305 matches
-
dragi celor de joasă extracție socială din mahalalele urbane, nu oamenilor simpli și drepți de la țară (care, din nefericire, n-au mai rămas decât în zonele necooperativizate de comuniști!). Dincolo însă de această explicație mai generală, care încearcă o înobilare sofistică pentru mahalagismul generalizat ce domină - din vina formatorilor de opinie și a stăpânilor lor - spațiul nostru public, ostilitatea cu care a fost întâmpinat încă de la început Principele Radu e greu de înțeles. S-a insinuat, în tradiția scenariilor conspiraționiste care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Newey este că, în opinia sa, această obiecție este rezultatul temerii arogante de a nu "perverti" sau de a nu transforma filosofia politică într-o disciplină "mai puțin respectabilă" prin "contaminarea" cu științele politice 35. Acesta este însă un raționament sofistic (din categoria ad hominem)36. A declara că filosofia politică nu trebuie confundată cu științele politice nu echivalează, desigur, cu a insinua că filosofia politică este o disciplină respectabilă în vreme ce științele politice nu sunt discipline respectabile. Înseamnă doar că filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
puțin unul dintre următoarele defecte: confuzia între filosofia politică și științele politice, confuzia între normativ și descriptiv, confuzia între filosofia politică și discursurile motivaționale pentru cetățeni sau politicieni, interpretarea eronată a susținerilor, obiectivelor, ambițiilor și metodologiei moraliștilor, recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cu moraliștii să nu mai fie un dialog al surzilor, unul bazat pe lecturi pe diagonală ale scrierilor moraliste, pe strategii extrem de inechitabile de interpretare a acestor scrieri, pe reflecții foarte grăbite pe marginea lor sau pe recursul la argumentarea sofistică ori la alte practici și manevre mai puțin respectabile de impunere a unei idei sau de atragere de citări (precum transformarea unor gânditori consacrați și foarte influenți în cadrul disciplinei în "oameni de paie"), ci un dialog filosofic autentic, în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a argumentației lui Newey din After Politics a fost oferită, după știința mea, de Paul Kelly, în Liberalism (Polity Press, Cambridge, 2005), pp. 92-111. 35 Newey, After Politics, p. 22. 36 Newey uită, în plus, că un astfel de raționament sofistic ar putea fi foarte ușor întors împotriva sa. Mai exact, un raționament similar ar putea fi invocat și împotriva acelor politologi care insinuează că, pentru a avea vreo valoare, filosofia trebuie să preia din metodele și "lecțiile" științelor politice, că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a fost, bineînțeles, singurul. Dar a fost cel mai reprezentativ, tipic, simbolic dintre toate. Și, de departe, cel mai notoriu. Este chiar miezul problemei noastre. Un răspuns în parte întemeiat, în parte nu integral la obiect, poate chiar ușor avocațial sofistic a dat Andrei Pleșu, cu abilitate, în dialogul amintit mai sus: Dacă un chirurg operează sub comuniști și în felul acesta el «cauționeazăă comunismul și se cheamă că face concesii, atunci și Noica a făcut concesii. Pentru că a înțeles să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai puțin, la noi, încă un gest de mare utopie... în orice caz, o imposibilitate culturală. Cazul Sorin Antohi pune deci din plin problema specializării, a sintezei personale și a fragmentului, a cărei apologie s-a și făcut, de altfel. Sofistic însă, după mine, fiindcă nu toți, nimeni de fapt, nu scrie în stilul Athenaeum sau Lyceum Fragmente (referința curentă este Nietzsche, dar... comparaison n'est pas raison). Incapacitatea concentrării, seducția tuturor comenzilor ocazionale, improvizația mai mult sau mai puțin inteligentă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
picturii. Odobescu trebuie să fi lucrat, în adevărat savant, cu fișe, strângând într-un pachet de pe drumul ocupațiilor lui tot ce avea vreun raport cât de superficial cu vorba "vînătoare", și tot umorul stă în punerea în pagină, prin asociații sofistice, a lucruri atât de disparate. Tehnica lui Odobescu constă în continua deplasare, și, spre deosebire de Lessing, în ruperea sistematică a oricărui sistem. Ca exercițiu de sudură, scriitorul merge până acolo încît introduce, ca din nebăgare de seamă, pasagii traduse din texte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție observația că opera aceluia era o modă periculoasă pentru tinerime, putând duce la sinucidere (concluzie sofistică pe nimic întemeiată): Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci. Poeziile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că adevărata "viață romînească" e numai în revista ieșană), în măsura ralierii devin specifici. Spiritul critic în cultura românească e o aplicare a teoriei specificului, cu observări juste și atitudini de partizan. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l invită la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în socioligie. De la Ibrăileanu încoace o mulțime de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să mă gîndesc". Filozoful își intitulează, cu secretă maliție, un volum cu termenul nautic Roza vânturilor, înțelege "în bătaia tuturor curentelor", și privește mefistofelic discordia dintre semiții și antisemiții de sub aripa sa, care îl cred deopotrivă de al lor, neînțelegînd sofistica subțire a acestui brăilean. Ecoul acestei doctrine a fost mare printre literați. Mircea Eliade în Soliloquii, căci nu-și permite studiul, nu se teme de contradicție și se satisface cu experiența creșterii sale interioare. Toate aventurile îi sunt îngăduite și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care îl iubește e acest "ținut". Eroul se întoarce la familia sa evreiască din Brăila, pe care o evocă în decesele, riturile și psalmodiile sale cu demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
științifică a articolului de presă, Eminescu afirmă: "E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încât nu merită cineva să le releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui om ar merita într-adevăr acel nume pe care călugării-l dădeau în evul mediu logicii lui Aristotel: medicamentum mentis"305. Tonul vehement vizează în primul rând imperfecțiunile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe gazetărești accentuate. În replicile pe care le dă colegilor de breaslă de la celelalte publicații ale vremii, Românul, Pressa, România liberă, jurnalistul pledează pentru dialogul polemic onest: "Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sunt prea tari încât nu poți întâmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, îl numești când trădător, când
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mișcarea moldoveană, în vreme ce muntenii au mai mult simț politic. Cu toate că unele observări sunt interesante și juste global, documentația cărții e insuficientă și abuziv interpretată. Cu astfel de metodă se poate susține orice. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l stârnește la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în sociologie. De la Ibrăileanu încoace, o mulțime de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
posibile, etică afacerilor era mult prea preocupat] de vulgarul mijloc al schimburilor cotidiene - banii. Ins] chiar și filosofia s-a aplecat mai atent asupra lumii reale, iar etică afacerilor și-a g]sit sau câștigat un loc. Noi aplicații și sofistic]ri ale teoriei jocurilor și alegerilor sociale au permis introducerea unui tip de analiz] mai formal în etică afacerilor. Și mai important, interacțiunea și amestecul practicienilor cu directori de firme, cu lideri de sindicat și cu proprietari ai unor mici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
infinită a sofiștilor de a argumenta orice pe fundamente valabile. Dovada pentru această stare de lucruri o aflăm chiar la Aristotel, care deseori, dar mai cu seamă în contextele în care se ocupă de raționamentele din premise probabile (Topica; Respungerile sofistice), semnalează dificultățile argumentării într-o discuție, dificultăți distribuite cu aceeași măsură și de partea celui care pune întrebări și de partea celui ce răspunde. Dificultățile indică limite ale raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum posibilități infinite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opuse (în mod contradictoriu) domină "spațiul întemeierii". Această ultimă idee în fapt, o veritabilă regulă a metodei intră, cumva, în conștiința filosofică a momentului: pentru unii filosofi (sofiștii), ca fapt indubitabil, pentru alții (cei care nu se foloseau de procedee sofistice pentru a-și legitima opiniile), ca problemă. Înainte de a reface împrejurările în care s-a constituit logica înțeleasă ca un instrument necesar dobândirii adevărului de fapt, în ton cu ceea ce se susține aici, înainte de a pune în discuție poziția judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puțin formală, având sensul trecerii în față a problemei dobândirii adevărului. La limită, s-ar putea spune că dobândirea adevărului, prima problemă a cunoașterii, se poate petrece pe orice cale, chiar și pe aceasta doar "subiectivă" (subiectivarea obiectului, în sensul sofistic). În măsura în care conștiința cunoscătoare operează în direcția adevărului, ei îi este îngăduită orice atitudine, chiar și aceea care corespunde propriei sale afirmări de sine, în disprețul condiției de obiect. Gorgias spune: nimic nu există; dacă, totuși, există ceva, atunci ceea ce există
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în argumentare, în fond, să dezvăluie erorile logice ale sofiștilor (adică "sofismele"). Tocmai pentru atingerea acestui scop, Aristotel implică în discuție conceptul adevărului, singurul criteriu în baza căruia putem decide dacă un produs al gândirii reprezintă o eroare; produsele gândirii sofistice trebuiau testate pe temeiul adevărului, pentru că ele păreau a cuprinde erori; e drept, este pus la cale un test "formal", dar justificat doar din perspectiva noțiunii adevărului. Din acest motiv al elaborării conceptului de adevăr și, în urmare, al instrumentalizării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită de o lingvistică, iar nu invers; astfel putem înțelege îndreptățirea scopului "logic" al întregului Organon, pe care și l-a propus Aristotel: "respingerile sofistice". Dar astfel putem înțelege un fapt cu mult mai important decât cel tocmai semnalat, anume prezența chestiunii adevărului în acest context și, în ultimă instanță, constituirea rațiunilor dictaturii judicativului, fapt ce corespunde obiectului unuia dintre scopurile acestei lucrări, chiar prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evenimentul constituirii logos-ului formal, întrebarea dialectică are, poate, potențialul non-judicativ cel mai consistent. Modelul ei se află în dialogurile lui Platon. Ipostaza sa formalizată o găsim însă în Cărțile I și a VIII-a ale Topicii și în Respingerile sofistice ale lui Aristotel; ea apare, aici, cu un rol determinat de reguli, subordonată fiind construcției raționamentelor dialectice, în primul rând, apoi eristice etc. Acum însă nu vreau să mă refer la aceste contexte, care vor fi avute în vedere în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin obiect ("într-un caz sau altul") și prin premise ("obiecții din două puncte de vedere"). Particularizarea este operată ea însăși după reguli: acesta este de fapt scopul pe care Aristotel îl urmărește, uneori, în Topica (și, cumva, în Respingerile sofistice). 3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii Unul dintre scopurile principale ale lui Aristotel, în privința construcției logicii-organon, este acela de a delimita între raționamentul corect și cel sofistic; acesta este scopul instituit ca atare de Stagirit în prima
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel îl urmărește, uneori, în Topica (și, cumva, în Respingerile sofistice). 3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii Unul dintre scopurile principale ale lui Aristotel, în privința construcției logicii-organon, este acela de a delimita între raționamentul corect și cel sofistic; acesta este scopul instituit ca atare de Stagirit în prima Analitică și ceea ce noi putem sesiza fără efort, oarecum natural, privind pentru o primă înțelegere către celelalte tratate de logică ale sale. Totuși, conștiința întrebătoare, uimită, totodată, de ceea ce constată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]