537 matches
-
solidarizarea supușilor de condiție socială modestă În fața agresiunii franceze, prin prezentarea repetată a atrocităților săvârșite de armatele franceze asupra unor locuitori nevinovați ai imperiului. Este o propagandă eficientă, care urmărește formarea unor sentimente de compasiune și, implicit, prin aceasta, de solidarizare Împotriva „cotropitorilor”. Astfel, Într-una dintre primele circulare, din 1794, se evocă soarta locuitorilor din ținuturile ocupate de francezi, care prin Întâmplările bătăii de acum cu franțozii..., la atâta lipsă și sărăcie au venit, cât hrana și Îmbrăcămintea cu cerșit
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
discursul propagandistic pe acele teme care puteau avea ecou Într-o lume rurală, obișnuită cu invaziile, pentru care condamnarea (și Încă oficială!) a acestora constituia un mesaj ușor de Înțeles și de acceptat, capabil să provoace efectele urmărite: reacția de solidarizare și de respingere, cel puțin În plan mental, a ocupantului și invadatorului. Cele mai multe circulare se rezumă, de fapt, la descrierea atrocităților, a „prăzilor, jafurilor, vrășmășiilor și batjocurilor” suferite mai ales de locuitorii unor sate germane sau austriece, din partea „Împotrivitorilor franțozi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
țărani să se Înroleze sau să contribuie voluntar. Dar ele aveau totuși rolul de a facilita strângerea taxelor percepute În mod obligatoriu, de a atenua rezistența țărănimii față de recrutări și contribuții extraordinare, prin exploatarea unor sentimente de compasiune și de solidarizare, din orizontul valorilor creștine fundamentale ale mentalității țărănești. Acest tip de propagandă evidențiază caracterul deosebit de modern, Înnoitor, al măsurilor gândite de autoritățile imperiale. Atunci când vechile metode medievale ale rechizițiilor și Înrolărilor forțate nu mai erau eficiente (deoarece țăranii rezistă la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a comportamentului țărănesc, În schimb, la nivelul atitudinilor mentale, al convingerilor care se sedimentează În durată, imaginea „vrăjmașului” francez va lăsa urme adânci, În mentalitatea rurală. Ea se va asocia cu ideea și mai importantă, de mare viitor, a necesității solidarizării Întregii comunități În jurul „patriei” și a Împăratului, În momentele de cumpănă. În acest fel, se nasc repere noi, de factură modernă, ale solidarității colective, iar construirea imaginii „adversarului”, oricare ar fi el, era legată strâns de construirea imaginii „patriei” și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dar puternic semnificată și „concretizată” prin persoana Împăratului și prin loialitatea față de acesta. De asemenea, ca factor de coeziune socială Împotriva agresiunii externe, se propune conceptul tipic iluminist al binelui și interesului general, al „folosului de obște”, precum și ideea unei solidarizări a entității naționale În fața pericolului străin care ar amenința-o. Fără Îndoială că aceste teme de factură ideologică ale propagandei austriece antifranceze vizau, În primul rând, un nivel superior mentalității țărănești. Există Însă anumite elemente ale discursului oficial capabile să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de slujba ostășească, nesilită, ba Încă cu bucurie la slujba ostășească să alerge. Cel de-al doilea element justificativ de natură ideologică pare a fi inserat În mesajul propagandistic antifrancez de către elita românească și el constă În apelul la o solidarizare pe baze etnico-naționale, forjată tot În focul efortului de război al popoarelor monarhiei: Să puneți Înaintea a tot norodului Îndestulata pildă a slăvitului status nemeșesc, care nu numai cu averile sale, dar și Însăși cu trupurile, din râvna ce are
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
patriotism dinastic la românii din Transilvania; criza traversată Împreună a unit mai strâns populația imperiului În jurul Curții din Viena și a valorilor politice propuse de aceasta, lucru care este valabil și la nivelul celorlalte popoare din monarhie; (4) În fine, solidarizarea colectivă solicitată de propaganda oficială a avut efecte și În planul construirii unei identități de tip etnico-național, atât discursul autorităților, cât și cel interferat de elitele românești care Îl intermediază participând la confecționarea acestui nou elaborat ideologic: Viena, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
politice receptate acum În conștiința publică ardeleană, putem delimita cel puțin trei rezultate ale asimilării mesajului ideologic italian: a) imaginarea demersului risorgimental ca un model practic de acțiune pentru românii din Ardeal (componenta cea mai fragilă a lecției italiene); b) solidarizarea panlatină, văzută ca o posibilitate de afirmare a națiunilor mărunte prin integrarea lor Într-o comunitate mai largă, menită În același timp să se opună altor blocuri pan-naționale; c) ideea atragerii atenției opiniei publice europene, În speță a celei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
numeroasei emigrații irlandeze, agitații care vor culmina cu mișcarea feniană. În plus, America se va remarca, pe această linie, și prin consistentele ajutoare alimentare trimise În Irlanda. Cea de-a doua filieră de receptare a mesajului irlandez se manifesta prin solidarizarea lumii catolice cu o Irlandă oprimată național și confesional. Acest curent de simpatie era Întreținut, de altfel, de O’Connel și de clerul irlandez, prin menținerea unor strânse legături cu Scaunul Papal. Ca urmare, În Franța și În Italia mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
problema irlandeză În atenția socialismului internațional. Ecouri ale acestui interes găsim, de pildă, În opera lui Georg Weerth XE "Weerth" , scriitor german din proximitatea cercurilor comuniste. În poezia sa „Deutscher und Ire”, scrisă În anul 1846, Weerth vorbește despre necesitatea solidarizării germanilor cu irlandezii, de care i-ar uni, ca element comun, aceeași sărăcie. Era vorba, aici, de idealul de solidaritate al proletariatului internațional, inspirat de gândirea marxistă. Dacă primele trei sfere de interes erau proprii, În general, statelor apusene, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui George Bariț XE "Bariț" și problema irlandeză Spre deosebire de situația din Principate, interesul ardelenilor pentru problema irlandeză are o motivație mult mai complexă și este condus spre aceasta pe toate filierele analizate mai sus (cu excepția celei comuniste): opinia publică europeană, solidarizarea catolică, naționalitățile din Monarhie, contextul general-românesc. În Transilvania, mesajul irlandez poate fi sesizat În primul rând la nivelul presei politice românești, Începând cu anul 1838, data apariției Gazetei Transilvaniei, și până la Începutul lui 1848, când izbucnirea revoluției atrage atenția opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de un lung proces, de condamnarea și Închiderea fruntașului irlandez; În fine, de achitarea sa de către Camera Lorzilor, În septembrie 1844. Toate avatarurile interminabile ale procesului, dezbaterea politică din jurul acestuia, pledoariile lui O’Connel, amănuntele Încarcerării, acțiunea mișcării irlandeze de solidarizare cu liderul ei și de continuare a luptei naționale vor fi urmărite număr de număr de către jurnaliștii ardeleni, cu un remarcabil simț al suspansului și al actualității politice, dovedind În același timp interesul major al publicului românesc față de acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a generat o sumedenie de mituri subiacente, pe toate planurile, istorice, culturale, sociale, și chiar artistice. De exemplu, mitul Rezistenței franceze a oferit și fundamentul imaginar pentru republicile gaulliste a 4-a și a 5-a, mit care "satisfăcea necesitatea solidarizării francezilor în spiritul unei istorii comune și grandioase, reconciliindu-i cu eșecurile războiului, pierderea rangului și decolonizarea cu războaiele catastrofale din Indochina și Algeria". Complexul mesianic american nu a mai întâmpinat niciun factor care să îl tempereze, devenind hipertrofiat pe
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din noiembrie 1987. Mi s-a părut adecvat să amintesc și să analizez aceste două mișcări, care inițial au avut caracter sindical, socio-economic, dobândind caracter politic doar pe parcurs, dat fiind că și revolta de la Timișoara a început de la o solidarizare a românilor cu un preot maghiar reformat, adică de la un diferend religios, revolta primind caracter politic foarte repede, dar ulterior totuși. Nu în ultimul rând, există câteva similarități între cele trei momente, 1977, 1987 și decembrie 1989: de pildă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
va fi însă surprins de reacția de respingere a mulțimii, ca și în 1977, în Valea Jiului, figura sa contorsionată de uimire la reacția iritată a bucureștenilor fiind înregistrată de data aceasta pe ecranele televizoarelor ca ultima sa apariție publică. După ce solidarizarea cu preotul reformat Lászlo Tökes ia o turnură politică, protestatarii de la Timișoara pornesc spre centrul orașului, la Comitetul Județean de partid, pe un traseu de contestare a autorităților comuniste asemenea celui de la Brașov, din noiembrie 1987, arzând însemnele comuniste și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
admirația față de protestul brașovenilor: „Măi băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențeștitc "Ecouri studențești" La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni, au apărut și foarte puținele - dar vehementele - solidarizări ale studenților cu protestatarii. Cel dintâi este Cătălin Bia, student la Horticultură, care se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară!”. Acestuia i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și Horia
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară!”. Acestuia i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și Horia Șerban), dar Securitatea este alertată imediat și cei trei sunt arestați în fața colegilor lor. Securitatea devenise de altfel prudentă dinainte de această solidarizare concretă și din pricina a diferite graffitiuri de pe clădirile căminelor, prin care se solicita sprijinirea protestatarilor. Alți câțiva studenți împart, în aceeași perioadă, manifeste în sprijinul muncitorilor. Se vor mai face câteva arestări (în total au fost șapte), apoi studenții respectivi
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
procesului, în apropierea întreprinderii. Intrarea în oraș era de asemenea păzită. Mai multe unități militare au fost în stare de alarmă; în uzină fuseseră plasate detașamente pregătite să intervină în caz de necesitate: o altă revoltă, de pildă, sau o solidarizare. Sentința a fost explicată ca fiind o expresie a „generozității” și „umanismului” lui Nicolae Ceaușescu (care îi lăsase în viață pe protestatari, deși în ședințele din întreprindere se ceruse încă de la început pedeapsa capitală). Chiar și așa, deși în esență
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
să fragilizeze psihologic și mai ales să despartă familiile. S-a renunțat la pedeapsa cu moartea sau la vreun tip de pedeapsă privativă de libertate, pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional, precum și o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, motiv pentru care fuseseră exmatriculați, gestul lor a fost emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase o oarecare amploare
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de pedeapsă privativă de libertate, pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional, precum și o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, motiv pentru care fuseseră exmatriculați, gestul lor a fost emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase o oarecare amploare, iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cu delatori și securiști. Secțiile din IABv de unde izbucnise revolta erau supravegheate zi și noapte de activiști. La Universitatea brașoveană, după acțiunea studenților de la Horticultură, a fost declarată starea excepțională; căminele erau pichetate în permanență, pentru a se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov i s-a impus să fie zelos în adularea figurii lui Ceaușescu, printr-o propagandă la scară uriașă, glorificări în presă etc.: izbucnise un fel de isterie de manipulare și falsificare
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sperie inclusiv pe pastorul Tökes, cu atât mai mult cu cât nu mai era vorba doar de enoriași reformați, ci și de români care se solidarizaseră politic cu ceea ce se întâmpla la fața locului. Foarte importantă a fost, deci, această solidarizare a unor oameni de diferite naționalități și cu diferite opțiuni religioase, astfel încât primul lucru care s-a scandat în fața casei parohiale a fost „Libertate!”. Nici un moment pastorul reformat nu a intuit că protestul său și solidarizarea locuitorilor Timișoarei vor constitui
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a fost, deci, această solidarizare a unor oameni de diferite naționalități și cu diferite opțiuni religioase, astfel încât primul lucru care s-a scandat în fața casei parohiale a fost „Libertate!”. Nici un moment pastorul reformat nu a intuit că protestul său și solidarizarea locuitorilor Timișoarei vor constitui scânteia care va duce la căderea dictaturii ceaușiste; dimpotrivă, în tot timpul aparițiilor sale la fereastră, când vorbea mulțimii, Lászlo Tökes s-a simțit depășit de evenimente, s-a temut de amploarea solidarității românilor la protestul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un rol pe plan național. Așa trebuie înțeleasă chestia. Eu nu mi-am putut închipui, ca preot simplu reformat, să lupt pentru cauza eliberării țării de sub asuprirea dictaturii comuniste” (Mioc, 2002, p. 70). Întrebat dacă a bănuit că mișcarea de solidarizare în jurul protestului său va duce la răsturnarea regimului Ceaușescu, Lászlo Tökes răspunde concis că nu. Este evident că de-a lungul evenimentelor din 16 decembrie mai ales (punct nodal în turnura pe care avea să o ia revolta timișoreană), Tökes
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ales că timișorenii erau deciși să nu cedeze, considerând încă din 20-21 decembrie 1989 că dictatura comunistă se prăbușise sau urma să se prăbușească în România și că nu mai era drum de întoarcere. Desigur, se spera în revolta de solidarizare a celorlalte mari orașe românești, în special a capitalei, ceea ce s-a și întâmplat. De aceea, este indiscutabil faptul că Frontul Democratic Român a fost primul organ democratic de conducere a țării, și nu doar a Timișoarei, înainte de crearea Frontului
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]