455 matches
-
cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sânt amănuntele într-un vis). Vroia să închidă ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a scos din sărite. Agentul Mancuso mulțumi vocii de femeie și porni pe aleea umedă și rece. În curtea din spate o găsi pe doamna Reilly, care atârna un cearșaf pătat și galben pe o frânghie ce trecea printre niște smochini fără frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu’ Mancuso? Ce-au zis oamenii ăia? Cu papucii ei cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni negri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întrebat cum își imaginează că va reuși să ajungă într-un loc atât de ascuns, iar el răspunse că hazardul are combinații și asocieri nesfârșite, dar nu infinite, și că va merita întotdeauna mai mult să te urci într-un smochin ca să încerci să culegi smochina decât să te întinzi la umbra lui și să aștepți să-ți cadă în gură. Cipriano Algor, care se prezentă la casieria departamentului de achiziții după ce se rătăcise de două ori, în ciuda ajutorului săgeților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce am făcut. Când lumina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înțeles că se petrecuse ceva. M-am uitat în jur. Pescărușii erau, toți, culcați pe nisip, printre scaieți și pe stânci. Dormeau sau erau morți. Dar nu, nu era asta. Am continuat să caut cu privirea și am descoperit că smochinul se găsea ceva mai departe, după o stâncă. Probabil, îl tăiase cineva. Când m-am uitat la salcâm, el arăta mult mai sărac, cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. „Ce rele sunt, de ce oare?” m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sunt amănuntele într-un vis). Vroia să închidă ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult ca sigur că cineva ne-a pârât lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină, m-a luat deoparte și, pe-ntuneric, m-a poftit să stau pe un pietroi sub un smochin. După ce a ascultat o vreme strigătul unei cucuvele, a intrat direct în subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-am limitat să-i relatez adevărul adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
interne, și la gospodăria de partid, un văr de-al lui, Argintuț, era director la ferma ceceului de la Târligeaua Mare, dincolo de pădurea de la Obancea, unde avusese mai înainte moșie neamurile Chirului, moșie mare, cu grădinării, ferme de curcani, sere de smochini, adusese mai încoace și vaci cu lapte olandeze, le mulgea special pentru Ceaușești și dădea și la primul secretar de la județ, nu aveam de ce să mă plâng, dar nu puteai să nu vezi cum gemea lumea, cum nu era aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în aproximativ 7 lire în monede obișnuite. Capitolul 1 Inculpatul și faptele sale În vara anului 1501, la 11 iulie, în Florența, un cetățean numit Antonio Rinaldeschi a pierdut la jocuri de noroc bani și îmbrăcăminte, într-o taverna numită "Smochinul". Ieșind din taverna, el a blestemat numele Fecioarei. Apoi, în timp ce traversa o mică piazza din fața bisericii Santa Maria degli Alberighi, s-a oprit să adune un pumn de bălegar uscat de cal. Deasupra unei intrări aflate pe un perete lateral
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
devoțiune populară. Comisia de magistrați cunoscută drept "Cei Opt pentru Siguranța" și-a asumat sarcina de a-l găsi pe vinovat. Un băiat care fusese martorul delictului a mărturisit că acesta fusese comis de un adult. Probabil după anchetă de la "Smochinul", Cei Opt au ajuns să-l bănuiască pe Rinaldeschi de comiterea infracțiunii. Toți cei care îl cunoșteau au fost chemați la poliție și câteva zile mai târziu a fost găsit unii spun că printr-un miracol în grădina mănăstirii franciscane
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în acea vreme 26 a atras atenția , în ultimul timp, chiar și în presă populară 27. Este renumită pentru portretizarea atentă a unor aspecte din viața cotidiană cum ar fi bucătăria tavernei și într-adevăr a existat o taverna numită "Smochinul" plasată în apropierea bisericii 28 și pentru reprezentările clădirilor și străzilor. Iodoco del Bădia, în ediția sa din 1883 a Jurnalului lui Landucci, probabil se referea la pictură Stibbert când a spus că memoria incidentului Rinaldeschi "a fost păstrată până în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
arestare. Chiar dacă este posibil ca un copil să-l fi parat pe Rinaldeschi, este la fel de probabil că agenții Celor Opt, prin anchete întreprinse în vecinătate, să fi descoperit că pierderea lui Rinaldeschi la jocul de noroc desfășurat în apropiere, la "Smochinul", s-a petrecut cam în același timp cu delictul. Relatarea din Codicele Sân Miniato spune că el a fost descoperit printr-un miracol al Fecioarei. În cele din urmă, există o serie de discrepanțe în ceea ce privește momentul execuției lui Rinaldeschi. Cei
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
21 iulie, 1501]; și (în partea de jos: "Ant.° di Giu:e Rinaldeschi nobile fiorentino nell' Osteria del fico / Gioca e Perși i danari e i Panni accecato dall' îra . . ." [Antonio di Giuseppe Rinaldeschi, un nobil florentin, jucător în taverna "Smochinul" și pierzându-și banii și hainele, orbit de furie . Figurile 1-10 sunt reproduse cu permisiunea Muzeului Stibbert. Ilustrațiile au fost oferite cu generozitate de Edizioni Polistampa. Figură 2. . Rinaldeschi adună bălegar. Inscripționat: " ...Raccoglie sterco di cavallo stimolato dal / diavolo. . . ." [. . . adună
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dicti domini Potestatis sub anno indictione et die suprascriptis. * * * Item. Luând în considerare dacă Antonius Iohannis de Rinaldeschis, cetățean florentin, în acest an și această lună, după ce a jucat la noroc în orașul Florența, într-o taverna ce se numeste "Smochinul", si a pierdut multe monezi de argint, a ieșit afară și în drum a blasfemiat pe sine și numele gloriasei Fecioare Maria, si a folosit cuvinte care mai bine nu sunt rostite, si cand mergea pe o anume stradă ce
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
persoanelor care sunt necunoscute, si nu lui, care era nobil, pentru ca oricine ajunge să-și permită să se lase purtat de viciu și de acele pătimi capabile să întunece intelectul nu merită să fie cunoscut drept cine este părăsind taverna Smochinul, care era aproape și care și astăzi lucrează sub același nume, înfuriat de pierderea la jocuri de noroc pe care o suferise acolo, a aruncat cu o mână de bălegar de cal adunat de pe jos spre față Fecioarei din scenă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
12 iulie), 69; sf. Maria Magdalena (22 iulie), 24, 123, 129 Scală, Antonio di Bartolomeo, 67 Scolopi, călugări, 74 Segaloni, Francesco, 27 Segaloni, Matteo, arhitect, 27, 130, 131 Serviți, ordinul, 74 Settimo, 148 sfinți, 30, 57, 140 sifilis, 27, 39 Smochinul, taverna, 23, 29, 35, 89, 118, 139 Soderini, familia, 65, 66, 67; Giovanvittorio, 66; Paolantonio, 66; Piero, 65, 69, 79; Tommaso, 66 sodomie, 70 Soldanieri, familia, 137, 139 Spania, 46, 49 Strozzi, Carlo, 27, 28, 128 suicid, 44, 47, 48
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
acquisti, 987, care este o descriere a celor patru cartiere ale orașului din anii 1520, conține următoarea înregistrare la dos. 133v : "L'hostaria del Fico. Falla Giovanni et El Moretto. Tengono garzoni otto, et all cucina stăvi Quattro garzoni". [Taverna "Smochinul". O administrează Giovanni și El Moretto. Ei aveau 8 ucenici și în bucătărie sunt 4 ucenici.] Suntem recunoscători lui Elizabeth Pilliod pentru această referință. 29 Landucci, Diario (n. 8 mai sus), 233-234: "și è conservata la memoria fino aì moderni
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]