991 matches
-
metodologice care îngăduie reconstituirea formelor elementare de viață, specifice acestor anonimi, fac parte din ceea ce se numește „microistorie”, termen ce trimite la noua scară, extrem de redusă, a analizei (de obicei o biografie reprezentativă pentru grupul examinat, un spațiu îngust de sociabilitate - satul, cartierul, blocul -, un tip de habitat ș.a.m.d.)7. La origine, „microistoria” a fost ceea ce s-ar putea numi o „disidență” istoriografică postmarxistă, apărută la finele anilor ’70 în Italia, ca urmare a aceleiași insatisfacții față de marile modele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dacă expresia nu este exagerată -, imaginea lumii comuniste românești apare, în multe privințe, într-o cu totul altă lumină. Care ar fi direcțiile demne de străbătut dintr-un asemenea unghi de analiză? Una posibilă ar fi, bunăoară, formele înguste de sociabilitate, specifice habitatului urban. Printre efectele industrializării forțate din primele două decenii de după 1947 s-a numărat și o dislocare masivă de populație. Dacă înainte de război ponderea demografică a orașelor era considerabil inferioară mediului rural (viața urbană fiind, prin tradiție, la
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
extreme). Iar faptul că noul regim a tolerat practicarea credințelor religioase recunoscute a contribuit într-o și mai mare măsură la acceptarea sa de către societate. Indiferent din ce unghi și cum am aborda aceste laturi ale cotidianului comunist, habitatul și sociabilitatea îngăduie așadar să se întrevadă o explicație plauzibilă pentru formarea consensului social care a oferit regimului posibilitatea să se mențină și să dureze. Un exemplu contrar, de deviere și denaturare, îl reprezintă fenomenul pe care l-aș numi, în lipsa altui
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să-ți citești defectele în privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare, iese în lume, pălăvrăgește ore în șir, dar, odată întors acasă, se chircește de durere. Nu suportă să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și nivelul ei de satisfacere, nici o corelație pozitivă între satisfacerea unei nevoi și forța nevoii care o urmează în ierarhie" (Lévy-Leboyer, 1994, p. 93). În fine, decupajul în cinci nevoi a fost contestat de Alderfer (1972) prin teoria ESC (existență, sociabilitate, creștere), care recunoaște existența a trei nevoi. Nevoile de existență privesc planul fiziologic și material. Ele corespund nevoilor fiziologice și de securitate din piramida lui Maslow și se traduc prin dorința de îmbunătățire a condițiilor de muncă, a salariului sau
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
trei nevoi. Nevoile de existență privesc planul fiziologic și material. Ele corespund nevoilor fiziologice și de securitate din piramida lui Maslow și se traduc prin dorința de îmbunătățire a condițiilor de muncă, a salariului sau a avantajelor sociale. Nevoile de sociabilitate corespund celor de apartenență și nevoilor de stimă de sine definite de Maslow. Nevoia de creștere se apropie de nevoia de realizare de sine. La nivelul împărțirii nevoilor, există puternice similitudini între Maslow și Alderfer (fără ca ele să se suprapună
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dimensiuni: • integrarea colectivă. Ea "determină fundamentele încorporării indivizilor într-un mediu de lucru". Două moduri de integrare se diferențiază: un mod de integrare prin reguli care valorizează statutul vs. un mod de integrare prin interacțiune care privilegiază dezbaterea în grupuri; • sociabilitățile. Se opun situațiile de relații intense cu colegii și situațiile în care relațiile sunt evitate. Apoi, analiza statistică permite degajarea a șase logici identitare. Patru modele corespund unor valori opuse net pe cele două axe. Celelalte două modele se caracterizează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
situațiile în care relațiile sunt evitate. Apoi, analiza statistică permite degajarea a șase logici identitare. Patru modele corespund unor valori opuse net pe cele două axe. Celelalte două modele se caracterizează prin valori intermediare: • modelul serviciului public se caracterizează prin sociabilități mai degrabă slabe și are o ușoară tendință spre un mod de integrare prin reguli; • modelul profesional se caracterizează printr-un mod de integrare colectivă asigurat mai mult prin interacțiuni la locul de muncă. Sociabilitățile vor fi mai degrabă puternice
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
serviciului public se caracterizează prin sociabilități mai degrabă slabe și are o ușoară tendință spre un mod de integrare prin reguli; • modelul profesional se caracterizează printr-un mod de integrare colectivă asigurat mai mult prin interacțiuni la locul de muncă. Sociabilitățile vor fi mai degrabă puternice. Mai multe comentarii se impun: mai întâi, unele dintre aceste modele pot fi apropiate de cele elaborate în anii '70 (Raymond, 1998). Modelul reglementar, caracterizat printr-o slabă sociabilitare, amintele, în unele dintre formele lui
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
profesori, familie, anturaj etc.). Convorbirea, ca metodă de cunoaștere a persoanelor cu cerințe speciale 1, poate fi liberă sau structurată, spontană sau dirijată pe o tematică anterior fixată. Ea presupune cu necesitate respectarea personalității subiectului, competențe psihosociale din partea intervievatorului (empatie, sociabilitate, răbdare, intuiție) și rigoare în consemnarea răspunsurilor. În practică, de cele mai multe ori, metoda convorbirii este asociată cu observația, completând astfel suma de informații cu privire la subiectul cercetat. Convorbirea, în contextul cunoașterii elevilor cu cerințe speciale, poate îmbrăca mai multe forme: - convorbirea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cu ajutorul unor metode și mijloace specifice; - diagnosticul pedagogic - presupune identificarea unor coordonate ale personalității subiectului, inclus într‑un proces de formare/educațional, pentru stabilirea coordonatelor planului terapeutic și de intervenție; - diagnosticul social - presupune stabilirea gradului/coeficientului de dezvoltare socială, de sociabilitate, în vederea stabilirii strategiilor de integrare socială și comunitară a subiectului; - diagnosticul diferențial - presupune o analiză detaliată în raport cu alte categorii de deficiență, sindroame sau simptome. Pe baza informațiilor desprinse din examinarea complexă a subiectului, efectuată de către o echipă de specialiști (medici
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
zone/cartiere cu risc ridicat pentru comportament antisocial, delincvență juvenilă, consum de stupefiante etc.; d) cauze relaționale: - dificultăți de comunicare (limbaj nedezvoltat, sărac, dezorganizat din cauza lipsei de stimulare; tulburări de articulație, ritm, fluență, voce, tulburări de relatare/evocare, lipsă de sociabilitate, introversiune accentuată, simptome din spectrul autistic etc.); - dificultăți de integrare în grup (respingerea de către membrii grupului, marginalizarea, izolarea etc.). 4. Cauze necunoscute - acoperă așa‑numita sintagmă „etiologie neprecizată” sau „nediferențiată”, evidentă în unele cazuri de deficiență mintală ușoară sau situată
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
alte moduri de comunicare nonverbală); există tendința subiectului de a repeta cuvinte și fraze (spre exemplu, unii pot repeta fără greșeală știrile auzite la televizor) și imposibilitatea de a‑și concentra atenția și de a fi coerent; b) lipsă de sociabilitate - o persoană care suferă de autism, de obicei, nu este prea interesată în a avea relații cu alții; se poate ca pesoana să nu răspundă cu plăcere la solicitările celor din jur și să nu își privească în ochi interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mijloc de redare a muzicii; - formarea unor deprinderi practice muzicale (de ascultare a muzicii, de interpretare, de utilizare a unor instrumente etc.); - cultivarea imaginației și a creativității; - echilibrarea și armonizarea personalității copilului prin cultivarea unor trăsături de caracter pozitive; - dezvoltarea sociabilității copilului prin participarea la activitățile organizate pe grupuri de copii; - educarea expresivității mimico‑gesticulare; - nuanțarea exprimării verbale; - dezvoltarea sensibilității și a gustului estetic față de fenomenul muzical; - determinarea unor stări de deconectare, relaxare, confort psihic, încântare și bună dispoziție. Principalele forme
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Morala plăcerii nu e fără virtuți și e mai generoasă prin împărtășire decât cea vertuistă, e tolerantă și e libertară mai mult decât libertină (deși, cum am încercat cândva a propune, și acest termen ar trebui reabilitat). De aici și sociabilitatea lui Ralea plină de amenitate, opțiunile lui politice, apetențele lui cognitive și, dincolo de o „fiziologie”, o filosofie a gustului. Gustul e trăsătura definitorie a personalității lui Mihai Ralea, dar gustul „raisonné”, în accepția franceză așa cum a explicat-o fără rest
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În afara contraargumentelor de natură morală, încadrarea mișcării homosexualilor de către oponenții săi se face și în termenii discursului comunitarian al dezvoltării: relațiile intime dintre persoane de același sex reprezintă un pericol maxim la adresa sustenabilității familiei, ca instituție de bază a oricărei sociabilități. Modele ale dezvoltării sociale în istoria sociologiei românești - Maria Larionescu Constituirea sociologiei românești la mijlocul veacului al XIX-lea a răspuns unor provocări sociale și cognitive majore cu care se confruntau intelectualii țării încercând să găsească cea mai bună cale de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
tip „legătură” (bonding) și cele de tip „punte” (bridging). Participarea civică este în relație pozitivă cu implicarea în relații slabe, de tip punte, indicate în sondaje, de pildă, de frecvența contactelor informale cu colegii de serviciu și prieteni, în timp ce predominanța sociabilității în cadrul rețelelor de rudenie și de vecinătate este văzută ca inhibatoare pentru participarea în inițiative de acțiune colectivă. Rețelele informale intră în competiție directă cu organizațiile voluntare formale în fostele țări comuniste (Howard, 2003), acestea din urmă dezvoltându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
însă, ea continuă să se „stabilizeze”, devine din ce in ce mai consistentă, iar comportamentul din ce in ce mai predictibil. Personalitatea este de obicei evaluată prin prisma comportamentului în diferite circumstanțe, motiv pentru care, în termeni de marketing, individul este schematizat în funcție de trăsături: încredere în sine, dominantă, sociabilitate, autonomie, autoapărare, adaptabilitate, agresivitate, realizare, respect, creativitate. Personalitatea fiecărui individ privit în calitate de consumator influențează la rândul ei comportamentul de cumpărare. Personalitatea este utilă în analiza comportamentului consumatorului, în special atunci când este vorba de alegerea unui produs sau a unei anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
observările, convorbirile, jocurile didactice, memorizările. Grădinița permite prin programele sale, parcurgerea unor ansambluri de cuvinte, pronunția curentă, reproducerea de povestiri, poezii, familiarizarea cu situația de comunicare. În plus, la copiii supuși tratamentului corector, se ajunge la un grad sporit de sociabilitate, mai multă îndrăzneală, precum și reducerea simțitoare a manifestărilor de negativism. Toate aceste se datorează, în bună măsură, posibilităților crescânde de înțelegere și comunicare, ca și maturizării gândirii ca urmare a dezvoltării limbajului. Activitățile desfășurate cu responsabilitate profesională de educatoare ne
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
grup trebuie să aibă o serie de calități propice creativității: atracție față de grup, interes pentru activitatea ce se va desfășura în cadrul grupului, încredere în forțele proprii, capacitatea de a-și asuma riscul, trăsături de personalitate favorabile creativității (entuziasm, afecțiune, spontaneitate, sociabilitate, grad înalt de accesibilitate, inteligență interpersonală, umor), motivație intrinsecă și să nu aibă probleme personale stringente. Un subiect de interes în ceea ce privește creativitatea grupului este raportul dintre eterogenitatea și omogenitatea diverselor caracteristici ale membrilor săi. Este cunoscut faptul că grupurile eterogene
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ce ține mai mult de o dimensiune ontologică. Plăcerea tipizării se manifestă și aici, autorul analizând de fapt multiplele fațete ale tipului clasic ca bază a argumentării sale. Ca urmare, se mai scot în evidență trăsături precum caracterul elitist, erudiția, sociabilitatea, dar o sociabilitate distantă manifestată mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un puternic sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mult de o dimensiune ontologică. Plăcerea tipizării se manifestă și aici, autorul analizând de fapt multiplele fațete ale tipului clasic ca bază a argumentării sale. Ca urmare, se mai scot în evidență trăsături precum caracterul elitist, erudiția, sociabilitatea, dar o sociabilitate distantă manifestată mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un puternic sentiment de prietenie precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de natură. Ea nu este știrbită de nimic în sine. Singurele sale limite sunt date de bagajul genetic. De exemplu, nu putem zbura prin mijloace proprii. Această libertate contravine însă unui alt aspect înnăscut indivizilor speciei umane, și anume instinctul sociabilității. Acesta ne face să trăim împreună cu semenii noștri, adică în societate. Apare aici o tensiune între libertatea din starea de natură și traiul în societate. Asta pentru că exercitarea libertății absolute înseamnă negarea socialului. Asumarea libertății naturale de către indivizi conduce la
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
în interstițiile spațiului social. Pornografia împărtășește această atopie cu alte practici verbale, care variază în funcție de societăți: cuvintele obscene, cântecele deocheate, ritualurile de vrăjitorie sau satanice etc. sunt tot atâtea practici atestate constant, dar ținute sub tăcere, rezervate unor spații de sociabilitate foarte restrânse sau unor momente foarte deosebite (cf. carnavalurile de odinioară). Literatura pornografică este, prin urmare, pusă într-o dublă imposibilitate: 1) este imposibil să nu existe; 2) este imposibil să existe. Prima imposibilitate ține de ordinul faptelor: având în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a ființelor umane și ale cărei modalități de satisfacere sunt obiectivabile; ceea ce autorizează procesele de transmitere, de învățare. Narațiunea pornografică se dezvoltă astfel într-o lume în care orice dorință este legitimă și primește cu regularitate răspunsul unei dorințe corespunzătoare. Sociabilitatea revendicată a acestei pornografii canonice se manifestă în narațiune prin stabilirea unui contract mai mult sau mai puțin explicit între indivizi, care devin astfel parteneri voluntari. Propunerea de a se angaja într-o relație sexuală nu se împiedică de verosimilitate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]