blânde de soare ca să se desfacă în plenitudinea lor. Să nu permitem nimănui să ni-i strivească cu invidie
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit în livada prunilor, apoi a strigat cu glasul pierdut la Florica, o
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mă tot bodogănește: - Mă femeie, acu te-ai trezit să pleci? Ce naiba a fost în mintea ta? Te-ai luat după minciuna aia gogonată cu încălzirea globală. Nu vezi că vremea-i schimbătoare? Acu-i cald, acu ne înțepenim între sloiuri... - Zarurile au fost aruncate! îi spun eu, să nu te pună naiba să te întorci. Te-ai înțepenit? Punct și de la capăt! că eu mi-am luat crucea-n spinare și nu mă abat din drum. - Văleu! cu toate păcatele
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
zboară fulgii, Iar cei cei mai dulci se-aștern în rime, pare-mi-se, Ningând cu vată ca de zahăr templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]