599 matches
-
ultimă instanță, și un altul care spune totuși ceva, l-am ales pe acesta din urmă. N-am vrut, de dragul unei eventuale tehnicizări dezirabilă în principiu ("intruziunea auctorială" pentru "intruziunea/inserția autorului", nu-i așa?) dacă nu-i atinsă de snobism, ca în "enunțiator" pentru "enunțător" să ocultez textul mai mult decît este necesar. Îmi amintesc aici de țăranca lui Cehov (pomenită de I. Lotman), pentru care sacralizarea slujbei bisericești nu funcționa cîtă vreme ea se derula în limba rusă; de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate, notați În rubricile cataloagelor de la Eton sau Oxford cu s.n., semn că nu aparțin nobilimii. Ei sunt imitatorii prin excelență, bieți oportuniști demni de dispreț, care subminează prestigiul de unicate al dandy-lor. Deși snobismului i s-au consacrat pagini Îndestulătoare, nu ne propunem nici pe departe a epuiza subiectul, ci doar a-l pune În relație cu dandysmul, pe urmele a doi „snobilogi” celebri: un englez din veacul al XIX-lea, William Thackeray, și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face literatură Înseamnă cu totul altceva decât a frecventa cluburile „Wattier”, „Almack” sau „White”. Legătura dandysmului cu snobismul e dintre cele mai subtile, deschisă speculației filosofice pe tema autentic/simulacru, unicat/ replică, inovație/imitație. Din această perspectivă o atacă Jean d’Ormesson. „În ambele cazuri, atunci când vom regăsi tema publicului și a prestigiului, e vorba despre distincție. Dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dintre cele mai subtile, deschisă speculației filosofice pe tema autentic/simulacru, unicat/ replică, inovație/imitație. Din această perspectivă o atacă Jean d’Ormesson. „În ambele cazuri, atunci când vom regăsi tema publicului și a prestigiului, e vorba despre distincție. Dar În timp ce snobismul e un demers de agregare, dandysmul presupune segregarea. Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
presupune segregarea. Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea de a violenta și de a produce suferință, crede Jean d’Ormesson, despărțindu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
i se pare un om la vreo 45-50 de ani, cu un aer de „majordom În concediu duminical”. Mulți cred că portretul e cam acru făcut, lăsând loc liber feluritelor interpretări și, nu mai puțin, analogiilor biografice. „Mateiu Caragiale avea snobismul nobilitar, Își alcătuia un blazon și vâna ordine străine, el, care nu era În nici un chip aristocrat.”1 Aerele acestui „Despot Vodă al contemplației”, care iarna deschide ușile „cu mănuși de piele de Suedia” din simplul motiv că delicatele-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
publicarea În 1979 a epistolelor lui Mateiu Caragiale către doctorul Boicescu a fost o sursă de mare decepție. Între toți, cel mai afectat a părut, Își amintește Alexandru Paleologu 1, Nicolae Steinhardt, profund dezamăgit de cinismul „mărunt, dar ébonté”, de snobismul exacerbat al idolului său. Răzbate din paginile epistolarului o fire mai apropiată de lumea de jos a lui Gorică Pirgu decât de cea a aerienilor plini de grație Pantazi sau Pașadia. Un rafinat cu porniri de „pontagiu”, În veșnică alergare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Astfel, dandy-ul e o apariție uimitoare și inedită.”2 Una dintre cele mai percutante observații cu privire la această relație i se datorează lui Jean d’Ormesson. Am pomenit-o atunci când Încercam să compunem o scurtă istorie a dandysmului englez. Arivism, snobism, dandysm rămâne, de la data apariției sale (1963) În Revue de métaphysique et de morale până azi, un reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului celor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fel de nebunie, dar fără a provoca totuși vreodată ruptura”1. Cel care continuă discuția inaugurată de Jean d’Ormesson, o nuanțează și o sporește cu noi sugestii e Emilien Carassus În capitolul intitulat nu fără temei De la egotism la snobism al cărții sale. El nu Încetează să sublinieze tensiunea dintre dorința de unicat a dandy-ului și riscul de a fi multiplicat prin simulacre, Între care, cel mai vizibil - snobul. Dandy-ul are o capacitate unică de a se expune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu doar insensibilitate, ci chiar cruzime sadică, dandysmul Își dezvăluie fața malefică, fără nici o circumstanță atenuantă. Îi datorăm lui Jean d’Ormesson (când insistă asupra comparației dintre snob și dandy) o observație capitală, pe care simțim nevoia să o reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip masochist, În timp ce dandysmul e un demers de segregare cu tendință sadică”. Disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domina pe ceilalți, egolatria nemăsurată Îl fac pe dandy să producă suferință, să chinuie, dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Botta (Bergson și arta), I. Brucăr (metafizica, religia și arta la Bergson). Subiectul Proust a fost prezidat de Mihai Ralea și susținut de Mihail Sebastian (omul și opera), Anton Holban (suferințele lui Swan), Eugen Ionescu (humorul lui Proust), Petru Comarnescu (snobismul lui Proust). Despre Valéry au vorbit Comarnescu, Emil Gulian, Mihail Sebastian și Andrei Tudor. La ultimul simpozion din seria „Idoli”, consacrat lui Gandhi, a vorbit cu mare efect Mircea Eliade. Începând din 15 octombrie și până în 18 decembrie, la Sala
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
falsa inovație în tehnica scriiturii (asimilată în general actelor imitative) și reala schimbare (cu impact direct în sensul evoluției) revine, în articolul Îndepărtarea de la viață (1925), într-o formulă de polemică publicistică elegantă și ferită de excese. O discuție despre snobism ca modalitate de receptare a fenomenului artistic (Snobism literar și artistic, 1925) îl aduce pe Cezar Petrescu pe același teren al acuzei la adresa imitației motivate teoretic de „școală”, a „rețetarului” aplicat mecanic, autorul reluând cu vehemență teoria maioresciană a formei
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
actelor imitative) și reala schimbare (cu impact direct în sensul evoluției) revine, în articolul Îndepărtarea de la viață (1925), într-o formulă de polemică publicistică elegantă și ferită de excese. O discuție despre snobism ca modalitate de receptare a fenomenului artistic (Snobism literar și artistic, 1925) îl aduce pe Cezar Petrescu pe același teren al acuzei la adresa imitației motivate teoretic de „școală”, a „rețetarului” aplicat mecanic, autorul reluând cu vehemență teoria maioresciană a formei fără fond. Încă din primul număr, Pamfil Șeicaru
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fiind, la un moment dat, și proprietar al ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”. Membru, din 1930, al Societății Autorilor Dramatici, pune la dispoziția lui N. Iorga fonduri pentru înființarea Teatrului Popular. În slăbiciunea lui B. pentru teatru e un amestec de snobism și de pasiune autentică. Drama L’ Assoiffé (în prima versiune: Don Juan?) a avut premiera la Paris, în 1925, Compania Pitoëff asigurându-i o montare la Théâtre des Arts. Versiunea românească, Însetatul, deschide volumul Literare (1932), care mai include Ariadna
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
rolul acesteia se va rezuma la acțiunea roboților. Chirurgul va fi prezent totdeauna pentru a lua decizii, indiferent de progresele roboticii. Securitatea intervențiilor va crește. În arta și știința medicală contemporane, hipocratismul este diluat, anemiat, lipsit de vlagă. Trecând peste snobismul actual al mecanizării excesive a actului medical, descoperi șubrezenia și primitivismul generate de lipsa unui rudiment de gândire biologică și medico-socială. Hipocratismul asigură actului de practică medicală optica intelectuală, globală, integratoare în bio și sociosferă. Medicina este hipocratică sau nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cîți dintre noi, care n-am acorda importanță cunoașterii motivației reale a comportamentului cuiva, nu s-au Înșelat, luînd ca adevărat un gest de altruism, care ulterior s-a dovedit că a fost doar din interes, din orgoliu sau din snobism! * „E mai ușor să suferi, decît să te răzbuni.” (J.J. Rousseau) Pentru că la suferința inițială, trebuie să adaugi și pe cea de a vedea că Eul tău nu poate evita „răul”, acceptînd să se folosească de el ca de singurul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
deja depășit. Dacă mă întorc asupra sa este pentru că subiectul nu mi se pare epuizat. Atacul lui Casalegno împotriva mea se bazează pe două puncte: a) Intelectualii sunt niște „trădători” pentru că se joacă „cu ideile și cu evenimentele din sectarism, snobism, dorință de succes, din teama de a nu se îndepărta de ultima modă”. b) Eu aș duce „dorul unui trecut chiar și mânjit de fascism”, iar Almirante, la acea masă rotundă, „n-ar fi știut să spună ceva mai bun
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
urăște intelectualii. Ar fi de ajuns să citească - în sfârșit, cu o oarecare „dragoste” față de cultură - două pagini scrise de mine, de Moravia sau de Parise, pentru a avea măcar oarece ezitări cu privire la propriul dispreț aprioric; b) (prin urmare) „sectarismul”, „snobismul”, „goana nebună după succes” pe care Casalegno ni le atribuie nouă, intelectualilor, sunt, din punct de vedere tehnic, pure raționamente deductive. Este ușor să discreditezi in limine și să distrugi pe cineva prin raționamente deductive (cu atât mai mult cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu pe finanțatori, ci pe „angajații finanțatorilor”. Cu siguranță că acest raționament deductiv este nedrept, la fel ca toate raționamentele deductive. Dar totuși nu complet ilogic, după cum nu este ilogic ca într-un intelectual să existe o anumită doză de snobism și de dragoste pentru succes; subproduse ale ambiției, care însă nu au nici o putere de a modifica ceea ce spune el. Conțopistul Casalegno (și aici ajung la considerațiile generale) a fost afectat de două dintre cele mai rele sindroame care afectează
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fiind conștienți de acest efect, e hazardant și ipocrit să dăm cifre certe, cu pretenția că reflectăm realitatea. De aceea și prin recentul recensământ al populației din România (2002), folosindu-se și o expresie neadecvată „uniune consensuală” - bănuiesc că din snobism științific -, nu s-a aflat câți coabitează, ci câți au declarat aceasta. Ținând deci seama de faptul că din ce în ce mai mult oamenii își exprimă fără inhibiții propriile păreri și recunosc stări de fapt care înainte erau indezirabile, se impune păstrarea unei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
orice producție, sub pretextul că nu aduce nimic nou pe planul ideilor, doar limbajul fiind diferit (cu cât cel ce produce e mai în preajmă, cu atât e negat mai tare); alții, din dorința firească de afirmare, dar și din „snobism științific” (Pavelcu, 1972), substituie, mai mult sau mai puțin deliberat, creația de idei cu cea expresională. (Nu se au aici în vedere cazurile în care nu există nici un fel de inovație, ci numai compilație.) Trebuie reținut că nu întotdeauna este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau negativă, după dreptate. Nu în înțelesul că vom fi un magazin literar al tuturor exhibițiilor timpului ne intitulăm astfel. A merge în pas cu vremea nu e a te lăsa târât cu docilitate în vârtejul modelor efemere și al snobismului umflat. Ținând contact cu realitatea, vom căuta, totuși, să ne ridicăm deasupra ei.” Doar implicită, adoptarea principiilor maioresciene este asumată deschis ulterior, așa cum o reliefează articolele Titu Maiorescu de Pompiliu Constantinescu (2/1925) și Orientarea noastră de Mihail Dragomirescu (1
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
de avere și de modă, sunt la S.-C. - ca la părintele său, Costache Stamati - ținta atacurilor în comedie (Parvenitul, Un unchi și trei nepoate, Trei bunici și un nepot). Farsa și vodevilul ridiculizează manii, absurdități, metehne, cum ar fi snobismul (Fricosul, Bacilul amorului, Cânofilul). Cam silite și artificial demonstrative, situațiile nu sunt lipsite de încărcătură comică, de altfel ca și limbajul, când nu e prea căutat și când scriitorul reușește să intre în pielea personajelor sale. Numele sunt în mod
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
rol esențial În formarea imaginii unui om. Un alt factor de care depinde imaginea este legat de raportarea persoanei la un anumit model, ales sau impus, pe care-l imită În mod voit acceptat sau În mod automat. Este cazul snobismului. Imitația formelor lipsite de conținut. Imitarea modelului, ca reper sau criteriu, reprezintă În principal preluarea de către o persoană a semnificației unui anumit model, considerat de aceasta ca fiind exemplar, ilustrativ. În acest caz nu mai avem de-a face cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]