2,419 matches
-
moleculară mică pot fi clasificate în două categorii: (a) substanțe chimice care au valori ale parametrului de solubilitate apropiate de cele ale monomerilor și copolimerilor și constituie clasa mediilor inerte de umflare; (b) substanțe chimice la care valorile parametrului de solubilitate sunt apropiate de cele ale monomerilor și diferă de cele ale copolimerilor, acestea fac=nd parte din categoria mediilor inerte de precipitare (33). Deoarece mărimea porilor formați în rețeaua polimerică conferă o morfologie specifică structurii copolimerilor, morfologie care determină destinația
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
volumice, n-butanol si poli(viniltoluen) liniar (PVT) cu mase moleculare medii diferite. În timpul procesului de copolimerizare apar reacții concurente cum ar, copolimerizarea monomerilor vinilici emulsionați în mediul apos, copolimerizarea precipitantă a monomerilor aflați în soluție apoasă la limita de solubilitate. Aceste reacții nedorite pot fi evitate prin utilizarea unui stabilizator de suspensie eficient, care să nu permită contactul direct dintre amestecul de monomeri și apa din sistem. Reacțiile de copolimerizare s-au condus într-un reactor de sticlă prevăzut cu
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
pregătite pentru caracterizare prin uscare la vid la temperatura de 50°C timp de 48 ore. 2.1. Caracterizarea copolimerilor preparați Copolimerii VT : DVB au fost caracterizați prin: densitate aparentă; densitate specifică; capacități de reținere solvent; suprafață specifică; parametru de solubilitate; stabilitate termică; microscopie electronică; distribuția mărimii porilor în particule 2.1.1. Determinarea densității aparente Densitatea aparentă (ρap) a fost determinată picnometric cu mercur conform modului de lucru următor: se c=ntăresc 0,5 1,0 g probă de copolimer
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
g solvent/g copolimer uscat. În acest studiu s-a folosit pentru reținere toluen, ciclohexan și nbutanol. Conform cu teoriei lui Hildebrand, un mediu inert/agent porogen este un solvent bun pentru copolimer atunci c=nd diferența dintre parametrul lui de solubilitate (δ1) și cel al copolimerului (δ2) este zero. Parametrii de solubilitate Hildebrand (δ1) a n-heptanului, nbutanolului, toluenului, poli(viniltoluenului) și a copolimerului VT : DVB precum si distanța dintre copolimer și agentul porogen sunt prezentați în Tabelul 1 Mărimea Rij stabilește
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
pentru reținere toluen, ciclohexan și nbutanol. Conform cu teoriei lui Hildebrand, un mediu inert/agent porogen este un solvent bun pentru copolimer atunci c=nd diferența dintre parametrul lui de solubilitate (δ1) și cel al copolimerului (δ2) este zero. Parametrii de solubilitate Hildebrand (δ1) a n-heptanului, nbutanolului, toluenului, poli(viniltoluenului) și a copolimerului VT : DVB precum si distanța dintre copolimer și agentul porogen sunt prezentați în Tabelul 1 Mărimea Rij stabilește puterea de solubilitate a agentului de formare a porilor, țin=nd
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
cel al copolimerului (δ2) este zero. Parametrii de solubilitate Hildebrand (δ1) a n-heptanului, nbutanolului, toluenului, poli(viniltoluenului) și a copolimerului VT : DVB precum si distanța dintre copolimer și agentul porogen sunt prezentați în Tabelul 1 Mărimea Rij stabilește puterea de solubilitate a agentului de formare a porilor, țin=nd cont de contribuțiile legăturilor dispersive, dipolare și de hidrogen, conform relației următoare: unde: δ1i și δ2i ( i =d, h, p) sunt coordonatele agentului de formare a porilor și a copolimerului Cea mai
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
acesti solvenți folosiți pentru diluția amestecului de monomeri determină formarea unor rețele polimerice cu flexibilitate mare a lanțurilor macromoleculare atunci c=nd valorile cantității de DVB sunt ≤ 10%. Coeficienții de reținere a solvenților au fost folosiți pentru determinarea parametrului de solubilitate a copolimerilor VT:DVB. Așa cum se observă din Figura 5 și corelat cu valorile parametrilor de solubilitate prezentați în Tabelul 3 valorile cele mai ridicate ale coeficientului de reținere s-au obținut în toluen. Structura morfologică a copolimerilor sintetizați în
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
lanțurilor macromoleculare atunci c=nd valorile cantității de DVB sunt ≤ 10%. Coeficienții de reținere a solvenților au fost folosiți pentru determinarea parametrului de solubilitate a copolimerilor VT:DVB. Așa cum se observă din Figura 5 și corelat cu valorile parametrilor de solubilitate prezentați în Tabelul 3 valorile cele mai ridicate ale coeficientului de reținere s-au obținut în toluen. Structura morfologică a copolimerilor sintetizați în prezența nheptanului, n-butanolului și a poli(viniltoluenului) liniar cu mase moleculare diferite s-a studiat prin
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
uscat și respectiv, umflat O metodă practică de determinare a parametrului polimer-solvent folosește contribuțiile atomice de grup ale energiilor molare de coeziune. V unde R este constanta universală a gazelor, T este temperatura, iar ρ1 și ρ2 sunt parametrii de solubilitate a solventului și respectiv a polimerului 101 Densitatea de reticulare se definește ca fiind raportul dintre masa moleculară a unității polimerice și masa moleculară medie dintre două reticulări. cM M q 0= În cele ce urmează se vor prezenta rezultatele
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
polimerului. Grupele funcționale pendante pot servi atât pentru modificarea în mod direct a proprietăților polimerului, cât și ca loc de amplasare ulterioară a unor noi unități în molecula acestuia. Proprietăți fundamentale ca temperatura de tranziție sticloasă, cristalinitatea, punctul de topire, solubilitatea, etc., depind în mod direct de polaritate, revendicările sterice și interacțiunea grupelor funcționale pendante. Grupele funcționale pendante, în special cele polare, pot imprima proprietăți deosebite în sistemul polimeric și anume: colorare, higroscopicitate, adezivitate, permeabilitate și înaltă rezistență, în cazul formării
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
a existenței reacțiilor heterogene. Se poate aprecia că odată cu creșterea complexității mecanismului de reacție, energia de activare scade, ceea ce concordă cu creșterea cantității de reticulant utilizată în sinteză. Valorile masei moleculare medii între două reticulări (Mc) și ale parametrului de solubilitate solvent-polimer, δ, au fost calculate conform metodelor de caracterizare (Capitolul 2) Rezultatele obținute dau informații importante asupra structurii copolimerilor reticulați sintetizați, arătând că aceasta depinde de rapoartele molare ale amestecurilor inițiale de comonomeri. Tabelul 4. Caracteristici structurale ale probelor de
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
formarea structurii macroreticulare a perlelor /36/. Astfel, cea mai mare porozitate se obține la proba Co-4 la care s-a utilizat un amestec de medii inerte alcătuit din dioxan:toluen â 1:1 În acest caz, diferența dintre parametrul de solubilitate al amestecului diluant este destul de mare permițând crearea structurii poroase /37/. Aceeași probă, posedă valoarea cea mai 161 mare a mărimii Mc,(tabelul 7), mărime ce trebuie corelată cu calitatea termodinamică a porogenului și caracterizează ansamblul rețelei tridimensionale a polimerului
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
o bună corelație între Ea, α și Mc, ca dovadă a mecanismului complex de reticulare care are loc la formarea copolimerilor macroporoși. În concluzie, degradarea termică poate fi considerată consecința unui ansamblu de factori: parametrii termodinamici ai sintezei, parametrii de solubilitate ai diluanților și structura chimică și morfologică a copolimerilor reticulați rezultați. Astfel, proba A6, cea mai stabilă din punct de vedere termic, a fost realizată în prezența celei mai mici cantități de mediu inert, iar calitatea termodinamică a acestuia a
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
reacții chimice ce au loc în sistemele vii, și fară de care viața nu ar putea exista. Ele au un rol important în reglarea matabolismului substanțelor nutritive, a proceselor de cre[tere a țesuturilor. Enzimele se caracterizează prin următoarele proprietăți: solubilitate proprietăți osmotice și de difuzie, proprietăți de schimb ionic, denaturare termică, labilitate la anumiți agenți chimici [1]. Enzimele pot fi alcătuite fie (a) numai din catene polipeptidice, ale căror unități de bază sunt resturi de aminoacizi și din punct de
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
DIZOLVAREA, FILTRAREA, PRECIPITAREA, CRISTALIZAREA, RECRISTALIZAREA Cristalizarea este una dintre tehnicile cele mai folosite în purificarea substanțelor solide. În principiu, metoda se bazează pe proprietatea celor mai multe substanțe de a fi mai solubile într-un solvent la cald decât la rece. Prin solubilitate (grad de solubilitate) se înțelege cantitatea maximă de substanță care la o anumită temperatură se poate dizolva într-o anumită cantitate de solvent. Solubilitatea substanțelor variază cu temperatura, această variație putând fi reprezentată grafic prin curbe de solubilitate. Produsul de
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
CRISTALIZAREA, RECRISTALIZAREA Cristalizarea este una dintre tehnicile cele mai folosite în purificarea substanțelor solide. În principiu, metoda se bazează pe proprietatea celor mai multe substanțe de a fi mai solubile într-un solvent la cald decât la rece. Prin solubilitate (grad de solubilitate) se înțelege cantitatea maximă de substanță care la o anumită temperatură se poate dizolva într-o anumită cantitate de solvent. Solubilitatea substanțelor variază cu temperatura, această variație putând fi reprezentată grafic prin curbe de solubilitate. Produsul de purificat se dizolvă
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
celor mai multe substanțe de a fi mai solubile într-un solvent la cald decât la rece. Prin solubilitate (grad de solubilitate) se înțelege cantitatea maximă de substanță care la o anumită temperatură se poate dizolva într-o anumită cantitate de solvent. Solubilitatea substanțelor variază cu temperatura, această variație putând fi reprezentată grafic prin curbe de solubilitate. Produsul de purificat se dizolvă la cald într-o cantitate cât mai mică de solvent. După îndepărtarea impurităților insolubile prin filtrare, soluția se lasă să se
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
rece. Prin solubilitate (grad de solubilitate) se înțelege cantitatea maximă de substanță care la o anumită temperatură se poate dizolva într-o anumită cantitate de solvent. Solubilitatea substanțelor variază cu temperatura, această variație putând fi reprezentată grafic prin curbe de solubilitate. Produsul de purificat se dizolvă la cald într-o cantitate cât mai mică de solvent. După îndepărtarea impurităților insolubile prin filtrare, soluția se lasă să se răcească. O mare parte din produs se separă sub formă de cristale mai mult
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
din cauza tendinței prea rapide de cristalizare, care are loc chiar în timpul filtrării. Experiment: dizolvarea azotatului de potasiu și obținerea unei soluții saturate, urmată de cristalizare sau recristalizare. Soluția fierbinte este lăsată să se răcească la temperatura camerei, scăderea temperaturii micșorând solubilitatea substanței. Soluția devine suprasaturată și încep să apară cristalele. O răcire rapidă (cu gheață sau jet de apă rece) nu este indicată deoarece favorizează formarea de cristale fine (număr crescut de centre de cristalizare) care pot adsorbi pe suprafață impurități
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
reacția specifică a ionului Ca 2+ și este foarte sensibilă. Cromatografia pe pe hârtie Cromatografia pe hârtie ese o metodă cromatografică de repartiție, faza staționară fiind hârtia cromatografică. Faza mobilă (eluent) antrenează componentele amestecului de analizat cu viteze diferite în funcție de solubilitatea lor. Componentele se vor găsi în zone separate pe cromatogramă. În acest proces este important fenomenul de capilaritate al hârtiei cromatografice, care permite înaintarea solventului (eluentului). Etapele cromatografiei pe hârtie 1. Prepararea hârtiei În centrul discului de hârtie se efectuează
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
o reacție de dublu schimb. Dacă se amestecă soluții diluate de azotat de argint și halogenură alcalină, luându-se unul dintre reactivi în exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
și halogenură alcalină, luându-se unul dintre reactivi în exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri de AgI de diferite stabilități se toarnă în trei pahare Berzelius câte 5 ml
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
din soluții Soluții cristaloide. Prin variația condițiilor de temperatură, presiune și concentrație din soluții se pot separa faze solide cristalizate. Cantitatea maximă dintr-o substanță pe care o poate dizolva un lichid la o anumită temperatură și pre3siune se numește solubilitate , și ea se exprimă în grame la % sau grame la litru . O astfel de soluție este soluția saturată, iar concentrația substanței solvite este concentrația de saturație. În aceste condiții se stabilește un echilibru eterogen între faza lichidă și faza solidă
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
fizico-chimice, de exemplu prin încălzire , o soluție suprasaturată poate deveni nesaturată și deci capabilă să mai dizolve o nouă cantitate de substanță, până la saturarea corespunzătoare noilor condiții. Un exemplu simplu pentru ilustrarea acestor stări ale soluției poate prezenta diagrama de solubilitate a azotatului de potasiu în apă (fig.13 de mai jos). Pe ordonată apare concentrația de saturație, iar pe abscisă temperatura, la presiune normală. Se observă că solubilitatea urmează o curbă ascendentă , care trece prin punctul S1( 24,1g% , t
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
exemplu simplu pentru ilustrarea acestor stări ale soluției poate prezenta diagrama de solubilitate a azotatului de potasiu în apă (fig.13 de mai jos). Pe ordonată apare concentrația de saturație, iar pe abscisă temperatura, la presiune normală. Se observă că solubilitatea urmează o curbă ascendentă , care trece prin punctul S1( 24,1g% , t=20 0C) și prin punctul S2 (39,1g%, t= 40 0 C). Încălzind la 40 0C soluția cu o concentrație de 31,5 %, punctul S care corespunde noilor
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]