290 matches
-
ale exteriorității care - pierzându-și definiția ontică - privează conștiința de intenționalitate. Ceea ce se umbrește și se ruinează e conștiința însăși, în chiar esența manifestării: "O, grija de-a pururi adumbrindu-ți cugetul;/ de parcă ți s-a dat în pază sufletul/ somnambulilor. A început ruina inimii/ clarvăzătorului". Grija de lume și de ceea ce are ea pieritor umbrește cugetul, îi ecranează vederea, deturnându-i lucrarea 55. Mai mult: cugetul moare în grija de moarte, laolaltă cu moartea imaginii; iar ceea ce nu se vede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau "Departe". Dar stăm pe o fâșie/ Invizibilă" (XXI. Ultima ușă a vorbelor, în ed. cit., p. 47). 4 "Timpul și spațiul albesc departe" (VI. De ce atâtea priviri?), Și nu mai e miazănoapte nici miazăzi nici răsărit nici apus" (XIX. Somnambul), în ed. cit., pp. 17, 35. 5 Căci "orb de cuvinte, poetul cântă mai frumos" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 6 "O pace veșnică" (ibidem). "Paradis plutitor, aureolă" ce "strălucește în slavă"; Și noi vom merge
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu scapa ocazia creată de acest scandal spre a trage turta pe spuza sa este de înțeles. Dar că dl Băsescu și consilierii săi dau declarații din care nu poți înțelege altceva decât că dl Radu Călin Cristea e un somnambul, căruia i s-a năzărit că a fost invitat la o discuție despre posibilitatea de a prelua conducerea TVR, este o porcărie gigantică, aproape de tonajul Biruinței, vasul amiral al înecatei flote românești. Profesionist impecabil și om de caracter, dl Cristea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
diatribele lirice atingând, nu de puține ori, prin limbaj și imagine, virulenta pamfletului arghezian ,,Trăim, murim, ne pierdem cu firea;/ Ochii ne curg că un putred canal./ Puț și se văd la un blitz boreal/ Câinii marxiști fecundând omenirea” (,,Pământul somnambul”). E un alt tip de poezie ocazionala, dezarmanta prin sinceritatea emoției și tragismul mesajului, distilate liric de norme morale intransigente, ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic” (,,Omul interzis”) și ,,Doamne, dă-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Colecția INOROG 44 Georgeta Horodincă (19302006) a avut o activitate susținută de eseistă, prozatoare și critic literar. A debutat în 1950 cu monografia Sartre. A publicat în România monografia Dimitrie Anghel, eseurile Structuri literare (1970), romanul Somnambulii soarelui (1981). Fost secretar al Uniunii Scriitorilor, a obținut în 1979 Premiul Academiei Române pentru culegerea de nuvele Bastarzii. Stabilită în Franța din 1983, autoarea publică romane (Sezon mort în 1990 și O afecțiune de lungă durată în 2006), nuvele ( Trandafirii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care plecau pe lumea cealaltă în pantofi de lac și ciorapi fin mercerizați. Și, odată, un soldat care se omorâse curățindu-și pușca; tânăr și încrezător în sine, părea că doarme. Locotenentul se sprijini de peretele barăcii, cu aerul unui somnambul trezit pe buza unei prăpăstii. Căpitanul făcu un gest să-l susțină: Aseară te-ai pilit, Aldan? Nu, am dormit prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de mal, temându-se de cârcei. Se aventurase totuși prea departe? "Faceți ceva, domnule locotenent", îl imploră cu glas stins madam Segal. Ardea să facă ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spuse cu fruntea superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când soarele e la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul de lumină. Atunci o vedem pe ea, claritatea, în loc să vedem datorită ei. Ei bine, orbit de Ideea mea, umblam ca un somnambul. Eram un somnambul al soarelui." Obosit să vâneze carnea, pune deoparte tacâmurile, în timp ce Maria-Tereza mănâncă cu poftă: "Te plictisesc, poate?" Îl privește cu ochii ei care albăstresc totul în jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când soarele e la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul de lumină. Atunci o vedem pe ea, claritatea, în loc să vedem datorită ei. Ei bine, orbit de Ideea mea, umblam ca un somnambul. Eram un somnambul al soarelui." Obosit să vâneze carnea, pune deoparte tacâmurile, în timp ce Maria-Tereza mănâncă cu poftă: "Te plictisesc, poate?" Îl privește cu ochii ei care albăstresc totul în jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se mai poate opri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de care nu-mi aminteam, cerându-mi iertare pentru „ieșirea“ avută în timpul orei de miercuri. Am încercat să-mi amintesc cine era studenta și despre ce ieșire era vorba, dar n-am reușit pentru că toți cei din clasă erau niște somnambuli - atât de dezinvolți și de relaxați și de lipsiți de formalism, că până și ideea de ieșire era alarmantă. La cursuri încercam întotdeauna să par calm și încurajator, însă cum eram atât de celebru și mai apropiat de vârsta lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, demult, pe când inima mi-era tânără și spiritul încă sub stăpânirea inimii, mi s-a mai întâmplat uneori să mă surprind, pe câte o noapte senină, în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, de demult, pe când inima mi-era tânără și spiritul încă sub stăpânirea inimei, mi s-a mai întâmplat uneori să mă surprind, pe câte o noapte senină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
este un paradox ? Și papucii lui Niki cu care se duce peste drum, la Flo, să-i dea câteva ciocane în cap , papucii asortați la costumul militar, cu toate decorațiile-n piept, cu care Rebengiuc traversează strada demn, ca un somnambul, de Ziua Armatei ? Nu-l mai contrazic. Este evident că nimic nu e lipsit de importanță nici un gest, nici un detaliu într-un film de Pintilie atât de important pentru el ca Niki et Flo !) “i totuși, îi spun că paradoxul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
conducându-mă sus - și cu destulă siguranță, suprafața următoarei trepte primea talpa Încrezătoare a copilului orb; era de-ajuns să ridici piciorul puțin mai sus decât de obicei, ca să nu izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca de somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moarte. Ziua aceea mohorâtă Începea să se micșoreze, din ea rămânând doar o dungă galbenă palidă pe cerul cenușiu, la apus, când, acționând la primul imbold, m-am hotărât să-l vizitez pe vechiul meu Îndrumător. Am urcat ca un somnambul scara familiară și automat am bătut la ușa Întredeschisă pe care era scris numele lui. Cu un glas care era doar un pic mai puțin repezit și ceva mai sec, m-a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
piereau, și atunci, câtăva vreme părea că goeleta navighează în vid. Curând, însă, umbrele se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
iertare pentru o prea lungă tăcere, Gabriela Omăt 728 11 București, 26 martie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, E tare ispititoare la voroavă epistola dvs., cu puzderia de informații, piste de investigare și amploarea șantierului descris. Cum sunt acum ca somnambulul care umblă halucinat pe acoperiș, În pericol să cadă la cea mai mică „perturbare”, nici nu Îndrăznesc să adâncesc gândul În direcțiile pe care le deschideți, căci m-ar lăsa să Întrevăd câte lucruri pasionante se pot face În deceniile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
deteriorări, de a face 520 km pe zi indiferent de starea drumului, polei, ceață, zăpadă, mâzgă. Pe drumurile din Europa și Asia se vedeau circulând doar mașini românești zi și noapte, toți șoferii străini se odihneau, iar noi circulam ca somnambulii. Ne mai odihneam și noi când era câte o sărbătoare și nu lucrau firmele la care trebuia să încărcăm sau să descărcăm. După mai multe chinuri pe care le întâmpinai într-o cursă din cauza mașinilor foarte slabe pentru transport internațional
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
putea fi antipatic trebuie să aibă instinctele bestiale. Câteva amintiri ale autorului despre Tănase: „L-am văzut pe Tănase cu foarte mulți ani în urmă, pe când purtam încă uniforma Liceului Internat din Iași (deci prin 1910¬1914 n.n.), jucând „Mache somnambulul și Tivila de la Hotel Ghidali". Am văzut de atunci sute de spectacole și faima lui Tănase a crescut ca un val, revărsându-se tumultoasă pe tot cuprinsul țării. Cu toate acestea, eu nu-l pot uita pe acel Tănase. Nasul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
În 1945, la răsăritul acestei zile, a murit Hiroshima. La lansarea mondială a bombei atomice, orașul și oamenii săi s-au preschimbat într-o clipă în cărbune. Puținii supraviețuitori rătăceau mutilați, somnambuli, printre ruinele fumegânde. Umblau dezbrăcați, cu rămășițe de haine imprimate în arsurile de pe corp. Pe ceea ce mai rămăsese din pereții caselor, blițul bombei atomice gravase umbrele a ceea ce a fost: o femeie cu brațele ridicate, un bărbat, un cal legat
6 AUGUST. BOMBA LUI DUMNEZEU. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295961_a_297290]
-
nu-ți plescăi doar buzele, făcea supărat mutul. Fugi într-un singur picior precum vântul iscat din senin, căzu în șotron copilul. Înalt ca iarba în care se pierde repede și regele cu calul lui cu tot, chițăi de pe casă somnambulul. Alb ca zăpada în care își spală mai întâi picioarele morții, se lumină cu gândul aiurea gospodina. Zorit ca focul ce roade repede totul de jur-împrejur, pufăi din pipă de unul singur în casă bătrânul. Copil din flori precum un
Poezii by Vasile Dan () [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
piese din ce în ce mai mici aș fi fost fericit numai cu pâinea trupului tău fără cuțit (din care aș rupe și astăzi nebunește) de nu mi-aș fi lăsat oasele într-o legendă tenebroasă de poet falit și somnambul 9. o luminescentă silabă e ochiul meduzei în bucătărie toate oalele fierb universul la înviere voi lipsi un timp acoperit de gloria primului vals apoi noaptea își va rupe epoleții pentru o altă zi 10. moartea e un poștaș care
ÎNSEMNĂRI ATROCE by Dușan Petrovici () [Corola-website/Imaginative/6925_a_8250]