683 matches
-
capitalist (ce asigură funcționarea economiei de piață) nu se poate face, de aceea, doar printr-o „reformă economică”, ci prin construcția unei societăți de tip capitalist, moderne, eficiente, care să aibă propria sa economie de piață, competitivă, de Înaltă finalitate socioumană, adecvată cerințelor de funcționare a Uniunii Europene etc. În procesul formării și dezvoltării vieții sociale, „viața economică a omului” era o componentă nediferențiată („o fațetă”) a vieții sale În ansamblul său. „Societatea” era preponderent omogenă În ceea ce privește tipurile sale de trăiri
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de altă parte, organizarea pe „segmente” implică o specializare Îngustă a cadrelor, formarea lor „pe sistem tunel”, neglijarea pregătirii pe „câmp larg” prevăzând posibilitățile de cooperare etc. Modelul rămâne incapabil să facă față noilor contexte ale piețelor, cu deosebire exigențelor socioumane care impun schimbarea radicală a modului de a concepe și practica activități din „sfera economiei”. Nu ne propunem a trata pe larg caracteristicile taylorismului. Vom prezenta, pe scurt, câteva din elementele sale de bază<footnote Hoffman Oscar, Sociologia muncii, Editura
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
În fața sa. Așa cum vom Încerca să arătăm pe parcursul Întregului curs, noua etapă managerială are ca ax trecerea de la paradigma tehnologistă, spre alt set de paradigme, centrate pe om. Noile exigențe valorico-normative, față de management, exprimă tocmai proiectarea managementului prioritar pe zona socioumană, impunând valorile și normele cooperării, ale corelării autonomiei și responsabilității personale cu conjugarea eforturilor pentru a servi consumatorul, societatea. „Dar cooperarea Între oameni este mai dificilă decât managementul lucrurilor. Participarea devine o condiție a comunității, dar atunci când multe grupuri vor
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
piață și instituțiile societății civile și ale statului. Într-adevăr, lăsate complet „libere”, mecanismele economiei de piață pot genera (și au generat) o serie de deficiențe. Sistemul economic al unei societăți moderne, democrate, care-și pune ca obiectiv sporirea finalității socioumane a economiei, nu poate să funcționeze doar prin mecanismele piețelor. Reglarea economiei prin mecanismele sociale ale intereselor și motivațiilor personale poate Încălca interesele publice ale unei colectivități (oraș, zonă) sau ale națiunii, ori să nu fie direct În măsură a
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
sale, În special, a societății În ansamblul său. Economia de piață asimilează, azi, noi valori și norme de ordin filosofic, moral, religios, politic, juridic, ecologic, sanologic, estetic etc. În măsură a conduce la o economie de piață cu o finalitate socioumană tot mai ridicată. Nu trebuie să omitem (sau să negăm) faptul că și azi (ca și În trecut) o serie de specialiști au pus și pun În evidență carențe reale importante În economia de piață. Pentru a realiza o critică
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
explozivă”) a profesiilor intensiv-cognitive: „Învățământul și pregătirea profesională reprezintă (...) precondiții ale calității forței de muncă a societății inovative”.<footnote United on Importance of Education for a Knowledge Society, În revista „Condis-focus”, 2003, nr. 232, p. 14. footnote>. 2. Noi probleme socioumane În „spațiul piețelor” Putem spune că managementul este un gen de tehnologie socială, cu alte cuvinte, se referă la sistemul de principii, concepte, norme și activități legate de activitatea umană (raporturile diverse dintre oameni, dintre oameni și natură, oameni și
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
materiale de producție. Ca tehnologie socială, managementul se fundamentează, așa cum am văzut, pe ansamblul culturii, valorizând și valorificând Întregul sistem de valori și norme ale unei comunități umane, experimentând modelele socioculturale de viață ale acesteia. A vorbi de noua problematică socioumană a managementului de azi (pe cale de elaborare, experimentare și generalizare) Înseamnă, În fond, a surprinde schimbările ce se petrec În felul de a concepe lumea, omul și modul de satisfacere a necesităților sale. Managementul „tradițional” (Ford-Taylor) se baza pe o
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
a face servicii societății (clienților, lucrătorilor, comunității umane) și din această activitate să poată fi și rentabile. Chiar rentabilitatea este privită altfel, ca eficiență socială globală (ca raport Între ansamblul resurselor antrenate materiale și umane - și ansamblul rezultatelor - economice și socioumane). Chiar câștigul nu poate fi pe deplin urmărit dacă se urmărește cu exclusivitate obținerea sa. Este pe deplin depășită concepția după care „rațiunea de a fi a Întreprinderilor industriale sau comerciale este de a câștiga bani. Fie că este vorba
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
cât și rate superioare de angajare pe baze durabile”<footnote Industrial Policy in an Enlargrd Europe, p. 2. footnote>. Această Înțelegere se poate aplica și unei Întreprinderi, mai ales prin corelarea competitivității de responsabilitatea socială corporativă a Întreprinderilor. 2. Coordonate socioumane În managementul muncii și al producției Comunitatea Europeană a inițiat un proiect axat pe problematica muncii. Acest proiect („Proiectarea centrată pe muncă a sistemelor de fabricație computerizate integrate”) pornește de la constatarea unei rupturi („spațiu gol”) Între oamenii din sfera producției
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
altul, de public fac din rezultatele publice (așa cum am văzut la tema I) un domeniu esențial al activității. 5. Funcțiile organizațiilor În această perspectivă, a vorbi de funcțiile organizațiilor implică, cu necesitate, a le raporta la noile contexte ale exigențelor socioumane (individuale, de grup, societate și, acum, și ale UE). Vorbind de funcțiile organizațiilor, se cere a face câteva precizări teoretico-metodologice: a) Funcțiile nu sunt privite În teoriile funcționaliste, ca fiind universal valabile, inerente unor structuri date, generând comportamentul optim al
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
prin care se vor proiecta tehnologiile, sistemele organizaționale și de conducere. Așa cum am mai spus, managerul de tip nou nu mai studiază prioritar (uneori, exclusiv) mașinile și procesele tehnologice (incluzând pe om ca pe o „unealtă”), ci omul și procesele socioumane. În acest cadru, omul și mediul În care lucrează sunt două elemente interactive, mediul trebuind a fi „pe măsura umană”, iar omul (ca individ și grup) să se comporte așa cum mediul (uman, proiectat și construit) necesită. Este un raport Între
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
context sociocultural pe de-a Întregul diferit. Din perspectiva acestor modele, se modifică radical conținutul factorilor ce concură la proces, punându-se În valoare cu totul altă mentalitate asupra omului, Întreprinderii și producției. Modelul propus scoate În evidență o realitate socioumană deosebit de complexă, proprie procesului de integrare și de realizare a performanțelor (nu numai În muncă, dar legate și de procesul social al muncii). Acest model Caracteristicile „mediului integrator” - caracteristicile tehnologice - organizarea muncii - sarcinile la locul de muncă Caracteristici personale ale
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia neputând fi decât o știință quasi-experimentală. Și găsim aici semnul caracteristic al rezistenței în fața schimbării de paradigmă, cu efecte asupra metodologiei de concepere și realizare a acestei activități de cercetare, atât la nivelul teoretic, dar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82; Howe, 2003; Graby, 1998, pp. 6-10). În esență, recursul la valorizarea nevoii și varietății interpretării în educație, conturată după anii '70, ca reacție la depășirea abordării pozitiviste generalizate și la domeniile socioumane, a condus la relevarea diferențelor între cel puțin a două alternative, regăsibile și în cercetarea pedagogică: calitativ și cantitativ, subiectiv și obiectiv, fapte și valori, descriptiv și prescriptiv, postmodernism și pragmatism ș.a. Complexitatea educației, nevoia compatibilizării lor obligă însă la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
globalizate. Revoluția tehnologică ce constă în crearea rețelelor computerizate de comunicare, transporturi și interschimb se află la baza economiei globalizate alături de expansiunea unui sistem de piață capitalist la nivel mondial. 1.2.1.2. Dimensiuni ale globalizării Toate dimensiunile vieții socioumane sunt atinse de globalizare, deși cea mai "vizibilă" și cea mai discutată este încă cea economică. Doar relativ recent (în ultimele două decenii) au început să apară mai multe studii dedicate globalizării în sfera culturii. Appadurai (1996) de exemplu vorbește
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu în ultimul rând, al incluziunii<footnote De altfel, Strategia UE-2020 are ca principal obiectiv realizarea unei economii și societăți inteligente (smart), durabile (green) și incluzive. footnote> și solidarității. Pilonul de mediu vizează creșterea ecoeficienței, în sensul reducerii presiunii activităților socioumane asupra capitalului natural. Implicarea investițiilor străine directe în cadrul celor trei piloni ai dezvoltării durabile în cele din urmă are drept criteriu de performanță pentru țara-gazdă reducerea decalajelor economice, sociale și ambientale ale acesteia față de țările dezvoltate. În cazul în care
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
asigură totuși (cu generozitate) popularitatea socioantropologiei printre studenți; între ele, devotamentul profesional al unor specialiști români în domeniu este, desigur, esențial. Activitatea acestora în sistemul universitar românesc au făcut și fac posibilă însușirea - fie ea și „opțională” sau „auxiliară” - disciplinei socioumane amintite (altfel, de mult consacrată la nivel internațional), în fapt, mult mai complexă decât enunțul de „știință a omului”, care-i este asociat în mod familiar. Profesorul Gheorghiță Geană este probabil cel mai autorizat și mai reputat specialist român în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
mai exacte. Aceste competențe au naturi diferite și de aceea permit grade de cuantificare variate, pornind de la natura achizițiilor luate în vedere. În cazul științelor exacte, măsurarea este mai sigură, pentru că și natura cunoștințelor este mai certă. În cazul disciplinelor socioumane, măsurarea devine elastică, interferența măsurării cu aprecierea fiind probabilă. În ambele situații se cere o secvențiere și o identificare a conduitelor evaluate (pe baza obiectivelor operaționale), astfel încât să existe niște referințe temeinice și constante. Specificarea obiectivelor și convertirea acestora în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
acordate se înscriu în jurul valorilor medii, nerealizându-se o discriminare mai evidentă între elevii medii, pe de o parte, și cei foarte buni sau slabi, pe de altă parte. Efectul se manifestă mai ales la profesorii începători și la disciplinele socioumane. f) Efectul de similaritate. Profesorul are tendința de a-și valoriza elevii prin raportare la sine (prin contrast sau prin asemănare), normele proprii constituind principalele criterii de judecare a rezultatelor școlare. Cu acest prilej, el activează fie propria experiență școlară
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mult cu mai puține resurse”; utilizarea sa pe plan internațional este monopolizată de specialiști cu formare inițială în economie, biologie, chimie, fizică, ecologie, matematică sau de demnitari și funcționari internaționali cu formare inițială în aceleași domenii. Implicarea specialiștilor în științe socioumane în aceste dezbateri de idei în domeniu este deocamdată mai puțin evidentă. 2. Documente internaționale privind dezvoltarea durabilă Conceptul capătă o circulație largă în urma publicării în 1987 a raportului World Commission on Environment and Development, sub titlul Our Common Future
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de gândire se înscriu și discuțiile privind necesitatea înlocuirii „paradigmei cuceririi naturii” prin „paradigma contractului cu natura” (Tolba, 1987). Pe lângă interesantele discuții legate de paradigme, sunt deosebit de relevante explorările conceptuale în zone în care operează de regulă specialiștii în științe socioumane. Ne referim la apariția extrem de frecventă în volume și publicații științifice din domeniul științelor economice, ecologiei și ecologiei sistemice a unor asemenea concepte precum „mediu creat de om” („man-made environment”), „mediu social”, „mediu cultural”, „capital uman”, „capital social”. Analizând modul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mediu social” sau „mediu cultural”, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pentru sintagmele „capital social”, „capital uman”, „capital cultural”, specialiștii de formație economică manifestând o vădită preferință pentru acest din urmă set de sintagme; specialiștii de formație socioumană fac referire, independent unii de alții și utilizând definiții echivalente, la sintagme precum „mediu social”, pe de o parte (de exemplu, Moos, 1974 și 1974a, Skinner, 1974, Stern, 1970, Insel, 1980), și „climat psihosocial”, pe de altă parte (de exemplu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
1980); specialiștii de formație economică, în special reprezentanți ai „economiei neoclasice” sau „economiei ecologice”, au tendința de a pune semn de egalitate între „capitalul cultural”, „capitalul social” și „capital uman” (cf. Vădineanu, 1998, pp. 102 și 132); specialiștii de formație socioumană au tendința de a pune semn de egalitate între „capitalul uman”, pe de o parte, și „resursa umană” sau „resursele umane”, pe de altă parte, dintr-o perspectivă preponderent cantitativ-demografică, fiind însă prezente și puncte de vedere mai nuanțate. Este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de specialiști ca una dintre dificultățile majore ce stau în calea adoptării și implementării conceptului dezvoltării durabile. Pot fi remarcate unele evoluții interesante: dintr-un obiect al interesului academic al psihologilor și, mai apoi, al celorlalți specialiști din domeniul științelor socioumane, atitudinile tind să devină obiect de interes pentru forțele politice, agențiile guvernamentale și publicul larg. Spre exemplu, referirile din mass-media la „mentalități” sau „educație” sunt foarte adesea modalități de referire la atitudini, drept cauze ale diferitelor evenimente sau evoluții sociale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
timp foarte scurt, Centrul de Studii și Cercetări Psihologice din Timișoara (cu sediul în str. Paris, nr. 1) a devenit nu doar un simplu spațiu de învățământ și cercetare, ci și un spațiu al întâlnirilor universitare importante în domeniul științelor socioumane aplicate. Toți invitații noștri, români și străini, au apreciat foarte mult viziunea, strategia și disponibilitatea conducerii Universității de Vest din Timișoara față de construcția și realizările Centrului de Studii și Cercetări Psihologice din Timișoara. Acest spațiu și-a câștigat propria identitate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]