334 matches
-
chiar un nu întreg... Și cu nu-ul se-ntîmplă la fel... este pîndit de un oarecare da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul: Și-atunci, prietene, lasă întrebările să alunece între două răspunsuri... măcar! Octav: Nu, Socrate, asta-i o șmecherie soioasă și atât. Lunecarea asta "necesară" aruncă în aer toate certitudinile! Groparul: Dar sînt certitudini...? (dinspre gard vine un preot, însoțit, firește, de dascăl) Perotul: Pace vouă! Groparul: Binecuvîntează părinte. Preotul: Da tu tot în cort stai?! (groparul nu răspunde) Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prea l-ai lăsat în voia lui... Costache: Că tu nu l-ai lăsat... Marieta: Păi de la o vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamite om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai lase în pace cu... toate chestiile astea... cu toate albumele lui soioase, cu afișe, programe și cronicile lui de teatru...! Să mă mai scutească... cu "plonjonul" în trecut...!, ca și cum trecutul ar fi o apă...! Vorbe! Și măcar de-am ști ce fel de apă o mai fi și trecutul ăsta...; limpede..., tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască de protecție... Zău c-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scena, cu cortina trasă) Zău că are ceva de cavou...; uite, dacă-i pui colea o cruce... și doi îngerași pe laterale... Exact ce trebuie! Gh. P. unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin lumea aia de imagini..., de sunete
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează o altă perspectivă, care este cea a criticului: "Esop e un tip de licenciado bătrîn, mizerabil și imberb, chinuit de foame și de sărăcie, într-un anteriu soios, pus de-a dreptul pe piele. Doña Antonia Ipenarrieta y Galdós cea cu fetița alături , îmbrăcată ca un om mare, încă tînără, pomeți ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin lipsa totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită, care se deșiră necontenit, dar niciodată nu se destramă cu totul, și niște sobițe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
plin de credință, parcă le-ar fi spus că toate acestea n-au nici o importanță. Urcă treptele căsuței și văzu de-aproape soldatul încremenit în coridor: înalt, foarte slab și deșirat, cu fața suptă și galbenă, cu hainele largi și soioase, dîndu-și mare silință să pară marțial. Plutonierul deschise larg ușa, lăsând pe Apostol să treacă înainte. ― Dacă doriți ceva, vă rog să mă chemați pe mine... Am să vă trimit îndată cafeaua sau, dacă doriți, ceai... Așteptă două clipe și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ziua în care aveam dirigenția era un coșmar pentru mine . Foarte mulți dintre profesori erau tineri, proaspăt absolvenți de pe băncile facultății, dar deosebit de pasionați de meserie. Acolo, printre schele și sonde, cu miros de petrol prin preajmă și cu licăriri soioase prin sticleții verzui ai ploilor de mai, școala dăinuie ca o fortăreață, cu o disciplină de cazarmă. Nimeni nu îndrăznea să rupă vreo floare, să arunce vreo hậrtie, să zgậrậie vreo bancă sau să nu învețe. Clasa era perfectă, cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgo8 motoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu ajutorul unei așchii de lemn, balamalele astfel eliberate. Îi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rece. Dar asta nu s-a întâmplat decât după trei luni de stat acasă și băgat mâncare în mine, timp în care am luat în greutate și m-am transformat într-un fel de masă informă de grăsime cu plete soioase și privire tâmpă, de un milion de ori mai puțin atrăgătoare decât fusesem înainte. Prea ești dură cu tine însăți, zise Anna. M-am trezit la realitate de-abia când Tish și Amelie au început să fie dure cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acasă sau să văd Împreună cu Inge vreun spectacol ușor, stupid. Voiam să fiu oriunde În altă parte decât să mă aflu În fața brunetei cu chip de cremene care-mi deschise ușa. Își șterse mâinile rozalii, pline de pete, de șorțul soios și se uită la mine plină de suspiciune. — Frau Buverts? am Întrebat-o folosind noul ei nume după căsătorie și aproape sperând că nu e ea. — Da, Îmi răspunse tăios. Și tu ești...? Nu c-aș avea nevoie să Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când Watson strigă: — Stați! Se grăbi să scoată din gunoiul revărsat pe covorul de saci din plastic o bucată de hârtie mototolită. Era un bon de casă de marcat. Logan Îi ceru lui Insch să aștepte, În timp ce Watson despături peticul soios. Era de la magazinul Tesco din Danestone. Cineva cumpărase o jumătate de duzină de ouă de fermă, o cutie de smântână, două sticle de cabernet sauvignon și niște avocado. Și plătise cu cash. Watson oftă. — La naiba. Îi dădu bonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori indecise, mă privește cineva cu atenție; când ridic privirea, colțul perdelei cade brusc și nu văd decât mâna uscată cu degete negre ce o ține. De la o casă la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fel descopăr și identitatea reală a altei colege, Cati M.: „Fetelor, știți ce mi-a făcut ăla nebunu’ azi? M-a ras acolo jos...!“, și râde singură de propria-i mizerie. „Altceva nu ți-a făcut?“, Întreabă O., un tip soios cu o privire libidinoasă de escroc, disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărei ultim utilizator nu fusese un motociclist cu părul lung și slinos, ținând o cutie de bere în mână și purtând o șapcă din piele, un tricou cu Harley Davidson cam pătat și o pereche de jeanși rupți și cam soioși. Cumpără apoi un ziar pe care îl împături și îl ținu în mâna stângă astfel încât să-i ascundă cele două degete. O porni apoi din nou către est, oprindu-se de fiecare dată să privească sticlele, paharele și farfuriile, jucăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apoi legate din nou în față. - A ajuns și domnul Roth? - Stai jos și taci din gură. - Sigur că da. Constable se așeză. - Taci. Făcu și asta. Gardianul ieși; lăsat singur în cameră, prizonierul privi afară către oraș prin fereastra soioasă. Era un om de la țară și totuși îi plăcea New York-ul. Fusese șocat și înfuriat dincolo de cuvinte de cele întâmplate la 11 Septembrie 2001. Dacă el și Sfatul Patrioților ar fi fost lăsați liberi să acționeze, incidentele nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o prietenie dificilă. Kara se oferi să iasă ca să mai ia niște mâncare cubaneză la pachet, dintr-aceea de care le lipsise zilele trecute, deși Rhyme bănui că e doar o scuză pentru ca ea să își ia și o cafea soioasă de la restaurant. Însă înainte ca ei să fi luat o decizie în privința comenzii, fură întrerupți de soneria telefonului lui Rhyme. Acesta ordonă: - Comandă: răspunde. O clipă mai târziu, vocea lui Sellitto se auzi din difuzor: - Linc, ești ocupat? - Depinde, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dădea în spatele magazinului. Observasem și reținusem în minte intrarea personalului cu câteva zile în urmă, iar acum găsisem un loc nederanjant dintr-un gang de vizavi, așa că m-am ascuns în umbra lui, rezemându-mă pe-o parte de peretele soios care-l încadra și mi-am fixat privirea pe ușile duble din fața mea. O parte din mine simțea în continuare că nimic nu era real - că îmi voi reveni în orice clipă, voi înțelege unde mă aflu și voi porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele soioase, s-a întors și s-a uitat drept la mine. N-o să știu niciodată dacă făcusem vreun zgomot ușor când mă mișcasem sau dacă simțise cum ochii mei îi caută ceafa, dar reacția fusese instantanee și neașteptată; un zâmbet larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ale Victoriei, unde am putut petrece câteva zile într-o relativă obscuritate. În prima mea seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care o femeie cu miros pestilențial, îmbrăcată în mai multe straturi de haine imposibil de soioase. Am privit-o fascinat cum scoate un borcan cu sos de mere din adâncurile jegoase ale hainelor sale, îl deșurubează și își varsă cu două degete făcute cârlig conținutul în gură și atunci planul meu a luat ființă. Mă hotărâsem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos. Am urmat-o pe treptele unei scări traversată de țipete neașteptate, sclipiri de viață infernală și de televizoare deschise. Pe treptele soioase erau împrăștiate seringi folosite peste care ea trecea fără să le bage în seamă. Vroiam să mă întorc înapoi, Angela, îmi întorceam capul la orice zgomot, temându-mă să nu apară cineva și să mă atace, să mă ucidă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios. Chiar și Poliția Verde ducea lipsă de săpun pe atunci. Am continuat să mă uit pe vizor. Această uniformă era albastră. Trucuri vechi în uniforme noi. Și-a ridicat mâna. Vizorul deveni negru. Ușa vibră în fața mea când bătu iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]