295 matches
-
moarte. Ziua aceea mohorâtă Începea să se micșoreze, din ea rămânând doar o dungă galbenă palidă pe cerul cenușiu, la apus, când, acționând la primul imbold, m-am hotărât să-l vizitez pe vechiul meu Îndrumător. Am urcat ca un somnambul scara familiară și automat am bătut la ușa Întredeschisă pe care era scris numele lui. Cu un glas care era doar un pic mai puțin repezit și ceva mai sec, m-a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la desfășurarea scenei cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul pe Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
înainte, pe timpul sau după cina din seara trecută n-ar fi putut determina reacția ciudată de dimineață a fiului meu, legând instinctiv și instantaneu referirea lui la „seara trecută“ de misterul șosetelor și pantofilor mei. Când eram copil, fusesem un somnambul frecvent și aventuros, trezit adesea la jumătatea călătoriei de o mamă anxioasă, pentru a se regăsi, terifiat, în alt loc decât în căldura și siguranța propriului dormitor. Niciodată nu îmi aminteam plimbarea în sine, iar mai târziu mi-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dramatică uneori, dar niciodată nu poate fi cu adevărat tragică. Deoarece am fost avertizați din timp. S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de țară, ci o ființă care nu poate prinde rădăcini lângă niciun om. Umblu de colo-colo, legată de șevalet, ca un turist somnambul, îmi propun mereu un popas îndelungat, într-un fel de stație terminus, dar asta nu se întâmplă niciodată. Nu mă pot lipi mult timp, cu sufletul, de oameni și locuri, îmi place să văd soarele răsărind mereu din altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că există în lumea asta și un om care merită să fie iubit de dumneavoastră..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate... A. 25 Aproape nu realiza că este în avion. A ajuns, a doua zi după concert, ca un somnambul, pe Los Angeles International. Acum i se perindau prin minte, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... ...Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului, am umblat ca un somnambul. Abia când m-am trezit cu o carte în mână am realizat că trebuie să-mi strunesc gândurile și să citesc cu atenție... Liniștea nu mi-a tulburat-o nimeni, până ce dinspre mănăstire a ajuns la mine zvon de clopot
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul Îi era plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-o poziție ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe podea. Recunoscu, foarte greu, un frigider Într-un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doza din pahar și i-am făcut semn să mai toarne. — Ce mai e nou, Iggy? m-a Întrebat el. Vreun caz? — Se pare că da. Era și timpul. Pe ultimul l-am rezolvat acum mai bine de-o lună. — Somnambulul care voia să-l urmărești pentru că nu știa unde-și cheltuia banii peste noapte? — Nu. Altul. A venit la mine o hoașcă, cerându-mi să-i găsesc bărbatul. În câteva ore, am aflat că tipul, un onorabil profesor la vreo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
braț metalic. Nu reușea să se rotească, să vadă cine se apropie. Nimic n-ar înlocui vecinătatea vindecătoare a mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintre cele două trepte ale pragului din fața înaltei porți de fier și sticlă. Prietenul Lucian trecuse de la ușă, se cuibărise toată săptămâna pe scaun, fără a privi în jur, răspunzând rar, strictul necesar, se ridicase odată cu gongul, schițase, ca un somnambul, un scurt salut bălăbănit, coborâse repede, treaptă după treaptă. Cerul de sidef, verzui. Norul lunecase, se iviră un obraz și un contur de scoică. Cozile lungi și groase, coroane suprapuse, prinse cu perle albe. Ochii rotunzi și mari, fruntea netedă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chipurile cunoscute. Citeau ziarul, toți același ziar. Comentau, în batjocură, ceea ce citeau... dar nu se auzea nici un sunet. Doar prin semne, clipind șiret din ochi, jucându-se cu degetele, strâmbând buzele, ca surdomuții. Și, dintr- odată, cineva, cine, chiar el, somnambulul, începu să vorbească. Tot mai tare, dezlănțuit. Nu, nu-l auzeau, îl ignorau, continuau semnele, ca arierații. Ca atunci, pe șantier, la baraca șantierului, la masă. Începuse să-i vorbească lui Lucian. Văzuse, brusc, în ochii lui iritarea, îngrijorarea, refuzul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși sfintele copite... Calcă în străchini, calcă în străchini, repetă somnambulul, bolborosind, cu privirea între des chisă, sau doar ascultându-și gândurile, amețit de legănarea nopții în care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe interesantul, ți-a venit iubita. Glasul implacabil al doamnei Mitulescu ! Un experimentat strateg, stăpân pe manevra potrivită. — Habar n-ai ce suferea junele nostru ! A slăbit, a tăcut tot timpul, nici cu Vornicu nu vorbea. Murea de dorul tău. Somnambulul rechemat pe scenă își îndreaptă spinarea, reînnoiește grimasa și glasul și gesturile, trece mâna prin perucă, părul dispăruse, așa cere impresarul, pentru noul număr : bila rasă : recrut : tuns zero ! Îndreaptă bila pe traiectoria astrului zilei. Așteaptă tangenta, semnalul, simte scăfârlia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se nască ! Ridică ziarul, lasă iar ziarul să cadă. „Îl cunoști pe Gigi, frate-miu, doctorul ?“, se aude vocea Luminiței. „Acum, și pentru un zâmbet, doctorul primește bacșiș. Nu se mai dau țigări sau băuturi, ci carne, brânză. Auzi, mâncare !“ Somnambulul nu mai aude, doborât de arșița care dogorește planșetele, ferestrele, tranzistoarele, dulapurile. Lotomanul calculează unghiurile conductei, Vera primește din mâna osoasă a lui Caropol tema proiectului de automatizare a drenajelor și Programul de societate multilaterală al omului nou, și Nalbandu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dacă așa o voi lua de la capăt, nu era cum mă așteptasem. Nici pe departe. Nu mai eram în stare să țin situația sub control: parcă plonjam spre pământ și m-am dus spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă de puf fin când am atins cutele moi ale gâtului ei. Fiona stătea total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gârlei! Marandăăă! Fugi și vezi dacă poți salva calul! Fugi Marandă. Fugi!!! - striga în neștire Toaibă, învârtindu-se prin curte. Nu știa ce să facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
economii la sânge. Eu personal voi renunța la șofer, la limuzină, la secretară și nevastă. Voi merge numai și numai pe jos și chiar foarte jos când voi utiliza metroul. Voi lucra pentru oameni clipă de clipă, inclusiv noaptea, fiind somnambul cronic. DÂNSA Și o să scadă întreținerea? S,LABOU Vom elimina întreținerile. Eu personal nu voi mai întreține amanta. DÂNSA Dar întreținerea o să scadă? S.LABOU Sigur c-o să scadă. O să scadă și gazul, și electrica, și agentul cald, și gunoiul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-n care s-a apropiat de mine o femeie foarte frumoasă, cu ochii verzi, și mi-a spus ceva ce n-am Înțeles, era o fostă colegă de facultate, mi-am amintit ca prin ceață, m-am aplecat cu naturalețea somnambulului să-i sărut mîna cu degete lungi, ea mi-a spus din nou o frază inaudibilă printre acordurile de pian ce-mi răsunau În cap, iar În fața ochilor mi-a apărut Încă o mînă, am dat s-o sărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mă plimb în parc! Dar după aceea nu mai știu nimic. Probabil că am adormit imediat... Profesorul îl privi, zâmbind enigmatic. - În nici un caz n-ai adormit imediat... Pentru că ai petrecut o bucată de vreme în preajma trandafirilor. - Atunci sunt somnambul! exclamă. Pentru prima oară în viața mea am avut o criză de somnambulism! Profesorul se ridică brusc, se îndreptă spre fereastră și rămase câtva timp privind lung înaintea lui. Apoi se întoarse și se reașeză în fotoliu. - Asta am crezut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au luat pe sus și m-au adus înapoi în cameră? - Nu. În grădină nu era decât plantonul. Spune că îndată ce-ai dat cu ochii de el, te-ai întors... Ai pătruns în odaie tot pe fereastră, așa cum ieșiseși... Somnambul sau nu, nu are importanță. Ce e grav, este că Siguranța nu se îndoiește acum că se pregătea evadarea dumitale. Faptul că ai fost surprins chiar acolo unde, în stradă, aștepta mașina, dovedește, în opinia lor, că știai despre ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fărĂ să pară a acorda vreo atenție locului În care se afla, apăru un bărbat Înalt purtînd o uniformă a brigăzilor internaționale și o pătură legată la brîu și strînsă peste umeri. Își ținea capul sus și mergea ca un somnambul. Era un tip Între două vîrste. Nu purta vreo armă și nici rănit nu părea, din cîte puteam să-mi dau seama. L-am urmărit cum se Îndepărta singur de pe cîmpul de luptă. Înainte să ajungă-n dreptul mașinilor statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Te iubesc, Lucia! Nu am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine! O mașină îl ocoli în ultima clipă, dar el nu se sinchisi. Ținea mâinile întinse în față, iar Lucia își spuse în gând că semăna cu un somnambul. Femeia o luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie, domnule Scriitor! Vrei? Să nu-mi spui că nu vrei, fiindcă dacă faci asta te voi tăia de la porție! Lucia își dădu părul pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Bernheim, din contră, vede în aceasta o condiție a exercitării și reușitei hipnozei. În scrierea lui clasică pe această temă, el se laudă c-a știut să creeze, în clinica sa, "o adevărată atmosferă sugestivă" avînd drept efect "proporția de somnambuli care e mult mai mare" decît oriunde altundeva 124. "Mulțimea hipnotică" putea așadar să apară ca un fel de model redus, în spațiu închis, al unei mulțimi la scară mare, acționînd liber sub cerul liber. Fenomenele observate în microcosmosul spitalului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
degajate de masă ori dintr-o altă cauză încă decunoscută într-o stare particulară ce seamănă foarte mult cu starea hipnotizatului, aflat la bunul plac al hipnotizatorului"135. Așadar, sub efectul acestui magnetism, indivizii își pierd conștiința și voința. Devin somnambuli sau automate astăzi i-am numi roboți! Se pliază după sugestiile unui conducător ce le ordonă tuturor să gîndească, să privească și să acționeze în unul și același sens. Doar dacă nu cumva se copie mecanic între ei, prin contagiune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]