502 matches
-
Casa, satul, țiganii, bucatele, tot miroase a usturoi. S’ar crede că numai usturoi se mănâncă p’aci” <endnote id="(463)"/>. Mirosul de usturoi degajat de evreu a devenit un motiv literar, care nu putea să lipsească din anecdotele și snoavele populare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, vânzătorul de mărunțișuri Cilibi Moise obișnuia să le spună mușteriilor : „Acum [când Îmi cereți marfă pe credit] o să-mi ziceți că miros a parfum și când voi veni să cer parale că put a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cade pravoslavnicului să se Împreune cu femeia eretică”, prevedea Pravila lui Matei Basarab de la jumătatea secolului al XVII-lea <endnote id=" (52)"/>. În cazul În care păcătuiește cu o evreică, creștinul este amenințat că-și pierde sufletul ; ca Într-o snoavă populară, Ruhălă și Mesia, publicată În 1858 : „Cum se poate ? Tu să iubești o jidoavcă ? Dar știi, fătul meu, că cu această dragoste tu poți să-ți pierzi sufletul ? Știi că de ai lua În brațe pe o nelegiuită, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 346)"/>. Evreica (ne)virtuoasă De regulă, clișeul referitor la frumusețea evreicelor era asociat cu cel referitor la virtutea lor. Iuliu Barasch scria despre credința evreicelor din Galiția „Într-o castitate unică și neprihănită” (sic !) <endnote id="(194)"/>. Într-o snoavă populară, Ruhălă și Mesia, publicată În 1858, se spunea că „Ruhălă era prea frumoasă pentru ca să nu fie și virtuoasă, cu toate că acesta este un sentiment care numai de fiicele Ierusalimului se cultivă” <endnote id="(3, p. 55)"/>. Stabilitatea cuplurilor familiale evreiești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu vor putea să Înșele un creștin” <endnote id="(3, p. 46)"/>. Sau, Într-o altă formulare, În care „creștinul” capătă identitate etnică : „Ovreiul nu mănâncă până n’o Înșela pe un român”, cum apare această zicală În colecția de snoave populare culese de Petre Ispirescu „din gura celor ce știu multe”, În a doua jumătate a aceluiași secol XIX <endnote id="(80, p. 128)"/>. În forme aproape identice, proverbul apare și În cultura folclorică a polonezilor : „Până nu Înșală, evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prea bine... dar e vorba Dacă-l știe și Grivei ! <endnote id="(440, p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o snoavă versificată de Speranția În 1888 : un evreu țipă Îngrozitor, plângându-se că un copil l-a lovit și i-a scos ochiul. Când i se atrage atenția că abia a fost atins la călcâi, nu la ochi, el răspunde : - Las
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi scos ? <endnote id="(80, p. 133)"/>. În unele producții folclorice, pădurea ia locul târgului, lupul ia locul câinelui, iar licofobia evreului ia locul cinofobiei. Frica de care suferă evreul rămâne aceeași, și aceeași rămâne și naivitatea lui. Într-o snoavă populară răspândită În folclorul românesc, Pușca jidanului, Întâlnindu-se cu un lup Într-o pădure, un evreu și-a pus bățul la ochi, ca pe-o pușcă, zicându-și că lupul va crede că este vorba de o armă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bățul meu din Dărăbani, Care-l am de zece ani, A fost cot, a fost biciușcă, Dar nici n-am gândit că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592)"/>. Și În folclorul ucrainean sunt atestate multe snoave având ca subiect „frica obsedantă de lupi a evreului” - cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Există o voluptate a sperierii evreului fie cu apariția lupului (de exemplu, Moș Nichifor Coțcariul - personaj din nuvela omonimă a lui Ion Creangă - o sperie astfel pe evreica Malca ; <endnote id="457, p. 237"/>), fie cu apariția tâlharilor. Iată o snoavă populară preluată de Vasile Alecsandri pe la jumătatea secolului al XIX-lea : un surugiu vrea să-și bată joc de evreul pe care-l transportă. Speriindu-l că vin tâlharii, căruțașul Îi cere lui Leiba să se ascundă „În fundu’ căruței
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii, se comportă ca un om laș. Iată o astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
motivele par să fie preluate din textul interpretat de personajul „Ovreiul” din cadrul jocului popular de păpuși, text cules de folcloristul G. Dem. Teodorescu, În 1884, din mahalaua bucureșteană Crucea-de-Piatră <endnote id="(23, pp. 141 ș.u.)"/>. În spatele tonului persiflator al snoavei sau al jocului de păpuși se află, de fapt, o cruntă realitate : epoca abundă de documente privind uciderea și prădarea de către tâlhari a evreilor negustori și meseriași care circulau pe drumurile dintre târguri <endnote id="(5, 43, 124)"/>. Aceste crime
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
câinilor. Două proverbe românești rezumă această imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu a publicat snoava Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos. Ajunsă la marginea unui sat, „oastea evreiască” a cerut primarului „să le dea vreo câțiva dorobanți, ca să-i apere de câini, până vor trece dincolo de sat”. La refuzul primarului, soldații evrei au luat hotărârea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos, strigându-și părinții și văitându-se că au murit” <endnote id="(184, p. 50)"/>. Pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un important studiu pe marginea temei În discuție. Sub titlul Plecarea evreilor la război, acest poem satiric a fost pentru prima dată tipărit la Cracovia, În 1606 <endnote id="(184, pp. 46-50 ; 445, pp. 48 și 56)"/>. Din folclorul rural, snoava a pătruns În folclorul urban, a fost versificată de scriitori minori și a umplut calendarele și almanahurile populare din secolele XVIII-XIX. În imaginarul colectiv românesc, evreul nu este singur În această postură umilitoare. Îl acompaniază celălalt prototip al „străinului”, țiganul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
folclorul urban, a fost versificată de scriitori minori și a umplut calendarele și almanahurile populare din secolele XVIII-XIX. În imaginarul colectiv românesc, evreul nu este singur În această postură umilitoare. Îl acompaniază celălalt prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta frică a țiganului de animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
animale sălbatice (inclusiv de lupi) sau de adversari Înarmați. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, În epopeea Țiganiada, Ion Budai-Deleanu a descris caricatural „oastea țigănească”, pornită să se bată cu armata turcă. Temele nu sunt foarte diferite de cele din snoavele referitoare la spaima evreilor. De pildă, Înarmați până-n dinți, țiganii Îi cer domnitorului Vlad Țepeș să fie păziți de români pe drum, ca să nu fie atacați de tâlhari <endnote id="(709, p. 530)"/>. Interesant este faptul că și În imaginarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
abilitate intelectuală pentru a-i Înșela pe cei din jur”, atunci - din nou de regulă - evreul devine „un om rău și necinstit”, adică „jidan”. În limbaj popular, concluzia este simplă : „Jidan bun n-am văzut” <endnote id="(755)"/>. Există o snoavă populară care descrie, din perspectivă anecdotică, originile acestei zicale. Se zice că mai mulți evrei călătoreau Împreună cu rabinul Güterjüd (În idiș, Güter Jüd = „jidan bun”). Însă evreii s-au rătăcit de rabinul lor și au Început să-l caute și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
A. Bogdan, Orașul Iași. Monografie istorică și socială, ilustrată, ediția a II-a, Iași, 1914. 317. Wilhelm Schwarzfeld, „Legende și credințe populare”, În Anuar pentru israeliți, XVIII, 1896. 318. Rabinul Güter Jüd nu este doar un simplu personaj al unei snoave populare românești, ci și subiectul unor legende cu caracter istoric. Conform tradiției, Înainte de a Începe războiul Împotriva Rusiei, Împăratul Franței, Napoleon I, a mers la vestitul rabin, profet și făcător de minuni Güter Jüd din Moldova. El i-a cerut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe Hristos, blestematule ! O să te ucid, Satană !” (Taras Bulba, 1835 ; cf. 660, p. 119). 361. Nu-l putem bănui pe Iuliu Barasch de subiectivism etnic. Iată cum este descrisă o cârciumă ținută de un evreu, de data aceasta Într-o snoavă populară românească (Ce a pățit jupăn Ițic) culeasă În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Bucatele erau gătite cu gust, birtul era ținut foarte curat și serviciul era prompt, lucruri ce cu greu se găsesc la români” (3
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Slovacia. Atunci mi-am dat seama că această Adunare n-are nicio putere; am discutat între noi vreo câteva zile, ne-au dus pe la fel de fel de recepții și locuri istorice, Jirinovski ne-a amuzat ca de obicei cu snoavele lui, dar nu s-a luat nicio hotărâre, și chiar dacă s-ar fi luat vreuna, tot n-ar fi avut nicio putere. Deciziile NATO se iau în cancelariile marilor puteri membre, mai ales la Casa Albă. Așa încât, la începutul lui
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
avea un cerc, un fel de șezătoare literară lucrativă. În casa unui gospodar se adunau, seara, femei și bărbați dornici să mai învețe câte ceva, se schimbau impresii, noutăți, se citeau cărți, se discuta pe marginea celor citite, se râdea de snoavele spuse, se cânta. Mâinile însă nu răbdau să stea liniștite în poală. Fetele și femeile coseau, țeseau la gherghef, împleteau sau torceau. Erau seri frumoase, pline de încărcătură energetică superioară; erau seri care înălțau toată asistența, erau seri de suflet
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Țita și Maria Dina; Ghenuța și Gheorghe Crețu, Lala și Gheorghe Pălimaru și alții, și alții... Relațiile interumane era excelente. Țin minte serile când se adunau câte două, trei sau mai multe vecine la noi și se spuneau povești ori snoave, se cânta, de sărbători se colinda. Îmi amintesc că după ce s-a terminat cu domiciliul forțat în Bărăgan, au venit la noi Gheorghe și Floarea Ropceanu și mama Floarei, lelea Maria. Tata n-a stat mult pe gânduri: le-a
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]