629 matches
-
participanții urmând să ajungă la aceasta prin dialog. Cursanții au posibilitatea de a examina cu toții un fragment de text, după care se pun întrebări care îi ajută pe cursanți să gândească critic, să înțeleagă multiplele dezvoltări ale textului; în seminarul socratic sunt încurajate discuțiile în detrimentul dezbaterilor. Acest lucru este mai bine reliefat dacă cele două variante se pun în contrapondere: astfel, prin contrast, dacă dialogul se bazează pe colaborare, multiple fețe ale problemei fiind analizate, dezbaterea se fundamentează pe opoziție, două
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
slabe ale părții adverse; dialogul stabilește că mai multe persoane pot poseda părți sau fragmente ale fenomenului, ca într-un puzzle, pe când dezbaterea afirmă că adevărul este apanajul unei singure părți etc. Câteva linii de forță trebuie urmărite în seminarul socratic: (1) participanții sunt așezați în cerc, astfel încât contactul vizual să fie eficient; (2) materialul (care trebuie să fie bogat în idei și să stimuleze dialogul) va fi citit de către toți participanții (în literatura de specialitate se recomandă ca, dacă există
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deoarece se presupune că participanții au nevoie de timp pentru a construi ipoteze și a oferi opinii); în momentul în care un cursant își expune punctul de vedere, ceilalți sunt îndemnați să fie asculători activi. O altă manieră de seminar socratic este mai degrabă apropiată de structurarea de tip fishbowl - în momentul în care începe ora, clasa se divide în două cercuri, unul incluzându-l pe celălalt, cei din cercul interior urmând să discute materialul pe care l-a primit fiecare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
întrebările urmează să fie „adevărate”, în sensul că trebuie să posede un răspuns neevaluabil direct de către cadrul didactic, și nu „întrebări de profesor”, prin care acesta verifică dacă studenții au înțeles un fapt sau o idee. În sens originar, seminarul socratic este unul înalt standardizat; elevii/studenții petrec cinci minute rearanjând băncile clasei în cerc și alegând grupurile participanților la discuție și ale observatorilor (aici remarcăm o diferență importantă față de fishbowl-ul propriu-zis, în care cursanții intrau într-o încăpere/sală de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
activitate durează în medie 45 de minute, rezervându-se cinci minute pentru a se descrie conținutul care va fi discutat în ziua următoare; etapele se pot ajusta la necesitățile pe care le resimte fiecare cadru didactic în legătură cu importanța integrării seminarului socratic în ora sa, dar nu trebuie omis faptul că esteesențial ca fiecare elev să se exprime. Pentru că pașii sunt predictibili, elevii se pot acomoda în scurt timp cu metoda, astfel încât nu va mai fi necesar ca în fiecare zi de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dar nu trebuie omis faptul că esteesențial ca fiecare elev să se exprime. Pentru că pașii sunt predictibili, elevii se pot acomoda în scurt timp cu metoda, astfel încât nu va mai fi necesar ca în fiecare zi de utilizare a seminarului socratic cadrul didactic să ofere direcții de lucru și indicații de acțiune. Responsabilitatea și rolurile celor care se află în cercul exterior sunt acelea de a observa cum înțeleg textul cei din cercul interior; accentul cade asupra modului cum este rezolvată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
simplă, pentru că pregătirea ei este minimală, este predictibilă, elevii/studenții își asumă responsabilitatea discuțiilor în clasă etc. Dezavantajele sunt și ele însă la fel de evidente: cel mai important dintre acestea privește relativa dificultate de introducere a metodei; Metzger spune că „seminarul socratic nu merge de la început bine; prima zi este clar haotică, iar când elevii au devenit entuziaști, entuziasmul nu i-a condus la profunzime” (Metzger, 1993, p. 246). 13.3.1.7. Tehnica plusurilor și minusurilortc "13.3.1.7. Tehnica
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
drept un joc inteligent, adică actul gratuit al unui copil teribil. El constituie dimpotrivă [...] o maieutică a actului cu adevărat critic, o asceză, încercată de autor prin întoarcerea reflexivă asupra mobilelor care-l împing la această operație. Încă o dată, cuplul socratic ne flutură înaintea ochilor. MIRCEA VULCĂNESCU Eugen Ionescu și-a construit, în teatrul contemporan, o glorie mondială. Oriunde există preocupare de artă dramatică, opera lui e celebrată fie de-a dreptul prin asocieri cu opera marilor clasici, fie indirect prin
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt construite următoarele cărți, cu singura deosebire că discuția se poartă în trei, apărând alături de un Mai Știutor și de un Tânăr Prieten, ca un fel de alter ego când
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
așa cum există pentru fiecare persoană un Supra-Eu personal, fiecare grup social-uman, fiecare colectivitate are un Supra-Eu colectiv, care-i normează conduitele, actele, ideile, orientând-o către un ideal comun. Profeții biblici ai Vechiului Testament sunt simbolul Supra-Eului colectiv, pe când „daimonionul” socratic este simbolul Supra-Eului individual. Supra-Eului colectiv Îi este specifică o anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eliberează, resimțind-o ca pe o eliberare, dar și ca pe o Împlinire a mea În raport cu celălalt sau ceilalți. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că, În ambele situații, și la profeții biblici și În cazul „daimonion”-ului socratic, se pune În discuție conștiința morală. În primul caz, ea este exterioară persoanei umane, fiind expresia voinței autorității supreme de care omul depinde și care hotărăște acțiunile acestuia, cenzurându-le prin vocea profeților. În cel de-al doilea caz, ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
proprietatea pe care o are spiritul uman (Supra-Eul morală de a enunța judecăți normative spontane și imediate asupra valorii morale a anumitor acte individuale și determinate. Când această conștiință se aplică la acțiunile viitoare, ea are caracterul unei voci (daimonionul socratică care comandă, apără sau interzice. Când această conștiință se aplică la acțiunile trecute, ea se traduce prin sentimente de bucurie (satisfacțieă sau prin sentimente de durere (regret, remușcare, căințăă. Conștiința morală dovedește că judecata sau evaluarea acțiunilor noastre este fie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unui individ, În principal prin influențarea/modelarea Eului personal al acestuia. Prin educație, valorile și normele morale sunt interiorizate de persoană, care se formează conform cu ele. Rezultatul este caracterul. Referitor la acesta, Heraclit spunea: Ethos anthropo daimon, Întărind astfel afirmația socratică prin recunoașterea faptului că „daimonionul” interior al omului, cel care-l mobilizează, este caracterul acestuia. Ca și sentimentele morale, ideile morale se formează și se desăvârșesc pe niște structuri interioare ale persoanei umane. Sunt ceea ce I. Kant numește „idei apriorice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale, ci frământări metafizice legate de destinul uman. Existența durerii dovedește că aceasta are o anumită funcție În planul existenței umane. Această funcție este raportată la Supra-Eul colectiv, la instanța de cenzură supremă care, ca și În cazul „daimon”-ului socratic, mă oprește să Întreprind ceva, o acțiune anume. Durerea este semnalul și prețul cenzurii actelor noastre: Per aspera ad astrae!. Din punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceilalți oameni fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
principiile valorilor morale. Socrate spunea că „daimonionul” său interior este cel „care-l oprea de a acționa În anumite situații”. Greșim de fiecare dată atunci când „ne luăm permisiunea” de face ceva, fără a ține seama de „interdicții”. Glasul „daimonionului” interior socratic este „legea morală din mine” kantiană. Este oare permisiunea libertate, iar interdicția o pierdere a acesteia? Nu. Acționând sau făcând ceea ce-mi este permis eu sunt liber, Întrucât sunt În deplin acord cu conștiința mea morală. Încălcând Însă interdicțiile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală a daimonionului socratic și a datoriei morale kantiene. Din cele prezentate mai sus rezultă că actul uman (actus humanusă este tot ceea ce face omul din punct de vedere voluntar sau involuntar, conștient sau inconștient, intenționat sau neintenționat. Din punct de vedere moral, orice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Fântână, responsabilul morii din sat, însă operațiunea eșuează prin trădare. Învingător în cele din urmă iese Vasile al Moașii, om dur, simbol al violenței politice care pătrunde în viața tradițională a satului. Satul autentic, satul adunărilor liniștite și al dialogurilor socratice, pe scurt - civilizația moromețiană nu mai poate supraviețui. Simbolul acestei civilizații în asfințit, Ilie Moromete, are, după un moment de revitalizare (dragostea pentru Fica), o agonie lentă, lipsită de măreție. Fără cai, el este purtat în roabă de nepotul Sande
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Doctorul Munteanu ratează în dragoste și profesiune pentru că vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu, este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și moral. Din acest motiv el este greu de realizat. Este necesar tactul. 2) Cenzura morală Actele Eului personal sunt normate de conștiința morală. Ea acționează ca un factor cenzurant care însoțește actele Eului. O putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai atât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică glie din care s-a zămislit întreaga civilizație euroatlantică. Probabil că au existat două cauze. Prima a fost raționalismul funciar al vechilor eleni, repudiat de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură” prin travaliu physiopoietic, să interiorizeze, de-a lungul întregii vieți, mari „zei axiologici”: Alétheia, Kalós, Agáthon, Dike, Eleutheria. Ultramodernismul pedagogic vizează așadar reumanizarea educației pentru condițiile societății contemporane. O societate informatizată și transformată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grupurilor. Aceștia se supuneau însă inspectorului efebiei, gymnasiarch. În epoca elenistică, în aproape toate cetățile grecești a apărut un magistrat general al școlilor inferioare, paidonomos (paidonomo" = „legislatorul pentru copii”)20. 2.4. Polymatheia sofistătc "2.4. Polymatheia sofistă" Ținta ironiilor socratice din Dialogurile platonice, vestiții sofiști, erau în realitate mari educatori și teoreticieni ai curriculumului. Gorgias, Hippias, Protagoras au întemeiat o uimitoare școală ambulantă de retorică urmărind formarea sofistului cu competență universală; adică polymatheia (polumaqeia), învățarea în toate domeniile cunoașterii și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o ține ascunsă și cerându-i „să nu-l pârască altora” care, neștiind că el practică o asemenea meserie, tot spun despre el „...că sunt ciudat și las oamenii cu nedumeriri” (149 b)17. Theaitetos auzise, desigur, acele zvonuri. Eironeia socratică continuă însă, ațâțând curiozitatea efebului; căci Socrate îl chestionează dacă ar vrea să afle motivele acestor zvonuri. Acesta confirmă cu naivitate. Să observăm ce s-a întâmplat până acum. De fapt, Socrate aplică regulile vestitei sale maieutike explicând chiar „arta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ci de-a dreptul „asurzitoare”: se proclamă ceva profund despre rostul educației în devenirea omului ca om. În acest fel, Socrate a prezentat și ilustrat „regulile metodei maieutice”. Mulți au sesizat corect, au apreciat și lăudat acest element al gândirii socratice, care a și dat naștere metodei sale, ce s-a răspândit și s-a folosit în școli, din Antichitate până în zilele noastre. Este păcat că interpreții s-au oprit aici. De fapt, textul care urmează este mult mai important. El
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]