1,210 matches
-
nu o adaptare flexibilă, ci o ruptură în funcționarea mecanismului economic și social, un moment de recalibrare a tendințelor și megatendințelor; un moment de rezolvare a tensiunilor acumulate prin reluarea ciclului dintr-o altă perspectivă, în altă paradigmă economică și societală. Nu orice schimbare reprezintă o criză economică, și nu orice tensiune se rezolvă prin criză economică. Banii nu sunt, deci, "buni" sau "răi", și nici economia nu este "bună" sau "rea". Numai mitul neutralității banilor și a perfecțiunii înghețate a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Banii în socialism 1. Ce este socialismul? Deși nu a spus-o niciodată în mod explicit, socialismul și-a propus să fie o altă religie 1080. Spunem aceasta luând în considerare înverșunarea cu care a negat întreg cadrul moral și societal instituit până atunci 1081 și insistența pe care a pus-o pe creația omului nou1082. Socialismul nu recunoaște trecutul umanității. Din această cauză comuniștii au trăit un fel de beție a unei puteri pe care nu o dețineau și nu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
așteaptă dacă le atacă: o surghiunire generală din sânul societății oficiale, pierderea întregii sale situații sociale"1217. Omul este o ființă mult mai complexă decât crezut socialiștii că poate fi. Este vorba despre milioane de ani de evoluție morală și societală în raport de cadrul geografic, climatic dat de planeta pământ și în raport cu celelalte ființe și cu sine însuși . Finalitățile vieții noastre sunt ușor de enunțat dar extrem de greu de explicat. Sigmund Freud la rândul său, ne ajută să ne înțelegem
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
înainte al lumii și cosmosului. Caracterul natural al unei crize înseamnă apariția sa și existența independent de voința umană, în baza imanenței existenței și funcționării sistemului social. 859 Despre modul în care ciclicitatea economică își pune amprenta inclusiv asupra organizărilor societale de tip socialist vom discuta într-un capitol aparte. Marius Spiridon pare să considere ciclicitatea ca fiind specifică doar sistemelor libere de economie. El împarte sistemele economice în trei categorii posibile, în funcție de "organizarea interacțiunilor umane". Este vorba despre piața liberă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
doresc, simt, acționează, fiecare separat și în grupurile din care fac parte, de ce depinde modul în care oamenii reacționează (diferit) față de măsurile luate pe linie managerială, de ce se practică diferite concepții de management al resurselor umane, cum să evaluăm eficacitatea societală a unei strategii sau alta a managementului resurselor umane etc. Esențialul nu este de a aplica o serie de măsuri, ci de a ști cum să gândim pentru a lua măsurile dorite, aplicabile și benefice. Pornind de la această cerință legată
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
malefică în raport cu strategia pe care managerul o fixează. Conceptele de „benefic” sau „malefic” nu pot fi operante doar printr-o judecare a rentabilității unei întreprinderi. Managementul resurselor umane se supune azi unor criterii de valoare care se extind asupra ansamblului societal, chiar funcțiile unei întreprinderi se concep, se practică și se evaluează pe baza unei noi înțelegeri a competitivității și funcției nulității acesteia. Uniunea Europeană a precizat: ,,funcția principală a unei întreprinderi este aceea de a crea valoare prin producerea de bunuri
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
2002, p. 5. 11 Industrial Policy in an Enlarged Europe, Commission of the European Communities,COM (2002) 714 final, Brussels, 2002, p. 2. footnote>. În același sens s-a modificat și viziunea despre competitivitate, ea fiind direct corelată cu eficacitatea societală de ansamblu: „Competitivitatea - capacitatea economiei de a asigura populației sale atât standarde de viață superioare și în permanență creștere, cât și rate superioare de angajare pe baze durabile”11. Managementul resurselor umane se va concepe și judeca dintr-o perspectivă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
roluri ființează ca un întreg, pe baza principiului sinergiei (relațiile de sistem), întregul neputând fi redus la suma părților sale componente. Managementul resurselor umane implică o acțiune diferențiată în spațiul „unui mare complex” ca sinergie între complexul uman, cel instituțional, societal, etnic, religios, cultural etc. A cunoaște și - cu deosebire - a interveni implică mari dificultăți și riscuri. Uneori acțiunile internaționale declanșează efecte secundare (nedorite) care influențează (negativ cel mai adesea) împlinirea scopului dorit, efectele mediate le denaturează pe cele imediate, ceea ce
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ar fi: conversația, plimbarea, gândirea sau imaginația zilnică”<footnote Ivancevich, John M., Matteson, Michael T., op. cit., p. 651. footnote>. Comportamentele individuale sunt generate nu numai de factori de ordin personal, ci, într-o măsură uneori determinată, de factorii de natură societală. De aceea, vorbim și de comportamentul colectiv, „termen generic care desemnează tipurile de comportament proprii unor indivizi care, sub influența unei credințe împărtășite, acționează uneori în «concentrat»”<footnote Larousse. Dicționar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 56. footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
existent în ceea ce are el specific). Așadar, definirea managementului nu se reduce la criteriul „conducerii” activităților umane în general. Managementul apare într-o anumită etapă a evoluției sociale, a desfășurării afacerilor, în particular. Două precondiții au fost necesare (exprimând realitatea societală a economiei capitaliste): a) apariția mâinii de lucru libere din punct de vedere social-economic și juridic, în locul omului dependent (ca sclav sau iobag), ceea ce a dat relațiilor de muncă un caracter cu totul nou al conducerii „liber” acceptate și realizate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în folosul comunității, dar și de cei din închisori, lagăre de muncă etc.). Ceea ce se cuvine să reținem constă în necesitatea de a concepe munca nu sub forma eforturilor depuse, ci ca o reprezentare, o interpretare socioculturală, pe criteriile beneficiului societal, a activităților depuse. Munca în calitatea sa de reprezentare. Munca presupune prezența unor reprezentări conștientizate asupra sensului activității depuse. Vom da un citat mai mare din Foucault care ni se pare deosebit de semnificativ. „Vorbind în chip mai general, omul, pentru
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în ceea ce s-au denumit strategiile de ruptură, strategii care urmăresc în mod sistematic, voit, conștient și benefic, întreruperea proceselor de reproducere a vechilor tendințe și generarea, consolidarea și generalizarea unor tendințe noi, ca expresie a trecerii spre noi realități societale, cu noi mecanisme și noi actori sociali”<footnote Nica, Elvira, Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România, 2007, p. 9. footnote>. Strategiile managementului resurselor umane diferă și în raport cu tipul lor de comportare pe piață, promovându-se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a asigura că nașterea noii economii nu amplifică problemele sociale existente, ale șomajului, excluziunii sociale și ale sărăciei”<footnote Industrial Policy in an Enlarged Europe, p. 7. footnote>. Aplicat în cadrul strategiilor managementului resurselor umane, acest model (cu caracter de generalitate societală) duce la modificarea sensului unor concepte de bază. Se modifică chiar modul de a defini o întreprindere prin aceea că „funcția principală a unei întreprinderi este de a crea valoare, prin producerea de bunuri și servicii de care are nevoie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
productive, dar experiența pozitivă atestă posibilitatea extinderii lor și în instituțiile administrației publice (în raport cu specificul fiecăreia). Ceea ce s-ar cere să reținem constă în necesitatea de a părăsi gândirea „clasică” a instituțiilor cu o puternică ierarhie a conducerii. Noile realități societale, în curs de cristalizare și la noi în țară impun o „ruptură” de vechea practică și gândire. „Într-un anumit fel, trebuie sa adoptăm o gândire de ruptură și să ieșim dintr-o logică centrată pe funcționarea internă, în care
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
structura locurilor de muncă se concepe, se creează și funcționează în raport cu cerințele de perspectivă ale societății, în general, cu cele ale instituțiilor, în particular. În cadrul administrației publice, problematica locului de muncă evidențiază o serie de aspecte specifice de mare semnificație societală. Locul de muncă, într-o instituție publică, se proiectează în raport cu gradul de democratizare a societății, cu nivelul de participare civică a populației, cu schimbările dorite în sfera relațiilor publice. Locul de muncă în administrația publică „se mută” (am putea spune
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cele privind noile relații promovate de UE în domeniul relațiilor pentru și cu publicul. Iată cum, de la început, am dorit să subliniem că problematica locului de muncă are un caracter multidimensional, cu o determinare politică și influențe semnificative asupra ansamblului societal. Adesea, problema posturilor în managementul resurselor umane este redusă la aspectele sale concrete, practice, cu deosebire cele privind metodele de proiectare și de ocupare cât mai corespunzătoare a acestora, ca și când ar exista un singur mod de a le concepe, totul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la baza ierarhiei” și presupunând o putere mare în mâna managerului, este, astăzi, supus unor severe critici și, cu deosebire, unor noi practici „antitayloriste” vizând modificarea viziunii despre post. Experiențe diverse se confruntă și își „joacă” legitimitatea și eficacitatea lor societală. Ne referim la alternative vizând „reconceperea” și „reconstrucția” postului de o amploare diferită; ne referim la: 1) teoria și experiența „relațiilor umane” datorate lui E. Mayo, care a pus în evidență rolul aspectelor psihologice, al climatului social al întreprinderii, rolul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
În evoluția sa, marketingul a cunoscut, de altfel, o serie de delimitări conceptuale, În funcție de țintele prioritare ale practicilor de marketing, În diferite perioade istorice, respectiv: • orientarea spre producție; • orientarea comercială (spre vânzări); • orientarea către client (de marketing); • orientarea concurențială; • orientarea societală (durabilă). 1) Orientarea spre producție - are ca obiectiv optimizarea utilizării factorilor de producție la nivelul Întreprinderii (organizației), astfel Încât să fie maximizate efectele (rezultatele economice), În condițiile reducerii eforturilor (costurilor) sau păstrării lor la un nivel determinat; 2) Orientarea comercială (spre
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
4) Orientarea concurențială (spre lupta concurențială) - urmărește În paralel cu optimizarea propriei activități de producție, desfacere și satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor, utilizarea unui instrumentar complex de marketing, de luptă Împotriva concurenței, cu respectarea condițiilor legale de piață; 5) Orientarea societală (orientarea durabilă) - este un concept relativ nou, În care se urmărește optimizarea gestionării resurselor Întreprinderii, În condițiile realizării unei producții și desfaceri, care să maximizeze satisfacția consumatorilor, dar și a profitului, cu respectarea și protejarea factorilor de mediu. Orientarea către
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
jurnaliștii de la The Economist consideră o firmă ca fiind sustenabilă, în această perioadă, dacă reușeȘte să nu dea faliment (http://www.economist.com/ node/14301474). Revoluția a II-a este determinată de schimbarea de la nivel mondial a valorilor umane Și societale. Majoritatea oamenilor, în general, Și a oamenilor de afaceri, în special, iau valorile de-a gata. Dar, în momentul în care aceste valori se schimbă, ceea ce pare a se întâmpla cu fiecare generație, întreaga societate poate deveni tixotropică. Revoluția a
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
George Herbert Mead, Everett Hughes ș.a., una dintre paradigmele deosebit de influente astăzi, aceea a interacționismului simbolic, este îndreptată către aceleași aspecte, deși dintr-o perspectivă ce favorizează mai degrabă comportamentul cooperativ decât analizele la nivel macrosocial, fie ele instituționale sau societale. Ideea cu bătaia cea mai lungă dintre ideile fundamentale ale sociologiei este comunitatea. Redescoperirea comunității este fără îndoială cea mai distinctivă dezvoltare a gândirii sociale a secolului al XIX-lea, o dezvoltare care se extinde mult dincolo de teoria sociologică către
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este ghidată de una sau alta dintre cele două forme ale voinței. Astfel, potrivit lui Tönnies, raporturile sociale sunt raporturile între voințele umane. Relațiile sociale ce se supun voinței organice sunt numite comunitare, iar cele inspirate de voința reflectată sunt numite societale. Aceste două forme de raporturi sociale sunt, în ochii lui Tönnies, categoriile fundamentale ale întregii realități sociale; putem atașa uneia sau alteia dintre aceste două categorii toate formele vieții sociale umane" (Rocher, 1968: 52). Desigur, cele două nu se regăsesc
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fundamentale ale întregii realități sociale; putem atașa uneia sau alteia dintre aceste două categorii toate formele vieții sociale umane" (Rocher, 1968: 52). Desigur, cele două nu se regăsesc perfect în realitate, niciun grup nefiind bazat doar pe relații comunitare sau societale. Ele sunt categorii ale sociologiei pure sau teoretice. Totuși, studiul realității sociale concrete poate evidenția în fiecare caz în parte care dintre ele este dominantă. Grupările, colectivitățile în care domină raporturile sociale comunitare formează un tip de organizare socială comunitatea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sau teoretice. Totuși, studiul realității sociale concrete poate evidenția în fiecare caz în parte care dintre ele este dominantă. Grupările, colectivitățile în care domină raporturile sociale comunitare formează un tip de organizare socială comunitatea, în timp ce acelea în care domină cele societale constituie tipul opus societatea. Comunitatea este formată din persoane unite prin legături naturale sau spontane, obiectivele comune fiind deasupra intereselor particulare ale fiecărui individ. Este prezent sentimentul apartenenței la aceeași colectivitate, dominând gândirea membrilor, asigurând cooperarea și unitatea grupului. Comunitatea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
extinderea prerogativelor sale; Ivan Szelenyi ce studiază problema stratificării în societățile socialiste și postsocialiste, aplecându-se mai ales asupra rolului intelectualilor (Kennedy, Galtz, 1996). Legat de tipurile de tranziție, Nodia (1996) distinge între tranziții organice și ideologice. Primele presupun schimbări societale graduale, urmate de schimbarea regimului politic. În acest caz, o societate modernizată de-a lungul unei perioade considerabile de timp, face trecerea lentă spre un regim politic care să reflecte această democratizare și modernizare. Tranziția organică este deci naturală, firească
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]