834 matches
-
nu este cazul lui, poate fi rezervat cu străinii, fiind un câine care deosebește foarte bine un vizitator de un hoț. Cât este mic este suficient pieptănatul, dar pe măsură ce crește și blana începe să se împăslească trebuiesc smulse cu mâna smocuri mici de aproximativ 3 cm în diametru. Părul de pe cap trebuie pieptănat regulat, baia este regulată doar vara deoarece îi trebuie mai multe zile să se usuce. Este o rasă care nu are probleme cunoscute de sănătate. Mai mult decât
Bergamasco () [Corola-website/Science/334192_a_335521]
-
relativ scurtă, rareori ajunge până la călcâi. Corpul este acoperit cu păr, în general, scurt și des, dar care se poate alungi, formând pe cap un moț și o barbă, pe gât și spate - o coamă, iar în vârful cozii - un smoc. Culoarea părului este foarte variată. Dimorfismul sexual este de obicei bine pronunțat. Cu puține excepții ("Tragulidae"), toate rumegătoarele au numeroase glande cutanate specifice pe cap, în regiunea inghinală și pe picioare: glande carpiene, glande tarsiene, glande metatarsiene, glande preorbitale etc.
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
Canin ”. În Europa a pătruns în perioada anilor 30. Rasa este recunoscută de următoarele oficii și organizații internaționale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR. Shih Tzu este acoperit de un păr lung, incluzând un smoc deasupra nasului, ce reprezintă aspectul unei crizanteme. La un Shih Tzu tipic, capul rotund are o barbă lungă și mustața la fel, un bot scurt cu un nas negru. Majoritatea câinilor Shih Tzu au ochii rotunzi, negri, cu urechi atârnând
Shih Tzu () [Corola-website/Science/328547_a_329876]
-
puii. În vocabularul dihorilor mai intră și mormăieli mai rar întrebuințate. Excrementele măsoară 6-8 cm lungime și doar 9 mm grosime. Sunt de culoare închisă în general, cu eventuale resturi ale animalelor cu care s-a hrănit precum puf, pene, smocuri de blană, păr, carapace și oase mici. Excrementele sunt depozitate în puncte determinate ale teritoriului lor, cel mai adesea în jurul vizuinii. Singura subspecie domesticită este Mustela putorius furo, celelalte specii la maturitate devenind nervoase și irascibile. Hibridizarea dihorului de casă
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
ramuri. Androceul cu două sau numeroase stamine. Gineceul cu ovar superior, unilocular, cu 2-4 stigmate adesea bilobate, cu placentație parietală și numeroase ovule. Polenizare anemofilă. Fructul o capsulă ce se desface în 2-4 valve, cu numeroase semințe mici, prevăzute cu smocuri de peri lungi, argintii. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix" și "Populus". Mai multe specii au importanță economică și diverse utilizări. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
Alge, Fungi și Plante permite recunoașterea a două sau mai multe nume științifice pentru o ciupercă, unul pentru anamorf și celălalt pentru teleomorf. În 2004, oamenii de știință au raportat o relație între "C. geaster" și niște structuri ca niște smocuri maro care cresc pe lemnul putred. Comparându-le o parte din ADN-ul ribozomal, au stabilit o legătură filogenetică între "Chorioactis" și ciuperca pe care au numit-o "Conoplea" aff. "elegantula". Dar nu au reușit să o facă pe cea
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
direcția vântului, despărțite între ele de creste instabile. Adâncimea acestor șănțulețe cunoscute sub denumirea "turcmena de yardang" atinge uneori 2-3 m. În deșertul Libiei poartă denumirea de "djef-djef". Păstrarea în relief a crestelor se datorează mai ales fixării argilei de către smocurile de iarbă și tufele rare. Sunt tipice în pustiurile argiloase din Asia Centrală. Acțiunea de coraziune pe nisipuri devine evidentă numai atunci când aceste formațiuni prezintă o coerență ridicată, fie datorită grosimii mari a depozitului, fie datorită umidității. Cele mai cunoscute forme
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
fluviatile și a lanțurilor morenelor glaciare. În funcție de dinamica vântului și abundența nisipului, pot lua forme diferite. Formarea și evoluția dunelor se poate urmări cel mai bine în imediata apropiere a țărmurilor. Aici, cele mai simple acumulări se fixează în jurul unor smocuri de vegetație; ele sunt dunele embrionare. Prin unirea lor se formează un cordon ce urmărește foarte aproape linia de țărm, ca un val, formând duna de țărm sau avanduna. Prin migrarea avandunei, ca urmare a vânturilor dominante (brizele), în spatele acesteia
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
doar în sudul și estul acesteia, în perioada de cuibărit și de vară. Stârcii de noapte ating între 58 și 65 cm și cântăresc între 727 și 1014 g. Femelele sunt, de obicei, mai mici și au în timpul reproducerii au smocul de pene mai mic decât masculii. Stârcii de noapte au un corp cu gâtul și picioarele mai scurte. Penajul exemplarelor adulte este gri, negru și alb. Boneta este neagră. Spatele și soldurile sunt, de asemenea, negre, burtă fiind gri deschis
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
specii împreună, aceasta este de obicei folosit pentru a-l desemna pe cimpanzeul obișnuit, în timp ce cimpanzeul paniscus este, de obicei menționat ca "bonobo". Se distinge prin picioarele relativ lungi, buzele roșii, fața închisă la culoare și coada în formă de smoc la maturitate, părul lung cu cărare de pe capul său. se găsește într-o zonă 500,000 km² din bazinul fluviului Congo, în Republica Democrată Congo, Africa Centrală. Specia este omnivoră și populează pădurile, inclusiv pădurile mlăștinoase sezonier inundate. Bonobo este
Bonobo () [Corola-website/Science/324873_a_326202]
-
obicei sub 15ș. Se desfasora în planuri aproape orizontale, având lungimi de câțiva zeci de metri și lățimi până la 1-1,5 m. Podul teraselor este lipsit de vegetație , cu pietre împlântate într-un material nisipo-argilos, iar fruntea este acoperită de smocuri de iarbă. Curgerile de noroi și alunecările (solifluxiunea) afectează solul și pătură de alterare pe adâncime mică. Se produc pe un pat format din rocă coerentă sau înghețată în timpul dezghețului. Pe versanții omogeni că rocă, solifluxiunea poate avea caracter areal
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
în locurile dintre spirele nelipicioase sunt țesute cele lipicioase. Pigmenții galbeni sunt prezenți numai în mătasea adezivă. Densitatea spirelor variază în funcție de mărimea păianjenului. <br> Pânza este verticală și asimetrică. Firele ce pleacă dinspre centru în sus se unesc într-un smoc comun, formând locul de retragere a păianjenului. <br> Pe pânzele specie "Nephila clavipes" s-a observat stabilimentum fabricat din mătase amestecată cu cuticulă rămasă de la năpârlirile anterioare, și dispuse în fâșii radiare, de unde a primit denumirea de "pânză năpârlită" sau
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
conține opt specii descrise științific. Acești păianjeni cresc până la o lungime de 13-15 cm, inclusiv lungimea picioarelor. Lungimea corpului propriu-zis este de 17 - 48 mm. Genul se distinge de alte genuri din familie, cum ar fi "Ctenus", prin prezența unor smocuri dense de perișori pe tibia și tarsul pedipalpilor la ambele sexe. Păianjenii "Phoneutria" sunt uneori confundați cu cei din genul "Cupiennius", în care unele specii ("Cupiennius chiapanensis", descris recent) au fire roșii pe chelicere. <br> Aceștia sunt numiți păianjeni călători
Phoneutria () [Corola-website/Science/319460_a_320789]
-
bazin, dispăru după ușile institutului. Curând Începură să apară cercetătorii. Femelele ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
mari - de 26-40 cm. Coada, în majoritatea cazurilor, mai scurtă decât corpul (adesea mai scurtă decât jumătatea corpului) și acoperită de obicei cu peri rari. La unele specii perii de pe coadă sunt destul de deși și formează la vârful ei un smoc de peri (de ex. la șoarecele scurmător). Membrele posterioare mai lungi decât cele anterioare, dar diferența în lungimea lor este mică. Doar la câteva specii membrele posterioare sunt foarte mult alungite și aspectul acestor animale seamănă cu cel al șoarecilor
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
fost exterminați de aceștia prin intermediul unui virus acordat la genele clonelor, cu circa 150 de ani înaintea evenimentelor din "Brigăzile-Fantomă". Rasă extraterestră aparținătoare a Conclavului, ai cărei membri sunt îndesați, pestriți, cu pielea groasă și cu pedunculi oculari înconjurați de smocuri fibroase. Arrisienii au distrus colonia umană Everest. Ființe acvatice cu o cultură de sute de mii de ani și cu o matematică foarte avansată față de cea a pământenilor. Deși sunt extrem de urâți după standardele umane, sunt una dintre puținele rase
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
de a-l arunca din fața locomotivei pe Tom Thumb. Această versiune, deși intens mediatizată, nu corespunde mărturiilor celor prezenți la momentul accidentului. Până dimineață, trupul lui Jumbo a fost atacat de vânători de suvenire din St. Thomas. Aceștia au tăiat smocuri de păr din coadă, au rupt bucăți din colții animalului și au tăiat o parte semnificativă din urechile lui. Când s-a trezit și a văzut trupul mutilat al elefantului, Matthew Scott a căzut victimă a unui acces de isterie
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
lat și ușor boltit și pare, datorită urechilor foarte distanțate între ele, mai mare decât este. Ochii sunt rotunzi, mari și de culoare închisă. Urechile lungi, prinse sus, atârnă de-a lungul capului și sunt acoperite cu păr lung în smocuri. La bază, urechea este puțin rigidă, astfel că partea ei superioară rămâne ușor depărtată de craniu, dând capului o aparență de lățime. Blana are un păr lung, ușor depărtat de corp, moale, lânos, în smocuri bogate, mai scurt pe bot
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
acoperite cu păr lung în smocuri. La bază, urechea este puțin rigidă, astfel că partea ei superioară rămâne ușor depărtată de craniu, dând capului o aparență de lățime. Blana are un păr lung, ușor depărtat de corp, moale, lânos, în smocuri bogate, mai scurt pe bot și este întotdeauna albă. Este un cățel mereu vesel, afectiv și sensibil, care se înțelege foarte bine cu copiii, chiar și cu ceilalți câini, indiferent de rasă. Bolognez-ul este inteligent, grațios, blând, liniștit și foarte
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
Bubalus caffer") este un mamifer rumegător din familia bovide ("Bovidae"), asemănător cu boul domestic, cu talie mare și greoaie, bot mare, coarne robuste, răsfrânte lateral și arcuite în jos, apoi curbate în sus, coada lungă, prevăzută în vârf cu un smoc de peri lungi care trăiesc în savanele ierboase din Africa, la sud de Sahara, în turme mari. Lungimea cap + trunchi = 2,1-3 m; coada = 0,7-1,10 m; înălțimea la greabăn = 1,3-1,8 m; greutatea = 500-900 kg. Longevitatea = 16
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
cafenii-negricioși, în funcție de subspecii, sex și vârstă. Subspecia de pădure ("Syncerus caffer nanus") este cafeniu-roșcată. Urechile sunt mari și clăpăuge, mărginite de peri lungi și moi, asemenea unor franjuri. Au o coamă scurtă. Coada este lungă, terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
cincizeci și trei care au nume și doar treisprezece dintre ei au diametre mai mari de 50 km. Următoarele obiecte (observate de sonda spațială Cassini-Huygens) nu au fost confirmate ca corpurile solide. Nu este încă clar dacă acestea sunt sateliți reali sau smocuri persistente din cadrul Inelului F. Doi sateliți au fost pretinși ca descoperiți de astronomi diferiți, dar nu au fost văzuți din nou. Ambii sateliți au fost observați orbitând între Titan și Hyperion.
Sateliții naturali ai lui Saturn () [Corola-website/Science/322326_a_323655]
-
până ajung condiții climatice grele. Acești doi factori sugerează că rata de supraviețuire la Myxini este destul de ridicată. Femelele depun de la unul la treizeci de ouă tari, galbene. Acestea tind să se adune în grupuri, pentru că au la un capăt smocuri cu o textură de arici. Myxinii sunt ocazional văzuți încolăciți în jurul unor „ciorchini” de ouă. Nu se știe dacă asta este o încercare de a le proteja sau dacă le fertilizează extern. Myxinii nu au stadiu larvar, spre deosebire de chișcari, care
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
numărul indiviziilor în Mexic. Râșii au mărimea asemănătoare cu cea a câinelui. Au între 70 și 150 cm lungime, cu coadă relativ scurtă — de 5-25 cm. Vârful cozii la toate speciile este de obicei negru, iar în vârful urechilor sunt smocurile de peri negri, ceea ce deosebește lincșii de alte felide. Culoarea perilor este diversificată și depinzând de specia și condițiile climatice, variază între castaniu și bej sau chiar alb. De asemenea, toți râșii au perii albi la piept, pântece și partea
Râs (animal) () [Corola-website/Science/299722_a_301051]
-
lungi conici, înclinați înspre interior. Aripile ventrale și pectorale sunt articulate, având rol de picioare, cu ajutorul lor peștele se poate deplasa pe fundul mării, unde în general se ascunde în nisip sau între alge. În jurul capului pielea imită în textura smocuri de alge. Aceste structuri combinate cu abilitatea de a-și schimba culoarea pielii în funcție de mediu, fac din peștele pescar un predator excelent camuflat. Speciile de "Lophius" au 3 filamente lungi care ies din mijlocul capului, de fapt 3 spini modificați
Lophius () [Corola-website/Science/322243_a_323572]