830 matches
-
de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012. Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munții înalță soarele dimineața: „Hopa sus!” și-l învelesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
cu ecoul, braț la braț. Aici “toate-s fără ... Citește mai mult Dormi iubito, dormi!Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munții înalță soarele dimineața: „Hopa sus!” și-l învelesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
să culeg destul țipirig din care, împreună cu verișoara mea să împletim mese și scaune pentru păpușile noastre, nu mai mari de o șchioapă. Urma, în ordinea în care îmi ieșea în cale, o altă oprire, și anume să culeg un smoc de ...un fel de iarbă cu spic moale, din care făceam un pămătuf cu care îmi mângâiam fața. Ultima și cea mai important oprire era la jirlău, la vârșă, eterna vârșă proptită în mijlocul apei, care nu se ridica de acolo
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
puteam vedea decât din spate. La un moment dat, apropiindu-mă, am avut impresia că e gata să se arunce în valuri, dar nu, stătea doar ușor aplecat înainte de gârbovit ce era și părul alb îi ieșea la ceafă în smocuri de sub pălărie. Dacă mă uitam mai bine, parcă nu purta o pălărie obișnuită, ci o gambetă cu calota ovală și borurile răsfrânte în sus. Avea pe umeri o haină de gabardină gri, asortată la culoare cu pălăria, lucioasă la spate
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
și cromatică dau veste c-a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
pe lângă gardul sărăcăcios din jurul gospodăriei. Dimineața lăsa locuința descuiată, cu ușa larg deschisă, să intre soarele și aerul curat înăuntru, iar el pleca pe coclauri întinse din jur, să caute ceva de mâncare pentru căprițe. Ici-colo mai găsea câte un smoc de iarbă, ba mai rupea din tufe niște frunze cu care hrănea protejatele sale neastâmpărate. Dar, ceea ce avea beduinul cel sărac și n-avea niciun alt locuitor al satului, era o viroagă stâncoasă, drept în spatele gospodăriei, din care țâșnea un
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
să ne despărțim. -Călătorului îi stă bine cu drumul... -Brrr! După care Ion a fluierat printre dinți. Oile s-au luat după el, coborând agale spre Ardeal. -No! Amu veniți după mine, mioarelor...Grăi Ioan, sculând oile culcate pe niște smocuri de iarbă, cu bota ce o avea în mână. Încet, cu mica turmă după el, a luat drumul Munteniei. Amândoi coborau pe căi diferite, având în suflet speranța. În urma lor tricolorul arborat pe cea mai înaltă stâncă flutura pe cerul
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
pustie și ea (de unde și situația de-a nu putea bea decît un whisky mic, de mărunțișul din buzunar, al doilea nefiindu-mi accesibil, pentru că bărmănița n-are să-mi dea rest de la sută; tragedie mare, nu?) Pe platou, între două smocuri de iarbă aspră, o pată de zăpadă. Las bulgărele să se topească în stînga, în timp ce cu dreapta culeg o floare movie, ireală aici, în vecinătatea zăpezii. Ce-mi pot dori mai mult? La întoarcerea în Sinaia, șoseaua care leagă orașul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
silueta unui bărbat care, o fracțiune de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul gros, soarele se învăpăia ca de pe o altă planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nopți... Grație Însemnărilor, timpul dobândise pentru mine o densitate surprinzătoare. Trăind în trecutul Charlottei, mi se părea, totuși, că nu simțisem niciodată atât de intens prezentul! Peisajele de altădată dădeau un relief cu totul aparte colțului aceluia de cer printre smocurile de ace, poienii luminate de asfințit ca o dâră de ambră... Dimineața, reluându-mi drumul (un trunchi de pin scrijelit, pe care nu-l observasem în ajun, își picura rășina - „gema”, cum i se spunea în ținutul acela), mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
relaxată... respiră... „Haide, bebiță, vino. Vreau să te cunosc.“ — Te descurci minunat... continuă să respiri, Becky... „Sigur că poți s-o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rochie lungă de bal, semnată Valentino... Minnie Brandon a cucerit lumea Într-o fracțiune de secundă... — Da, aprob. Așa o va chema. Mă aplec deasupra pătuțului și-i privesc pieptișorul ridicîndu-se și coborînd, cu fiecare nouă răsuflare. Apoi Îi netezesc smocul de păr și Îi sărut obrăjorul minuscul. — Bun venit pe lume, Minnie Brandon. DOUĂZECI ȘI DOI Deci s-a Întîmplat. Familia Karlson s-a mutat În apartamentul nostru. Toată mobila noastră a fost strînsă și dusă de-aici. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în discuție este deci incapacitatea sa de a învia morții. Al doilea semn de recunoaștere este portretul său simbolic (3, 13‑14): „Este un mic Peleg, tânăr, cu picioare subțiri; pe frunte are câteva fire de păr albe, ca un smoc; sprâncenele sunt lungi până la urechi, pe mâini are un semn de lepră. El se va preschimba în fața voastră: când se va face asemenea unui bătrân, când se va face asemenea unui copil; își va schimba toate trăsăturile, dar nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de luna mai, care pune „tumori de ametiste și granate, / pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud flăcăii bușumându-și caii / cu smocuri moi de fân și busuioc”), pictează tablouri hibernale: „Începe astrul iernii măreț să se topească / treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
cu lâncezeala unui orășel cu străzi prăfoase, pe care trec birje cu cai scheletici nețesălați, cu dughene și frizerii adormite, cu mizere birturi economice, firme decolorate, cerșetori infirmi, bragagii turci cu șalvari peticiți, câini și păsări ce lasă în urmă smocuri de păr și nori de fulgi, cu noroaie exasperante, cu veri toride și toamne ploioase. Contrastul exprimă revoltele unui Darie adolescent, elev de liceu, prizonier în atmosfera sufocantă a unui „loc în care nu se întâmplă nimic”, a unui „târg
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
magic pentru regenerarea p\rului" Vă voi dezvălui un secret pe care mi l-a împărtășit regretatul doctor Joe Shelby Riley, care nu numai că va stopa căderea părului, dar va ajuta la creșterea lui. Dacă, atunci când vă pieptănați, strângeți smocuri întregi de păr, veți fi recunoscători pentru această metodă care nu numai că vă va scăpa de căderea neplăcută a părului, ci vă va da șansa să aveți păr din nou, chiar dacă acum sunteți chel. Iată Secretul Magic: Frecați unghiile
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă Vorbește, enormă și venerabilă căpățînă, care, deși lipsită de podoaba unei bărbi, pari încărunțită de mușchiul ce-ți crește în smocuri - murmură Ahab. Vorbește, cap prea puternic și spune-ne taina pe care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui, te-ai vînzolit cîndva printre temeliile acestei lumi. Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul bătrînului lor tată și jucîndu-se cu smocurile de păr cărunt crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînt - e direcția cea mai bună, deși poate cea mai anevoioasă. Adio, adio, bătrînule catarg! Dar ia te uită, ce-i asta, ce-i verdeața asta? A, da, mușchiul subțire crescut în crăpăturile lemnului... Pe capul meu nu cresc asemenea smocuri de verdeață! Iată deosebirea dintre bătrînețea omului și bătrînețea materiei. Dar, bătrîne catarg, amîndoi îmbătrînim, deși coca noastră e încă zdravănă, nu-i așa, corabia mea scumpă? Da, atîta doar, că mie-mi lipsește un picior. Pe legea mea, lemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pădure? Dar cum să trăiască acolo cu un copil de opt ani în nopțile alea încă reci?“ Închipuindu-și fuga asta, vedea țara întreagă populată de activiști, încurcați în gheme de panglică telegrafică... Se apropiau. Nikolai se aplecă, scoase un smoc de iarbă uscată care se înfășurase în jurul brăzdarului, iar cu cealaltă mână verifică ascunzătoarea: în făgașul rotunjit din capătul brazdei, degetele lui atinseră mânerul unei securi. Acum se simțea eliberat. Nu mai avea gânduri, nu mai avea șovăieli. Aveau să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oaia la stână, primăvara, slabă, cum a scos-o din iernat : o zboară vântul și curge lâna de pe ea. Pe la sfântul Gheorghe, când vin gospodarii să le tundă, toate-s cu spinarea ca doba. Treaba strungărașului să tot strângă la smocuri și să le bage în traistă. Dacă-ți cere stăpânul oii, îi mai dai și lui ceva, dacă nu, noroc bun ! Eu, nici mă laud nici nu mint, m-am îmbrăcat cu lâna strânsă pe imaș. Și pălăriuță, trișcă, briceag
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
el masa de seară, pe când se întorcea la staul, o oiță abia mai stătea în picioare, a plâns, apoi s-a prăbușit la pământ și și-a dat duhul. Fermierul se repezise la oaie să observe din nou lipsa unui smoc de păr din blană. De acolo îi venea moartea, dar nu-și putea explica cauza precisă. - Of, Doamne, de ce mi-ai distras atenția tocmai când eram de pază?! Mi-am făcut familia de rușine! A doua zi era rândul feciorului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nici nu se mișca de uluit ce era, pândea orice mișcare a papagalului neînsemnat, despre care știa de mult că mănâncă doar insecte. Dar ce să vezi, mare minune, papagalul perspicace își alegea oița potrivită și începuse să smulgă un smoc de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic nu se mișca, zicea că încă nu-i pericol, trebuia să vadă și ce urmează ca să înțeleagă tot ce se întâmplă. Papagalul Kea, așa se chema pasărea ucigașă, după ce smulse lâna de pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de iarbă uscată ca niște mingi de-a lungul străzilor cenușii și a zidurilor întărite cu mortar ale caselor și vopsind în pământiu apele învolburate ale oceanului în larg. Era anotimpul vânturilor în Veracruz. Frânți de oboseală, japonezii intrară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
te pregătești temeinic pentru confruntarea cu el.” Chiar și după lăsarea serii, vântul tăios bătea încă înverșunat în fereastra chiliei mele. M-am ridicat și, cu fruntea lipită de fereastră, am privit piața de lângă mănăstire. Nu era nici țipenie. Doar smocuri de iarbă uscată se rostogoleau ici-colo în bătaia vântului. Petiția iezuiților pe care mi-o trimisese unchiul suna cam așa: „V-am trimis deja o dare de seamă despre vizita solilor japonezi în Nueva España. Dacă e să conchidem încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]