517 matches
-
dacă am fost strângătoare? Acum ajunge să scot capul pe ușă și să strig: salaaam! și pac! vine madam Ifrim cu salamu’! - Strângătoare cam peste poate, o întărâtă tanti Clemanza, care înghițise bomboanele și se masa pe foale. - Ei lasă, soro, cu orice am greșit eu m-am dus la părintele Arsenie. M-am spovedit și m-am grijit. Da matale de când n-ai mai ținut post? De când nu te-ai spovedit? - La ce să mă spovedesc? La ce să țiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gât! Să moară mama ce biceps bag azi! 16 serii. - Bă, Baroane, da abdomen nu faci bă? Că vine vara și nu ți se văd pătrățelele. Care muiere te bagă-n seamă cu burdihanu’ ăla? - Să i-o trag lu’ sor-ta aia buzată, Inspectore! Gagicile se ia după cât de gros ai brandu’ și portofelu’, bă! Ia uite - 50 în braț la rece. - Ăla-i braț sau bulan de porc? - Bă, mânca-mi-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu și tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Popescule!... La revedere și noroc! Ce face madam Popescu, bine?... Didina mea foarte bine. Mersi. Spune-i și tu din partea noastră!... Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă până isprăvește. Agățând receptorul, zise plictisit: ― Ce vrei, soro?... Mai lasă-mă acuma, că am de lucru... Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat și era spăimântată de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
culori sînt publice și importante. Ele ar fi utile măcar pentru a ne învăța să punem întrebările corecte, fără de care este greu de presupus că vom putea afla răspunsuri clare. Astfel, de pildă, după cum a subliniat în repetate rînduri profe sorul Sandu în raportul său, ar trebui să devenim conștienți că nu este totdeauna pertinent - iar uneori chiar nu este posibil - să vorbim mereu de „românul” generic : diferențele dintre regiunile de dezvoltare ale României sînt uneori mai mari decît cele dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în străinătate, care mai fuge și-acuma... Casele lor a îmbătrânit și ele, e și ele pe ducă. Uite și la casa lu madam Ioaniu, cojită toată p-afară. S-a dus și biata madam Ioaniu, s-a dus și sor-sa, Patroana, s-a dus și bărbații lor, acu vezi că s-a-nvechit și casa. O avea madam Ioaniu de la bărba-su dintâi, de la Mironescu, a murit repede-repede ăsta, da a lăsat-o cu casă, și cu argintărie, și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cavo, la Belu, s-a uitat la dinți și l-a recunoscut : că ăla fusese cu-adevărat bărba-su. Îndrăcită muiere, tare ca fieru, n-o văzuse niciodată bocindu-l. Nici când se pomenise cu toate belelele-n cap : bărba-su mort, sor-sa la pușcărie, fii-sa pe drumuri, gineri-su la Matracucă, securiștii pe capu lor și ea fără o pensie, fără nimica. Și-ncă mai umbla să-l dea afară și pe nepotă-su de la școală. — Trebuie să știi bine în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să ajungem... Eeeee... Că de învățată, slavă Domnului, era învățată baba ! Maldăre de cărți citise la viața ei și pe toate le ținea minte. Învățată, și materialistă, și pentru ea, și pe ce punea mâna-i ieșea. Mai zurlie fusese sor-sa, Margo, la ea trebe să se fi aruncat și Ivona. Că la vremea aia, care era cucoane mari, una n-avea servici, le ținea bărbații acasă. Numa călăreața de Margo Gebleasca, ea, când o căutai, la Paris, cu modele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cliente p-atunci, Zahareasca, aia de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da mai venea și la madam Ioaniu, c-o știa de când fusese ucenică la casa de mode a sor-sii, la Margo Geblescu. Sor-sa, Margo, nu mai era cu bărba-su, nu mai ținea nici casă de mode la bulevardu Pache, nu mai sta nici la Șosea. Mai avea numa un capăt de vie la Otopeni și acolo se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da mai venea și la madam Ioaniu, c-o știa de când fusese ucenică la casa de mode a sor-sii, la Margo Geblescu. Sor-sa, Margo, nu mai era cu bărba-su, nu mai ținea nici casă de mode la bulevardu Pache, nu mai sta nici la Șosea. Mai avea numa un capăt de vie la Otopeni și acolo se retrăsese. Era o vilă veche
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Ioaniu, du-te până la sora mea la Otopeni să iei o damigeană cu vin... Și când a ajuns, a sunat la ușă ; a sunat ea, a sunat, i s-a părut cam ciudat : la ce nu răspundea Gebleasca ? Vorbise sor-sa cu ea la telefon în fața ei și știa c-o să vie cu damigenile. Cine e ? a auzit-o, tocmai când se gândea s-o dea naibii și să plece. — Eu, Vica, i-a zis. Da-n gândul ei : dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ori madam Cristide ? Că Margo, după ce s-a lăsat de bărba-su, și-a găsit pe unu, de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua, nu-l scotea decât când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și via cu furtunu și se plimba pe lângă straturile de regina-nopții. Se plimba așa, până târziu, singur. Treaba lor, fiecare cum își așterne, așa doarme în viață, și madam Ioaniu mânca rahat când zicea că ea n-a știut de sor-sa cum îl ascunsese ; știuse ea, da tăcuse mâlc, tăcuse ca mormântu. Mai se mișcă-n loc, a amorțit așteptând, și dracii ăștia de copii nici gând să plece. Mai se mișcă, mai urcă o treaptă, mai coboară și, deodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-i venea lui s-o zică de-a dreptu, și tot mai pe ocolite umbla. Că-n fața lu soacră-sa n-avea nas, nu-ndrăznise el toată viața să se ia în gură cu madam Ioaniu : fiindc atunci când sor-sa Margo era la pușcărie și bărba su, generalu, tot acolo, zurliu de Niki plecase d-acasă. O lăsase pe Vulpea cu copilu mic și plecase c-o Matracucă. Și după câțiva ani s-a întors - nu-i dăduse divorțu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o privire tremurătoare de om care are nevoie de un viitor.] The End spicuiri din caietul de engleză Dragă prietene, Dragi prieteni, Dragă prieteni, Dragi tovarăși și pretini, Dragă mamă/tată/unchi/mătuși, Dragi frați și surori, Dragă lume (soro lume), Dragă patrie, Dragii moșului, Dragă Moș Crăciun, Moș Teacă și Moș Coaie, Dragă Augustus, Dragă Sergei și Dragă Pier Paolo, Dragă Wilhelm, Dragi foști și viitori, Dragă Nico (Vlad, Csabi, Bogdan și Gărăgău, Andi și Cătălin), Dragă fiule, Dragă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care trebuie să-l învățăm ca atare, și nu ca un simplu joc de coincidențe anecdotice. Estetica barocă este, de fapt, acceptarea tuturor specificităților și a tuturor particularismelor. Astfel, de exemplu, când O. Paz analizează ambianța în care trăia Sor Juana Inès de la Cruz, el arată cum se respira natural în "lumea ciudățeniei", și asta pentru că protagoniștii diverși ai acestei lumi baroce se știau a fi ființe ciudate 40. Acceptarea unei astfel de ciudățenii este ceea ce regăsim, în contemporaneitate, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Franz, La Légende du Graal, Albin Michel, 1988, p. 288. 38 M. Heidegger, L' Auto-affirmation de l'université allemande, T.E.R., Toulouse, 1987, p. 29, cf. și p. 19. 39 M. Heidegger, Séjours, Rocher, 1992, p. 15. 40 Cf. O. Paz, Sor Juana Inès de la Cruz, Gallimard, 1987, p. 85. Cf. de asemenea analiza mea, M. Maffesoli, Au creux des apparences. Pour une éthique de l'esthétique (1990), La Table Ronde, 2007. 41 Cf. T. Adorno, Écrits musicaux, Gallimard, 1982. 42 H.
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
n-ați văzut. Și nu s-a văzut fiindcă ele creșteau pe dinăuntru. Adică nevizibil. Oricum sunt convins că și maică-sa, iapa, trebuie să aibă pe partea dorsală ceva nodulozități, că în ceea ce privește tasu, ăla le-a avut sigur dar sor fi atrofiat din neglijența crescătorului. Și de aceea au și descrescut. Și ce ar mai fi de făcut ? Păi, ce să fie? Să vedem, nu-i așa, dacă aripile nu-s cumva ceva epidemic. Ca să îmbolnăvim rapid cu aripi toată
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dăștept, a-nvățat carte și-a ajuns om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne vede nimeni. Și să știi că e bun, e dă la sor-mea Fița, mi l-a dat cică să-l beau acasă. Care casă? Coșmelia aia, d-o am dă la tata?” “Nea Aldica, pot să te întreb și eu ceva?” “Dă-i drumul!” “N-o să te superi?” “Pă tine n-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cum trec anii și nici nu-ți dai seama! Uite-așa ajunge omul la final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” “Mușcă-ți limba, soro, ce-ți veni cu clopotul și veșnicia. Mi s-a făcut pielea găinii, mai abitir ca atunci când mi-ai blocat salariul pe câteva luni pentru că am venit cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-n-adormim! Ți ai adus și tu aminte de... Nu puteai, de exemplu, să fi vorbit despre copilăria noastră, de anii de școală petrecuți împreună, de ceilalți, mult mai numeroși cât am lucrat alături.” “Iar îți place să te dai mare, soro, că, adică tu, fiică de popă, eu de simplu plugar, tu premianta întâi, eu, mereu, pe locul secund, tu șef, eu subaltern... Asta vrei să-mi amintesc, nu?” “Mai du-te naibii cață ce ești! Uite cu cine-mi pun
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e bolnavă, spuneai?” “Da, așa am auzit. Cică ar fi venit fiu-său cel mare, Daniel...” “Ba nu Daniel îl cheamă, Teodor...” “Nu, Daniel îl cheamă, l am avut ca elev, nu-ți mai amintești?” “Te-ai ramolit de tot, soro, Teodor e băiatul doamnei Popovici...” ...Parcul ăsta îmi dă senzația că plec din el mai curat sufletește, că, de la primul pas făcut pe aleile sale am trecut dincolo de orice umbră de insatisfacție. Așa a fost dintotdeauna. Iar acum, când am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ai binevoit să mi-l vizezi, că era să pierd și banii. Drepturile mele, subzistența mea pentru mai bine de două luni! Noroc de cei de la Direcția Muncii, Asigurări Sociale, ori cum se mai chema...” “Da’ parșivă ai mai fost, soro! Vedeai numai bolile altora. Tu, când aveai chef să pleci în vreo stațiune - ura, și la gară!, n aveai treabă, o-ntindeai urgent. Nu-i vorbă, făceai ce doreai din madame, NU, tu, și alții ca tine. Că, de-aici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
omenirii. Grosvenor se așeză înconjurat de tăcerea împietrită a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate dezolantă. Primul dintre ei răsări ca un uriaș bulgar de lumină, arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
au rămas sănătoasă. Împăratul cu dreptate Pe rând i le da pe toate, Ca să scape de urgie Și de a lui grozăvie. De la toți au împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un cuțit mare, știi ca un chip de cosor, și-l ia cu iartaganul și-l face bucățele. Acu era cu deplin fericiți. Acu saracul nu mai știa ce-i durerea, cum știa-nnainte și zice-ntr-o zi: - Ia, hai, soro, să mergem să găsim și frații mei cei doi (da mama lui murise! ). Se iau ei și se pregătesc. Și mergând ei așa a ajuns la - mpăratul. Era strașnic * în război cu altul. Tot să nu fie omu saracu-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]