3,003 matches
-
naturală, lipsită de fard, de artificii și de parfumuri prea tari. Femeile Restauratiei (aristocrate sau burgheze) plăteau excesele Joséphinei de Beauharnais și a Curții sale. Când Félix de Vandenesse îi spunea femeii iubite " O, iubita mea, ești ca un crin solitar, îmbătător și mândru", era pur și simplu îndrăgostit. Anselme, comis insignifiant fără amplitudine și fără particulă nobiliară, vrea să o ia în căsătorie pe Césarine, "adevărata regină a trandafirilor, reclama vie" a parfumeriei tatălui ei. Popinot este și el îndrăgostit
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
nuvelă Ursul: "uriașul urs bătrîn, cu laba vătămată de o capcană, ș...ț își cîștigase pe o întindere de aproape o sută de mile pătrate un nume, o denumire precisă ca oricare om". I se zice de către toți "moș Ben"; solitar, neîmblînzit și uitat de moarte, reputația lui se confundă cu "lunga poveste a pătulelor de porumb dărîmate și pustiite, a godacilor și a mascurilor și chiar a vițeilor tîrîți de vii în pădure și devorați, a capcanelor și a curselor
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
Iar cel ce dansează după muzică pe gheață nu poate lovi. Iar dacă lovește, totuși, nu la fel de dureros, precum cel ce stă, fără muzică, pe pământ. Din acest motiv toți iubeau patinajul artistic sovietic. Îl iubeau copiii, adolescenții și bărbații solitari, dat fiind că patinatoarele artistice aveau fuste scurte. Îl iubeau femeile singure, pentru că patinatorii artistici aveau picioare lungi, și ei își țineau sigur partenerele ridicate pe brațele întinse. Din cauza picioarelor lungi ale patinatorilor artistici și din motivul că în genere
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
lecturii lui Borges. Cortázar mărturisește cum a intuit în copilărie existența unui univers paralel cu cel oferit de realitatea familiei și a școlii, și cum se mișca, oscilând între unul și celălalt. Ajunge la primul exercițiu de creație prin jocurile solitare și întotdeauna magice: "Erau jocuri în care îmi fabricam în grădina casei un întreg regat imaginar. Eu știam că era grădina, dar și că cei mari nu știau de existența regatului.". Aici se află deja configurat, ca timp și spațiu
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
să le numesc, căci ele sunt inedite, ireductibile la un singur domeniu, teatru sau arte plastice. Forme stranii, vizibile niciunde altundeva. Acum el a realizat adevărate poeme plastice inspirate de Divina Comedie. Infernul în Curtea Palatului Papilor debutează prin apariția solitară a artistului care-și spune numele, apoi își pune un costum de protecție în timp ce o haită de cîini negri se năpustesc asupra lui. Secvență violentă. Intrare în infern la persoana I : Castellucci se asimilează lui Dante. Experiența canonică a marelui
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
negativ, ei pare să-i dea răspuns eul din poemul Desprinderea de țărm: Niciodată nu vei porni cu adevărat de aici, din hotarul etern, legănat și șters și iar viu, unde mareele cern pietre de hotar. Poți fi un catarg solitar în mijlocul mării, cu orizontul rotindu-se încet pe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilor dislocat de lumină. Dar tu niciodată nu vei fi în singurătatea valurilor. Luna acolo își caută locul din adâncul oceanului, rupt și nevindecat. Tu vei rămâne
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
zice eu inspirat, și orice lovestory cu care ne blagovesc scenariile de tip "dragostea și revoluția" și care ar fi riscat trivializarea personajului. Astfel, mitul apare și mai bine consolidat, chiar și în mijlocul oamenilor pe care-i conduce, Che apare solitar, condus de viziunea sa capabilă să îmbrățișeze o întreagă umanitate, lăsând loc scriitorului care ar fi putut fi, a celui care iubește cărțile. Pentru că în spatele visului se află și lecturile sale, Che îi citise pe Jack London, Pablo Neruda, Jules
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
cult și familiarizat cu tărîmul nuanțărilor fine, dar este închis în hotarele propriei autorități. Cînd o astfel de ființă nu primește semne de recunoaștere publică, singura cale de a-și micșora frămîntarea e să facă ceea ce au făcut dintotdeauna gînditorii solitari: să filozofeze cu intermitență, fragmentar, pe seama întîmplărilor vieții. În această privință, autorul se arată consecvent cu sine, dovadă că volumul de față, al doilea după cel din 2003 - Contemporan cu două milenii - Te x Te - este o colecție de reflecții
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
deoarece nimeni nu este pur într-un tip sau altul. Pentru a elucida astfel de mistere, profesorul universitar Pânișoară, aduce în discuție cele patru stiluri de învățare, prezentate de Butler, Cerghit (2002): - Stilul A care muncește mai bine în mod solitar, își planifică bine activitatea și ajunge la rezultat la termen, ia notițe detaliate, poate pierde imaginea de ansamblu centrându-se pe detalii. - Stilul B căruia îi place să rezolve probleme, se descurcă mai bine în scris decât la un examen
Părinți de succes: Harta dezvoltării copilului (VI): Învățarea () [Corola-journal/Journalistic/81054_a_82379]
-
și-n gingășie, / Mîțul meu. // Că nu s-ar mai schimba defel / În Șarpe, Taur, Nor, - cu zel / Rîvnind vreo muritoare vie, / Zevs, care-ar ști să o îmbie / Ca mîț, luîndu-și-l model / Pe mîțul meu" (Clément Marot). Expresia unui solitar ce se confesează șăgalnic făpturii piscești: "Cu tot caracterul tău de strică-chef, de monoman băiat bătrîn nerăbdător, ești, cît de cît, gentil, făcu Durtal, pe un ton insinuant, ca să-l flateze; în plus, îți povestesc de multă vreme ceea ce trec
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
DJ Baloon. The Note, ora 22: Superclub cu Ben Boognar. Komodo, ora 23: Oldies, remix, clubbing. Club 30, ora 22: Oldies but Goldies cu DJ Benito și Jimmy D’azzaro. LUGOJ, Music Pub, ora 20: Concert de lansare a albumului Solitar in straniu cu formația Argus Megere. În deschidere: Apocalips. Duminică, 4 iunie Yacht - Club, ora 21: Seara cu lipici. Cu DJ Land și DJ Baloon. El Torero, ora 22: Latino Party cu DJ Rebelle. The Note, ora 22: Concert Nightlosers
Agenda2006-22-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285017_a_286346]
-
experimentată (Pavel Nedved, Karel Poborsky, Rosicky, Tomas Galasek), au înghețat jocul, efectuând un pressing ucigător. Tabela de marcaj a fost închisă de același Rosicky (min. 76), într-o senzațională dispoziție de joc (mai șutase odată în transversală), după o cursă solitară la capătul căreia a rămas singur cu portarul Kassey Keller. Pentru meciul cu Ghana lui Kuffour ( A.S. Roma) și Essien (Arsenal Londra), la Hanovra, Italia a aliniat o echipă, singura fără stranieri, în care a fost prezent, după o lungă
Agenda2006-24-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285050_a_286379]
-
de Sinaia extinsă și amplificată urbanistic, cu metrou subteran și de suprafață, autobuze cu orar afișat în fiecare stație respectat la minut și iarăși trafic aglomerat de limuzine de lux, iar pe aleile din pădure alergători și cicliști antrenându-se solitari și practicanți ai unui soi de marș cu bețe de ski (așa numitul trekking), pe care l-am văzut și-n alte orașe occidentale. Ca o replică a acestor forme de exercițiu sportiv, mulți vârstnici umblă cu niște cadre cu
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
de azi care nu înțeleg termenul îl pot găsi în DEX). Dresda era un fel de metropolă- cimitir, un Pompei al secolului XX, prin care circulau însă oameni vii. Străzi întregi cu clădiri unidimensionale, din care rămăsese doar un zid solitar, știrbit de cadramentele fostelor ferestre prin care acum se vedea cerul. Cea mai impresionantă mi s-a părut celebra catedrală Frauenkirche, lipsită de acoperiș, cu pereții asimetric crenelați de gloanțe și de bombe, ciuruiți, lăsând la vedere petice de cer
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
și începe epoca reformatorilor, printre ai cărei protagoniști se va număra și el. Vilar rămâne „eroul cultural” al scenei franceze postbelice, scenă căreia i-a modificat structurile și i-a reînnoit practicile. Legenda îl consacră ca pe o ființă deopotrivă solitară și solidară, ca pe un soi de „monarh republican”, dar și ca pe un vizionar care a avut șansa de a-și vedea realizate utopiile mai înainte de a se prăbuși ca fulgerat din pricina unor eforturi niciodată drămuite, a unei nedomolite
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
doi se întorceau și plecau, iar apoi și ceilalți, uitând ce văzuseră chiar în secundele în care se întorceau îndreptându-se către ușă. S-a gândit la ei ca la niște pasionați de teatru. Filmul, și-a zis, e ceva solitar. Janet Leigh, în lunga perioadă în care nu știe ce va urma. A privit-o începând să-și dea jos halatul. A înțeles pentru prima oară că alb-negru era singura cale pentru filmul ca idee, filmul în minte. Aproape că
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
din secție, să regăsesc ro iul de licurici, dar era doar beznă. Dacă mă gân desc mai bine, chiar cred că o să plec pe lună săptă mâ na viitoare. Mihaela Nițulescu Deviza Gara Termini, sfârșit de noiembrie. Scurta mea vacanță solitară și low cost s-a încheiat. Mă urc în trenul rapid care mă va duce la aeroport în treizeci de minute. Las în urmă Cetatea Eternă care mă atrage ca un magnet de câțiva ani. Orașul în care mă simt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de rugăciune în ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte de multă vreme... Nu mă emoționez în fața faptelor, pentru că ele nu sunt. Bătrânul domn solitar, cu multe tabieturi, dezarmat și de rea credință este o idee el nu trăiește drame. Câte trimiteri, Doamne,câte inserții din tot ce s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
propria-i solitudine. Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers. Gândirea pentru eroină înseamnă privire în afară și mai ales înăuntrul ei, apelând la oglinda pe care o purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
întretaie resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e o altă modalitate de exprimare analogică, ducând la simboluri și reflecție. Pentru femeie, oglinda e martorul mut, revelator al sufletului, prezență dramatică și jubilație potrivit dispoziției de moment. Narcisismul intră în psihologia normală
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
își privește în conștiință valorizantă propria natura naturata și creează pe aleșii pentru o nouă zidire. Omul se eliberează metafizic atunci când se află în starea de har al actului creator. Liber să fie co-dumnezeiesc. Poezia, crearea sa, este o experiență solitară, unică, intransmisibilă, incomunicabilă. Nici poetul nu o poate trăi coincident a doua oară. Unde se înscrie ea în totalitatea spirituală cosmică ? Ne vom reîntâlni cu ea vreodată în istoria veșniciei ? Ochiul transcendental Trebuie să mergem din creastă în creastă. Empedocle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să ne fie sacre". Astfel, alături de presocratici, Platon, Spinoza, Kant, marele impuls, marea înaripare vine de la Nietzsche. Parcurgerea scrierilor sale este o sublimă sărbătoare a inimii, a sufletului, a spiritului. Omul trebuie să fie propriul său creator, iar creator este solitarul, căruia îi spune: "Din cei șapte demoni ai tăi, încearcă să faci un dumnezeu... Iubesc pe omul care vrea să creeze ceea ce îl depășește și care prin aceasta moare"... devenind acel zeu. Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vom dispare." Există și o justiție a unicității în poezie. Poemul este un act unic al unei sensibilități metafizice unice surprinsă într-un moment al grației unic de un dicteu unic, exprimând o deschidere ontopoetică unică. Și fiind o experiență solitară, absolut singulară, ea este irepetabilă și astfel, intransmisibilă, incomunicabilă în adevărul ei originar. Așa fiind, aceste multiple unicități sunt chemate să instituie un nou prim moment al Creației. Momentul inspirației este o stare-limită a spiritului, constând din deschidere absolută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
voia lui, a fost coborât în "corpul cel urât", și anume: prin iubire, prin unirea lui tu cu eu să devină Dumnezeu din Dumnezeu, întorcându-se în Spiritul divin din preziua creației, care este astfel anulată. Iar mai sus, transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunt frați care țin unii la alții, care au individualități puternice, care se apără unul pe celălalt... În cărți. Poftim? În cărți sunt frați din ăștia, de-ai tăi. Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]