535 matches
-
o simplă dezvăluire, o epifanie a ceva deja prezent; e o practică creatoare”1. Încă o comparație poate da seama de modul cu totul ciudat În care dandy-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o oglindă. Dar În timp ce snobul caută În ea imaginea celor cărora vrea să le semene, să le fie, cu alte cuvinte, reflex, dandy-ul se descoperă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o oglindă. Dar În timp ce snobul caută În ea imaginea celor cărora vrea să le semene, să le fie, cu alte cuvinte, reflex, dandy-ul se descoperă acolo doar pe sine. „Amândoi acordă cea mai mare atenție lui a părea, dar În timp ce dandy-ul vrea să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ea imaginea celor cărora vrea să le semene, să le fie, cu alte cuvinte, reflex, dandy-ul se descoperă acolo doar pe sine. „Amândoi acordă cea mai mare atenție lui a părea, dar În timp ce dandy-ul vrea să pară altfel, snobul vrea să pară printre. Astfel, dandy-ul e o apariție uimitoare și inedită.”2 Una dintre cele mai percutante observații cu privire la această relație i se datorează lui Jean d’Ormesson. Am pomenit-o atunci când Încercam să compunem o scurtă istorie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
azi, un reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului celor trei ipostaze masculine la Începutul veacului al XIX-lea (cu toată preistoria lor). Dandy-ul, snobul și arivistul sunt priviți unul În oglinda celuilalt, prin permutări succesive. Astfel se degajă asemănările (cât de Înșelătoare!), dar mai ales deosebirile. Ce anume Îi apropie și Îi desparte, dincolo de cadrul istoric comun În care apar și evoluează? Nevoia de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de confirmarea (reală sau simbolică) a puterii lor (și ea, reală sau simbolică) deoarece sunt prinși În mrejele acestui „vis de mărire” sau ale „iubirii de glorie”, care se cer aplaudate la scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât ceilalți”. Snobii se umilesc imitând un stil ce nu le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât ceilalți”. Snobii se umilesc imitând un stil ce nu le e propriu, doar pentru a fi acceptați În high life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca ei”. Spre deosebire de aceștia, dandy-i Își folosesc Întreaga forță de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca ei”. Spre deosebire de aceștia, dandy-i Își folosesc Întreaga forță de seducție pentru a se distanța trufaș de toți: „altfel decât ceilalți, departe de ei”. Dacă arivistul și snobul vor să fie integrați, acceptați, incluși Într-o anumită societate, abolind distanțe și diferențe, dandy-ul are o cu totul altă dorință: „Problema dandy-ului e de a amplifica peste măsură distanța - prin eleganță În limitele convenite, prin insolență ș
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Carassus În capitolul intitulat nu fără temei De la egotism la snobism al cărții sale. El nu Încetează să sublinieze tensiunea dintre dorința de unicat a dandy-ului și riscul de a fi multiplicat prin simulacre, Între care, cel mai vizibil - snobul. Dandy-ul are o capacitate unică de a se expune, cu toate riscurile. Subminează din interior un sistem, cu o eleganță căutată, Îndelung exersată. Gesturile sale ostentatorii, de la tăiatul cozii prețiosului câine (să ni-l aducem aminte pe Alcibiade) la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interior un sistem, cu o eleganță căutată, Îndelung exersată. Gesturile sale ostentatorii, de la tăiatul cozii prețiosului câine (să ni-l aducem aminte pe Alcibiade) la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e alta decât cea obișnuită. Și totuși, atunci când gesturile unui asemenea bărbat trădează nu doar insensibilitate, ci chiar cruzime sadică, dandysmul Își dezvăluie fața malefică, fără nici o circumstanță atenuantă. Îi datorăm lui Jean d’Ormesson (când insistă asupra comparației dintre snob și dandy) o observație capitală, pe care simțim nevoia să o reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip masochist, În timp ce dandysmul e un demers de segregare cu tendință sadică”. Disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domina pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi mai instructive pentru cunoașterea și înțelegerea unei lumi și a unei epoci indiscrețiile culese de Saint-Simon din gura lacheilor de la Versailles sau cele văzute de Brantôme prin gaura cheii, sau cele adunate de Proust printre bârfelile, intrigile și vanitățile snobilor și mondenelor din saloanele cu lume obosită de trândăveli și de viții”. Amintirile lui B. vădesc o personalitate iscoditoare, ageră, dotată cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii intimi i-au
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
sub Frontul Popular, organizatorii Expoziției din '37 au decis să pună legende explicative în josul simezelor, Acțiunea Franceză reclama pedagogi și cursuri serale (Pascal Ory), ca și Le Figaro, care cerea "televiziunea învățătorilor" în 1981. "Primar" e o înjurătură de dreapta. "Snob", una de stînga. Au existat republicani radicali înaintea școlii laice, dar n-am avut socialiști înainte ca anumiți maeștri să fie în măsură să constituie "școli de gîndire". Nu fiindcă fusese așteptată apariția fabricilor și a proletarilor, revolta mătăsarilor ori
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mult decât plauzibil și trece prin cele cinci „discursuri-martor”. Le punctez pe scurt. a. discursul lui Phaidros. Ca personaj, Phaidros nu este ales la întâmplare. La vremea Banchetului are aproape 35 de ani și e, în toată puterea cuvântului, un snob sadea, „o victimă predestinată a oricărei mode culturale”. Phaidros spune că iubirea te face curajos, iar relația erastes-eromenos procură areté (sub forma curajului). Este dat exemplul cu Alcesta care preferă să moară pentru soțul ei - Admetos, spre deosebire de tatăl acestuia din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de gust pentru artă ca atare, ci doar multă grijă de a părea foarte rafinat și profund. De fapt, aceste mofturi estetice sunt o formă de mitomanie. Acum vreo treizeci și ceva de ani se bucura de mare trecere printre snobii intelectuali un foarte mediocru scriitor englez, Charles Morgan, autor al unor romane pretențioase și plate în care era vorba de teme „majore”: moartea, geniul, viața spirituală. Confuzia creată de acest autor a fost destul de mare, încât a putut înșela și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dau batjocoritor din umeri când e vorba de operă, în special, de operă italiană. Dar Don Giovanni nu e altceva decât operă italiană. Iar Stendhal și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai frapează Proust prin „inovație”, ci mai ales prin încadrarea lui în marea tradiție a romanului. La urma urmei, și despre Ulysses al lui Joyce aproape că se poate spune același lucru (oricât de ilizibilă și fără alți cititori decât snobi și lăudăroși îi pare această carte maestrului Cioculescu, a cărui sinceritate și libertate de spirit merită însă și în această privință toată simpatia și stima). Dar în ce privește Finnegan’s Wake, de ce să mă laud? Puținul cât am încercat a citi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și tendința de a discredita conștiința umană ca atare. Sunt scriitori și critici care o socotesc sordidă și vor s-o elimine din literatură, din filozofie, din artă. Treaba lor! Rezultatul e că nu ajung să-i intereseze decât pe snobi. Nimic nu ne poate pasiona fără implicarea conștiinței. martie, 1972 - IV - În loc de încheiere ALAIN, SAU STILUL DECIZIEI Stilul lui Alain e un stil al deciziei, prompt și imperios. E ceva foarte milităresc în spiritul acestui intelectual democrat și pacifist, care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
târziu. Ca urmași mai apropiați, V. Alecsandri, Al. Davila și B. Delavrancea nu și-au întrecut, din această perspectivă, modelul. În fine, H. încearcă și genul comic, scriind Orthonerozia (1871-1872), intitulată apoi Trei crai de la răsărit (1879). Piesa, îndreptată împotriva snobilor și a stricătorilor de limbă, se dezvoltă ca o reușită comedie de moravuri, cu mijloace superioare celor din vodevilurile lui V. Alecsandri, anunțând trăsături care vor consacra excelența lui I.L. Caragiale. Geniu de o înspăimântătoare vastitate, Hasdeu și-a cheltuit
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
asta ar trebui să ieși pe ușă... Mă cuprinde un val de afecțiune pentru ea - și, deodată, nu mai vreau să plec nicăieri. De ce să-mi petrec seara În nu știu ce bar ticsit de lume, vorbind cu cine știe ce absolvenți de Cambridge snobi pe care nici măcar nu-i cunosc, cînd aș putea să-mi petrec timpul cu sora mea? Ne petrecem o seară ca-n povești. Ne uităm la Nouă luni (Jess rezolvă și niște puzzle-uri Sudoku În același timp, dar e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mihail Bulgakov), Timpul celor aleși poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
exercitare a profesiei - Pragurile submarine (1968), O problemă de familie (1977), Un om insuportabil (1984) etc. Piesa cea mai reușită din serie rămâne Moartea ultimului golan (1975), și aceasta o satiră destul de facilă a arivismului, însă personajul central, un tânăr snob preocupat și de teoretizarea metodelor inteligenței sociale, se reține. Când scrie teatru pentru copii - Taina băiatului timid (1969), Teză la limba română (1973) ș.a -, S. dublează accentul moralizator și supapele comice pornind de la pretexte dramatice inconsistente. De pildă, taina
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația, strâmbă din nas în fața valorilor naționale (Cultură
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
liberali” faimoși ca: Lionel Trilling și Hannah Arendt (de care s-a despărțit public într-o carte cu mare ecou), s-a autocaracterizat drept „conservator vesel” (cheerful conservative), pentru a atenua eticheta de conservator, asociată în mediile „liberale” cu cinismul snob și ursuz până la cruzime al claselor avute; Richard Perle, de la think tank-ul conservator American Enterprise Institute, înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz (care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]