2,620 matches
-
În condiții normale, era sigură că n-ar fi greșit niciodată. Ștefan nu încercase suficient s-o înțeleagă, s-o asculte, s-o oprească. Deși știa că nimic n-ar fi întors-o din drum, acum, în clipele de jalnică smerenie și singurătate, îl ura pentru înțelegerea și îngăduința de care dăduse dovadă atunci când acceptase să-i facă jocul. Singura care a lăsat-o să-și macine în liniște nefericirea a fost Bica. Fără nici un cuvânt de reproș la adresa nepoatei, bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Motto: ,, Câtă smerenie îmi frânge degetul ca un genunchi în secunda întâlnirii penei cu hârtia! Mi-e frică în fiecare zi să nu o mâzgâlesc în deșert și-i caut cusături diafane și ață de safir pentru cinstirea ei imaculată și a soarelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a turismului local de a cărui Înfăptuire nu se Îndoia nici o clipă, din moment ce germinase sub deviza: Nici un cetățean În afara unei excursii organizate! De binefacerile turismului se convinsese singur În lungile sale peregrinări prin satele Raionului. Încuraja drumețiile și credea cu smerenie În lupta de clasă. La demonstrațiile de l Mai răspundea de portretele „Marilor Dascăli” pe care Îi avea Într-un inventar de propagandă, purta pe brațul stâng o brasardă roșie, iar când se cânta „Internaționala” lăcrima, căci era un activist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu vin și nici la ceașca de cafea. Drept urmare uneori avea convulsii puternice și stări de agitație cu care Marta nu se putea obișnui. El Însă socotea boala de care suferea ca pe un semn ceresc și o trăia cu smerenie. Singura sa neliniște, nemărturisită până azi, era că, de un timp, Îi veneau În minte cuvinte pe care le folosise doar În copilărie, În casa notarului din Vinț, bunicul său dinspre mamă, domnul Inocențiu Șildan. Erau cuvinte pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó Tamás Húnór
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu perversiunea, nici tonul patristic nu-mi plac. Slavă! Și ce sintagmă! "Exerciții de slavă!" S-o fi aruncat întru propășirea planetei mele, din leat în leat. Te pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și modestia, zice. Exhibiționismul e pentru fufe, e de părere. — O văd și acum citind cu atenție pliantele, mototolindu-și de emoție biletul între degete, transpirînd de parcă ar fi fost un animal în călduri, spune Roja. — îți spunea pe de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și în ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia era fățărnicia săracului. În dialog cu absența lui Dumnezeu, cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip i se citea blândețea, smerenia, îngăduința, răbdarea. Nu era singur. Purta pe cineva sub haină, lipit de suflet. O fotografie alb-negru cu inimă. S-a declanșat blițul. (Dispersia luminii este, de fapt, o resuscitare a sângelui.) Zâmbiți, vă rog, cu toate arterele deodată, zâmbiți, dragilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciocanul în tălăngi, asmuțeau câinii toată noaptea, dar fără folos: nesătulele lighioane devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încercat sângele cum se încearcă apă pentru botez: a suflat de trei ori, a făcut semn peste valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi Gherasime, tataia vă iubește pe voi la fel ca pe ceilalți părinți. Faceți niște pogorăminte: puțină nevoință, puțină râvnă, puțină smerenie. Cereți-vă iertare și intrați în rând cu obștea! Aici un singur duhovnic avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă spovediți la el, ori vă caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e clar? Această ultimă poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta îmi pare uneori mai creștin decât noi toți ceilalți care ne credem creștini. Așa că Luther poate fi liniștit! S.M.: Mă întreb dacă traducerea în limba română a fost în stare să scoată la lumină valențe ascunse sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mirenilor în Biserică și a reînnorii spiritului laic creștin. Nu înțeleg această acțiune ca pe o provocare lansată ierarhiei sau, în cealaltă direcție, ca pe o supunere în chip slugarnic, ci ca pe o colaborare în spirit de complementaritate, de smerenie și adevăr. În orice caz, un fapt mi se pare esențial: traducerea LXX nu ne vine chiar de sus. Ea presupune efort, frământare comună, care, prin rezultatul ei, participă la constituirea conștiinței creștine a oricăruia dintre noi. Ea ne aduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea, grija față de toți oamenii într-un cuvânt Iubirea ?! Vezi tu, El folosește puterea Lui, toată puterea Lui de Fiu al Lui Dumnezeu, ca să se facă sclav pe sine însuși, iar pe noi, ce mici, slabi și răi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tare de hățuri, că să oprească. În lumina lunii, i se deslușeau trupul îndesat și ușor adus de spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
caz, în grădini cu verdeață sau la baia de smoală clocotindă. Dacă doriți o confirmare a celor spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care ilustrează legenda biblică a Scării Virtuții ce îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la bunul altuia, desfrâul vă trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care omul nu este concentrat la semnul crucii, o face din fățărnicie. -Prietene să știi că ești un păcătos, a zis Fănică, după care a continuat. Biserica este casa domnului și atunci când treci pe lângă ea trebuie să te închini cu smerenie. -Eu știu că Dumnezeu este pretutindeni. De aceea fac efort să nu văd cine și ce este în jurul meu și nu mă gândesc decât la El. Dacă sunt sigur că în acea clipă gândurile mele sunt acolo Sus fac cruce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]