338 matches
-
Închisoare din care, aici Îl recunosc, este singurul care a evadat, dar a fost prins. Din ce am Înțeles, familia a plătit din greu ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le stivuiește În punga de plastic pe care Antonio are s-o arunce. Uscățivă, chiar urâțică, atrăgătoare, câteodată, În feminitatea ei fragilă, de care nu este conștientă, pentru că mintea Îi este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase, a pus mâna pe una, a tras-o și i-a întins-o țigăncii. Aceasta a privit o și a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a prins să le răsfoiască una după
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
groaznică care se numea „instalație interactivă“. Un soi de piesă care se juca într-un garaj dezafectat din TriBeCa. Pe scenă se făceau chiar sub ochii noștri bodypainting și piercing în sfârcuri. Deși când spun scenă mă refer la porțiunea soioasă de podea unde publicul nu avea voie să calce. Singurul motiv pentru care mersesem acolo era că Brigit era încurcată cu un tip pe care-l chema José. îSe pronunța Hoseay, numai că Luke și cu mine îi spuneam Josie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un carnețel soios. Ce preferință să am? La halbă, la sticlă? Cum preferați? Tu ce-mi recomanzi? Avem o bere neagră excelentă. Nu-mi place berea neagră! spuse Cristi. Atunci una blondă cu guler generos? În regulă, ridică Toma din umeri, numai grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el geamantanul cât toate zilele. Lasă, bre, ăla, să nu zică ăștia că mai ții locu’ la înc-o persoană. Uite-aici pune-l, pe terasă, că nu-l ia nimeni (băiatul de treabă a și trântit peste geamantan tricoul lui soios și s-a topit cu actele lui undeva spre capătul nevăzut al cozii). Să mai fi stat Tudor în coada aia, șerpuitoare ca o iguană, vreo cinci minute, până i s-au muiat picioarele și a simțit nevoia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cinci minute voia să-mi spună ceva. El s-a ridicat, răsturnând cu trupul lui de uriaș scaunul, și a început să străbată sala cu pași mari în bocancii ostășești vechi, oprindu-se pe la tejghelele de pe margini să râcâie melamina soioasă cu unghia crescută a degetului mic, pe urmă s-a oprit în dreptul meu, umflându-și umerii ca să ia toată lumina: Nu vrei să te-nsori, bă? a rostit ca un ventriloc. Ți-o dau eu pe împărăteasa Ecaterina. Știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
constat mai târziu - în orice operație încheiată se vărsau înainte de sutură flacoane întregi de antibiotice forte, pentru prevenirea infecțiilor), una dintre asistentele foarte tinere trecea printre paturile noastre împingând o măsuță chirurgicală plină cu cărți: volume groase, neatinse sau fascicule soioase, subțirele și gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente ce te împăcau cu spitalul. Am citit destule dintre fasciculele soioase de pe masa chirurgicală, mai ales noaptea, cu lanterna sub pătura ce puțea a clor. După ce-am ieșit din spital, le-am căutat (și, desigur, nu le-am găsit) într-o bibliotecă de cartier pe care începusem s-o frecventez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta o jachetă sport, veche, și nu se răsese de câteva zile. Când îl văzusem ultima dată era destul de îngrijit, dar părea stingherit de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios, părea întru totul la el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza pe care mi-o pregătisem. — Am venit să vă văd din partea soției dumneavoastră. — Tocmai ieșeam să sorb o băuturică înainte de cină. Ar fi mai bine să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă niciodată n-o văzusem făcând o mișcare atât de rapidă - și se îmbujoră la față: — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
suferit transformările produse de Manhattan și de secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei grași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gândit la Dumnezeu, la Iad, la Tatăl Minciunilor, la soarta spiritului, cu sufletul imaginat ca o ființă interioară, un înger cu zâmbet onctuos într-o cămășuță de noapte roz, sau un spiriduș plin de strâmbături, tot numai semne V, păr soios și luat la labă. Acum însă invadatorul e o umbră grafică strânsă în bobine și liste de date tipărite de imprimanta computerului, și are mutră de extraterestru. Uneori cred că sunt controlat de cineva. Un invadator spațial îmi invadează spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă de zece penny mi se odihnea în șapcă. Am privit în sus: o doamnă voinică se îndepărta cu un zâmbet scurt și viu. Păi e de râs. Zău așa. N-ai de ales. Nu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
televizoare color, stimulându-i clitorisul cu mâna stângă și făcându-l să tremure în pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
calmeze. Îmi venea să-i ating coapsa, să-mi apăs încheieturile degetelor de la mâna stângă peste gura lui. Trebuie să-i spui Verei. - Cui? întreba, cu ochii limpezi pentru o clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apoi m-am îmbrăcat și-am coborât în curtea blocului. Mașina lui Vaughan era parcată sub copaci în stradă. Lumina zorilor se reflecta palidă în caroseria prăfuită. Scaunele erau pătate de ulei și murdărie, iar în spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să uite, cât de repede, durerea; să o poată lua, de la capăt, cu puteri sporite. Vedea, cum,în preajma sa, mulți, dacă nu toți, câte odată, se îmbogățeau, deveneau cineva,în fața mulțimii, pe când, el, trecea, rămânea tot un terchea-berchea, ponosit și soios,încât, nu rareori,îi era greață de propria persoană. Și-a pus în gând, de la o vreme, să fie mai atent cu cei dimprejur. Să studieze, dacă se poate spune astfel, să vadă, să înțeleagă, cum procedează ei, și cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem acasă la el. E vorba să plece peste vreo săptămână... Într-un târziu apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el și, ridicându-și halba de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai erau buni!... oftă țăranul, căzând filosofic pe gânduri, dar Virgil încetă să-l mai urmărească și își întoarse capul spre Ștefănel, băgând abia atunci de seamă bine că fiul său stătea cu mâinile în teancul de bancnote vechi și soioase, răsucindu-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu bună-știință. Ca să-ți poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți maro și un maiou soios. Avea umerii plini de alunițe și chipul ridat, spuzit de coșuri. Ne făcu semn să intrăm și ne anunță: — Am un alibi, în caz că vă trece prin cap că eu am ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, „Cobaiul lui Dumnezeu”. Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]