1,275 matches
-
de înțelegere a filosofiei, astfel încât, discursul, ce se concentrează pe realitatea concretă, trimite în același timp la problema identității filosofiei însăși. O primă imagine, poate fi dată de către ceea ce Wilhelm von Humboldt numea condiția existențială a cercetătorului universitar: libertate și solitudine (Freiheit und Einsamkeit). Expresia poate fi folosită și astăzi pentru a caracteriza una din atitudinile tipice gânditorului față de sfera etico-politică. Expresia, ca să fim sinceri, desemnează o arie ce se extinde dincolo de relația strictă cu puterea politică și se referă în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Libertatea cercetării sale nu îi permite să participe activ la viața publică, și, în ultimă instanță, nici chiar la viața cotidiană, cu nelipsitele sale exigențe practice, de mediere, de preocupare operativă. Libertatea cercetării este, ca să spunem așa, plătită cu prețul solitudinii, ce se transformă, de multe ori, în izolare; dar mai mult decât atât, rămâne o formă de automarginalizare, ca o consecință firească a unui mod de a considera lucrurile și raporturile sociale. Situația se accentuează atunci când, astfel de raporturi, devin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
filosoful, să fie neadaptat exercitării unei activități politice normale. Totodată îl pune într-un posibil și, uneori chiar efectiv, conflict cu cel care deține puterea, și pe care nu o poate exercita în conformitate cu planul unei republici ideale. Așadar, libertate și solitudine, acesta este răspunsul cel mai plauzibil pe care filosoful îl poate da în fața neajunsului ce-l trăiește în raport cu viața politică. Neajunsul poate deveni conflict iar conflictul poate avea diferite rezultate. În istoria filosofiei întâlnim exemple dintre cele mai diferite ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
conflicte, de la Socrate care bea otravă, la Aristotel care părăsește Atena «pentru ca cetatea să nu păcătuiască de două ori împotriva filosofiei»; de la Seneca, cel care alege sinuciderea, la Spinoza care se închide, «fără ca să râdă și nici să plângă», în solitudinea rece și deosebită a cunoașterii. Dar chiar și atunci când tensiunea nu ajunge la soluții radicale, neajunsul rămâne, devenind un habitus constitutiv al atitudinii pe care omul politic o adoptă față de filosof. De aici derivă, pe de altă parte, o marjă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Totuși, e vorba de soluții ce doar presupunem că sunt diferite, mult mai mult decât sunt efectiv astfel. Pe plan operativ soluția se configurează, cu siguranță, în mod diferit, deseori în situații opuse, însă pe fondul experienței politice a filosofului, solitudinea și libertatea rămân, chiar dacă pot dobândi forme destul de diferite de manifestare. Structura activității politice a filosofului poate să fie reprezentată în diferite moduri, dar la baza ei rămâne cana de cucută pe care Socrate o bea în închisoarea din Atena
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau dacă nu, cel puțin la scopul de a-i înțelege cât mai bine. Ce tip de filosofie exprimă aceste poziții diferite de distanțare și de izolare, nu este o problemă ce are o soluționare univocă. De la libertatea consumată în solitudine poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia acelor gânditori, în viața cărora solitudinea aleasă liber este predominantă, trăiește o autenticitate riscantă. Chiar și solitudinea poate să fie atât un act polemic, cât și o evidentă atitudine contestatoare. Consilierul principelui O imagine diferită de cea a filosofului ce își apără libertatea, retrăgându-se în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia acelor gânditori, în viața cărora solitudinea aleasă liber este predominantă, trăiește o autenticitate riscantă. Chiar și solitudinea poate să fie atât un act polemic, cât și o evidentă atitudine contestatoare. Consilierul principelui O imagine diferită de cea a filosofului ce își apără libertatea, retrăgându-se în singurătate, este cea a filosofului «consilier al principelui». Referințele istorice nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fie și consilier al principelui, doar păstrând distanța care să-i permită să joace totodată un anumit rol de opozant, prin apelul la valori, indicarea limitelor, contestarea unilateralității. O astfel de poziție nu poate avea loc printr-o retragere în solitudine, deși aceasta rămâne o garanție a libertății personale și o condiție necesară acelei detașări de care am amintit. Față de această solitudine va fi exprimată mereu o nostalgie. Poziția pe care o propunem nu se realizează însă nici printr-o identificare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
apelul la valori, indicarea limitelor, contestarea unilateralității. O astfel de poziție nu poate avea loc printr-o retragere în solitudine, deși aceasta rămâne o garanție a libertății personale și o condiție necesară acelei detașări de care am amintit. Față de această solitudine va fi exprimată mereu o nostalgie. Poziția pe care o propunem nu se realizează însă nici printr-o identificare și implicare completă a filosofului cu exercițiul puterii, ci printr-o intervenție precisă, nicidecum superficială, în unele situații concrete care cer
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a consecințelor lor concretizate în forme de exercitare a puterii politice. Angajarea în această direcție nu comportă o singură formă de atitudine. Am identificat câteva, diferite între ele prin determinările lor operative, dar inspirate din aceeași intenționalitate etico-politică. «Libertatea și solitudinea» definesc, de departe, modalitatea de participare și revoltă și totodată de exercitare a unei influențe indirecte și pe termen lung; figura «consilierului principelui», care este, mai mult sau mai puțin latent, întotdeauna un opozant, indică aportul vigilent pe care acesta
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de exercitare exclusivă a treburilor casnice, femeile asociau, în absența bărbaților plecați la munci exterioare familiei, activitatea casnică și singurătatea într-o așa măsură, încât bucătăria era locul „existenței rutiniere” și al „viselor ascunse”. Bucătăria era simbolul individualizării feminine în solitudine, dar și în fantezii ascunse. Telenovelele ofereau și oferă compensări și stimulări puternice pentru astfel de fantezii. Modernitatea societății industriale a consacrat individualizarea feminină în singurătatea casnică întreruptă doar de zgomotul copiilor care încă nu mergeau la școală. Și tot
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în absența relațiilor acesteia cu alte instituții care să împiedice realizarea unui bun dezirabil cu costul producerii unui rău neintenționat, dar cu efecte devastatoare. Deocamdată, înaintarea spre o astfel de direcție nu e o invenție teoretică, întrucât indicii empirice ale solitudinii deja abundă, inclusiv și mai ales în spitale și pe culoarele magazinelor cu băuturi spirtoase. Cealaltă alternativă, pe care o invocam anterior, ar consta în revitalizarea familiei nucleare. Argumentele în favoarea acesteia nu lipsesc. Multiplicarea tipurilor de familii sau mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
războaiele daco-romane etc.), reluate și în dramaturgie (Tragicul Domn Ion al Cămilelor, Eu, Meșterul Manole, Forum Traiani, Ion Ursu din Albac). Versurile și proza editate postum constituie o adevărată surpriză. Literatura „ascunsă” modifică imaginea scriitorului M. Bunăoară, romanul Nemuritorul în solitudine și durerea (1995), conceput între 1961 și 1964, este „un gen original de antiroman” (Romul Munteanu), în care tema detenției, a experienței carcerale se înscrie într-o dimensiune metafizică și fabuloasă, elocventă estetic. Este o triplă proiecție, cristalizată în trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
un gen original de antiroman” (Romul Munteanu), în care tema detenției, a experienței carcerale se înscrie într-o dimensiune metafizică și fabuloasă, elocventă estetic. Este o triplă proiecție, cristalizată în trei secvențe - Sisif uitând, Pod la Drobeta și Nemuritorul în solitudine și durerea. Tot ca antiroman este construită și altă scriere, Cărămida cu mâner, publicată fragmentar în „Astra”. SCRIERI: Cu barda-n porți de veac, Brașov, 1941; Eu, Meșterul Manole, București, 1957; Poeme, București, 1968; Caprichos, București, 1970; Schițe iconografice, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
Astra”. SCRIERI: Cu barda-n porți de veac, Brașov, 1941; Eu, Meșterul Manole, București, 1957; Poeme, București, 1968; Caprichos, București, 1970; Schițe iconografice, București, 1973; Guernica, București, 1974; Zeu orb cu flori, București, 1982; Exclusiv tauri, Brașov, 1991; Nemuritorul în solitudine și durerea, postfață Olga Lascu și Adrian Hamzea, Brașov, 1995; Pygmalion și alte poeme, Brașov, 1996; Forum Traiani, îngr. Olga Lascu, pref. Miruna Runcan, Brașov, 1998. Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Eu, Meșterul Manole”, ST, 1957, 6; Voicu Bugariu, „Caprichos”, AST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
destino è essere portatore di una novità che risulta 'sgradevole' e spaventa i contemporanei, e per questo paga lo scotto di essere în anticipo șui tempi, di essere non di rado vox clamantis în deserto, con una condizione di estrema solitudine: prima irriso, poi perseguitato e solo alla fine ascoltato e rispettato 13 (mă non da tutti, perché non mancheranno coloro che lo accuseranno di essere un 'falso profeta'). În Capitini îl profeta perde i connotati squisitamente religioși che avevano quasi
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit solitari. Este evidentă similitudinea dintre existența singuratică a lui John și solitudinea celor de care, prin profesia lui se ocupă, asigurându-le serviciul funerar și asistând la acesta, deși nu este obligat să o facă. Evrei, musulmani, creștin ortodocși sau catolici, protestanți etc., toți, fără excepție, sunt conduși pe ultimul drum de către
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
John May încearcă să găsească rudele celor dispăruți și să le aducă la acest ultim eveniment depășește obligațiile sale de serviciu. Pentru că particparea sa este una real afectivă, o încercare de a compensa absențe dragi, de a umple vidul unor solitudini dizolvante, a unei indiferențe care corespunde perfect acestui servicu social. Chiar și după cremație, la cererea lui John May, urna funerară așteaptă o tardivă întoarcere a cuiva drag, a cuiva care își amintește. Într-un anume sens, John May devine
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
sacru, însă, acest nimeni poate fi chiar Haina lui Dumnezeu". Înțelegem un atare punct de vedere, însă nu putem a nu observa că interiorizarea pe care o reprezintă actul scriptic nu intră în conflict cu spiritualitatea spovedaniei, ci o potențează. Solitudinea maximă, realizată de scriitor precum o condiție a substanțializării sale, are un beneficiu mixt, estetic și spiritual, factorii fiind cu neputință de separat. În artă, sacrul și profanul nu se opun, ci cooperează în cadrul valorii estetice, care ea însăși conține
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Divertis, Vocea României, și Te cunosc de undeva!. Pentru interpretarea Elsei, Dalma recurge la melisme diverse, multă emoție, transpunându-se cel mai mult la melodia "Let it go", melodia în care Elsa își construiește un palat de gheață, simbol al solitudinii, cu care aceasta se obișnuiește, reculegându-se într-o lume a iernii veșnice, în care este doar un simplu monstru, urât de toți; castingul s-a desfășurat în aceeași perioadă de timp ca precedentul; pentru castingul chipeșului prinț Hans, cel
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
în colecția de ziare a bibliotecii îmi găsii niște versuri în dreptul numelui meu cineva puse un oribil semn de întrebare hi hi hi doamna plecase ora se făcuse ceva peste zero" (ibidem). Grotescul dobîndește o înfățișare blajină, de simbol al solitudinii ce se resemnează cu cochetărie: "Celebritatea mea e o broască țestoasă voi o vedeți venind legănîndu-se-ncet și frică vă e că o bombă despre a cărei naștere nu știți mai nimic va exploda în creierul vostru foarte electronic pus la
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
locuiești peste drum? Wakefield Îi Întinde doar cartea de credit și ea Își ia din nou masca obișnuită de discreție absolută. Lucrează de mult În industria hotelieră. I-ar putea spune fetei că apartamentul lui, o oază de refugiu și solitudine, a fost distrus de un ciumec cu un Împrumut la bancă și ea nici măcar n-ar clipi. Dar pe Wakefield nu Îl interesează să fraternizeze. El are un plan. Ia un apartament de două ori mai mare decît apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Evaluează că propriul său atașament față de oameni, inclusiv față de Wakefield, este doar un moft, fără prea mari ecouri. Dacă oamenii Își pot alege perechea și prietenii, de ce n-ar putea și el, un burlac și un singuratic, a cărui infinită solitudine ar merita un dram de alinare? În plus, Diavolul nu vede nici un motiv pentru care risipa, corupția și confuzia ar trebui eliminate de dragul eficienței! Omenirea a făcut, de cînd se știe, ceea ce i-a cerut Universul: a Înmulțit, a Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sănătate e în căutare de sensuri. Tubul îngust, pietricelele aceleași. Florile parcă niciodată la fel. Caleidoscop, ceva decorativ, ceva frumos, ceva atractiv. Dacă rămân doar între oglinzi. Poate nu rămân. Scriitorul meu a rămas în camera aceea albă din Castelul Solitudinii. Se numea așa, dar eram mulți și petreceam mult timp unii cu alții. Unii veneau chiar în familie, cupluri de artiști cu copii, cu mame și soacre. Ca în toate taberele de creație, iubirile se făceau și se desfăceau. Și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]