1,510 matches
-
produce continuu pe calea acestei reificări la care autoarea supune existențialul (o exorcizare laică). Ferindu-se de contactele violente, simțurile se repliază în zona celor delicate, mîngîietoare, capabile a stimula fantezia: „Îmi place să mîngîi lucruri misterioase, / care au mici solzi de cuarț. / Mîngîi catifeaua verde a feței de masă, / pînă cînd mîna îmi trece dincolo / de trupul ei moale" (III). O stare de visare blîndă domesticește cadrul obiectual, solidarizîndu-se cu accepția sa indusă: „Acele obiecte ușoare care alunecă / precum peștii
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
O stare de visare blîndă domesticește cadrul obiectual, solidarizîndu-se cu accepția sa indusă: „Acele obiecte ușoare care alunecă / precum peștii, care își împing gurile / dinspre stomac spre o margine a / trupului lor din ce în ce mai uzată. // O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică, ni se reamintește că „fiecare lucru e legat / de propria lui cădere" (XVI), poeta se dedică preponderent unei abordări feminine a lucrurilor, înzestrate cu propria-i tandrețe precum cu o fină aură. Domolind
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
lăsate să se acopere de praful uitării. Și Rațiune și simțire, și Emma, și Northanger Abbey, și Mansfield Park (e drept, n-am găsit nici o continuare a ultimului ei roman, Persuasiune, dar timpul nu e pierdut) sunt abundent acoperite de solzii aurii ai admirației postmortem și post-post mortem. Cărțile mari anulează nu doar tradiția de până la ele, îmbogățind-o în același timp, dar își creează și un fel de arogantă, ne-detronabilă posteritate. Ele fixează un canon pe care generații succesive se
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
copil / am să mă nasc încă o dată/ efemeridă sau cactus sau / afectuos animal de companie" (Asta e). Ca și: „ea era singură / precum bătrîna barză / de pe acoperișul primăriei" (dus-întors). E pusă la contribuție și o licantropie decorativă: „încet îi crescuseră solzi pe dinăuntru / îi înmuguriseră colți aspri de lup / în loc de inimă" (iarna plecase). Caracteristică e indistincția morală, o confuzie între bine și rău, între suferință și jubilație, între înfrîngere și victorie, ca expresie a unei primordialități iterative, deschizînd o salutară perspectivă
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
duioase în starea de grație a degustării divine. Fără o răscolire de esență traumatică, fără o exasperare sau o suferință în urma căreia să simți cum, sub unghi lăuntric, viața nu mai poate fi ca înainte, fără o astfel de clătinare, solzii de pe ochi nu cad. De aceea, condiția convertirii e scrîșnirea, indiferent că e una extatică, provocată de o revelație, sau una dureroasă, pricinuită de o nenorocire. Prin urmare, nimeni nu ajunge să creadă din senin, în virtutea unei facultăți cu care
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Și nimic/ nu mai e de făcut.// Sunt cu fața la zid./ Iar peretele din spate/ a făcut picioare și s-a lipit furios/ de cel din față. Și eu, prins la mijloc.// O dar și cerul: / se tîrăște ca șarpele cu solzi pe pămînt/ și eu mă sufoc, fără aer, prins la mijloc.// Vine un monstru însetat./ Bea cu o gură apa/ din fîntîna trecutului meu, o seacă,/ iar trecutul meu - gata,/ cît ai bate din palme nu mai este.// Și tot
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
crăpate, în ciuda măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori atunci cînd ne pipăim nenorocita asta de piele care ni se descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori atunci cînd ne pipăim nenorocita asta de piele care ni se descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
poetae. Ceea ce inițial părea să țină doar de emisia spontană devine, aici, stil. Poemele prelungesc atmosfera deja cunoscută, doar că ironiei simple i se adaugă irizări autoironice: „Octopus Maximus are aripi de liliac./ Își spune poet. Cu gușa acoperită de solzi,/ Zboară prin sala mare a bibliotecii/ Și recită: «Bibliorin bibliora, taxoflan taxolin,/ Dikobatol, dikobatol enim, vine vremea/ Când casele vor naște pui vii, kalatodin kalaxifera,/ Debonantin, bibioran enim, cine nu știe să-asculte/ Se va face sânge, verde sânge va fi
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
mări/ să tremure și mările/ doar spaima e ca o gămălie de ac/ e ceva ascuns în încăperile din cioc/ și-n orice fel de ambalaje/ ciocurile nu sînt chiar razele ucigătoare/ de la care așteptăm cuminți/ oaspeții noștri bravi cu solzi/ situație de fapt e situația de pat/ care despoaie coroanele fermecătoare/ și unde sexul regilor e de netăgăduit/ chiar pentru cronicile pe care le voi scrie/ eu nu mă plictisesc/ ca poeții mari pe care îi citesc la ceai/ zgîrii
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
orașele - era o obișnuință a locuitorilor acestora. Vindeca - vindico era eliberarea, scăparea, răscumpărarea romană care te salva de datorii, pedepse sau chiar de sclavie ( vindicta liber factus), situație care iarăși nu avea cum să se întâmple decât în preturile romane; Solz - lamele mici de tegument ale peștilor sunt denumite astfel după asemănarea cu monedele de aur romane (solidus) emise începând sub Constantin. Metaforă de orășeni, lipsiți acum de bani, care nici măcar nu denumesc speciile de pește! Rău - reus-ul era învinuitul justiției
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce-l înconjoară (peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu trup de aur și solzi de glod mi-i dragă;// Blestemul... în zbuciumări de aur vînăt plînge;// Tăcerea veștedă se desfășoară;// Clipa de-acum, bolnavă de-amintire/ În suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
simplul fapt că nu mai scrie deloc, ci reproduce frînturi inspirate de lumea de dincolo. Așa apar secvențele pneumatice, fulgurații stranii, reci și precise, în aparență extravagante. În realitate, ele sînt extravagante doar pentru ochiul înveterat în preocupări estetice, cărora solzii le-au blocat simțul misterului. „Tunelul oranj“ e metafora sugerînd revenirea dintr-o agonie în care poetul trecuse cu un picior în lumea de apoi. La acest nivel de scriere pneumatică, originalitatea e o exigență improprie, singurul merit al poetului
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
singuri și totul în toate Durerea e mută. Iubirea e oarbă. Buricul lumii Despoaie-l de cuvinte Lasă-l să-ți picure din palmă tot mirul Amestecă-l cu trupul. Unge-l cu salivă Să-i cadă de pe ochi toți solzii până la ultimul Să vadă înlăuntru Să fie întuneric. Să-i intri pe sub piele Să-ți săvârșești lucrarea cu ajutorul limbii În cele patru puncte care să-i fie semne Să-ți spună că-i e sete Dacă tu ești eu atunci
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
ia primul tren până la gardul de sârmă ghimpată al civilizației secolului XXI și totul în mare viteză, iubitule fiecare ceas de vrajă nu mai vine vara ca, odinioară, luminozitatea magică a revederii noastre pe plaja de la 2 Mai ne îngropam solzii amiezelor în nisip și cultivam retorica autoironiei când aripile unui albatros se desfășurau cu reverberații sonore, tu strigai uiuuuuuu s-au deschis porțile paradisului la doișpe fix și trebuie să convocăm de urgență o sesiune internațională despre hermeneutica păcatului mă
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
încape întotdeauna, Un lujer crud, Venirea cuiva. *** Laborator - Pulberea, O jivină cuminte Țese semne, noduri ciudate, Exuvii în lumina crudă (Cine o frînge Își umple palmele De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință, Ceva rămas neterminat: Poate solzi, Poate mînia lui Dumnezeu, Atoateștiutorul. Copila mea, Fiul meu, Răstignirea de dimineață, Cele două părți ale pîinii - Zborul de ciocîrlie și Făina răsfirată Pe o moară veche (Carii înăuntru Construind o altă Lume Pentru lemn, Mai aproape de Apocalipsă) Cumpănirea dintre
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
se va zbate și doar într-o clipă (cât durează ruperea veșniciei dintre realitate și vis) i se va scutura tot colbul dumnezeiesc de pe aripă Să caut în grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
Dumitru Ion Dincă Inițierea îngerilor Numai îngeri lichefiați pe pânzele umbrei în grădinile Edenului solzii se așază pe fragedele aripi pregătindu-și zborul spre planeta stelară nici nu cunosc drumul doar simt cum îi cară umbra propriilor aripi... Bate un clopot în univers se revarsă numai polen de albe și umbre albe faruri bengale pentru
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
Realitate și duioșie, pentru că el este definitoriu pentru poezia din acest volum al lui Petre Stoica: Iau pipa din tabloul lui Magritte/ aprind tutunul cu o așchie de gheață/ pufăi privind absent tavanul/ din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stânga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși// un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
lua crucea și a-L urma pe Hristos". Agnosticul are brusc revelația ,căii" și a simplității ei extraordinare. Fraza se rupe, dar nu-și pierde rigoarea. Paleologu destăinuie, tot mai precipitat, cum a înțeles, și cum i s-au luat solzii de pe ochi: ,Părintele Stăniloae mi-a luat atunci solzii de pe ochi." Aceste texte, pe care le-am numit povestiri, acum, au fost, la vremea lor, scrise în cu totul alt scop. După moartea lui Țuțea și a lui Dumitru Stăniloae
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
are brusc revelația ,căii" și a simplității ei extraordinare. Fraza se rupe, dar nu-și pierde rigoarea. Paleologu destăinuie, tot mai precipitat, cum a înțeles, și cum i s-au luat solzii de pe ochi: ,Părintele Stăniloae mi-a luat atunci solzii de pe ochi." Aceste texte, pe care le-am numit povestiri, acum, au fost, la vremea lor, scrise în cu totul alt scop. După moartea lui Țuțea și a lui Dumitru Stăniloae. La prima lectură mi s-a părut pioșenii de
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
bogăția infinită de nuanțe exegetice), ci dacă te pui în situața de a primi interpretarea, oricare ar fi ea. Iar pentru asta e nevoie de receptivitate. Toată structura cărții lui Pleșu stă pe acest termen: receptivitate. Ești receptiv, înseamnă că solzii ți-au căzut de pe ochi și poți înțelege. Nu ești receptiv, inima împietrită va bloca întîlnirea cu mesajul evanghelic. Sub unghiul toleranței față de latura ininteligibilă a pildelor, Andrei Pleșu este un apărător al lui Iisus. Dacă pericopele sunt ezoterice, vina
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Poezia Auroră pe creștetul ei solzi triplând lumina goliciunea n-o sperie Alpi ce simt prin înfigere întuneric fără carbon numai intuiție sfântă. Poem Și dacă inima noastră întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu e din pricina denivelărilor camarade. 24 sept. 1987 Stam cu întunericul în mine
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
toujours ému par la faillite gigantesque de ses conceptions. adio. la pont neuf cu mâinile încrucișate ca într-o cămașă de forță vă privesc de pe acest pod pe sub care trece într-o zi de martie șarpele galben al senei cu solzii lui murdari plini de amintiri și versuri de mallarmé și apollinaire cu peisajele pe jumătate înecate ale lui dufy și monet. cu fălcile încleștate ca într-o criză de epilepsie rup cu dinții din culorile psihedelice ale cheiului caut ceva
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
pasionale și de obicei patetice ale documentarului sau memorialului. Dar nu și fără emoție. Moartea Pisicâinelui e pe drept cuvânt înduioșătoare: , Odată cu bucata de sticlă care se desprinse, se frânse și săbiuța viteazului Gavril, iar vârful rupt crestă din plin solzii lui Oliviu. - Înainte, strigă Otilia, împinsă ca din arc când garda de elită a Somnului Protector se năpusti peste Gavril și-l masacră cu paloșele. Dar nimeni nu veni în urma ei. Ultimii șase soldați din București se lăsaseră în iarbă
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]