922 matches
-
care descuamează în foițe de mică, cu o cruzime care brizează retina aduce cu verismul contondent, abraziv al scenelor similare din celebrul Mondo Cane (1962) al lui Paolo Cavara în care se strecoară o nuanță de pitoresc. Numai că pitorescul sordidului explodează într-o cromatică hipertrofiată de vernisaj, în timp ce muzica cu accente locale pompează adrenalină în ritmul alert al rapului East Coast, care toarnă gaz pe focul legendei (sub)urbane cu un băiat devenit peste noapte superstar, adică milionar. Fotorama aproape
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
după încheierea ce părea promițătoare a sângerosului secol al 20-lea, îndrăznesc să văd viitorul, viitorul Cuvântului, al culturii - dacă nu în roz - dar mai luminos decât ne apare adeseori când îl privim de aproape, în amănuntele sale prea adeseori sordide. Nu sunt profet, spuneam la începutul acestei vorbiri. Dacă totuși am deschis o perspectivă de viitor pozitivă celor câteva "determinante" care definesc pentru mine Cercul Literar, inițiativele sale, creația sa, este pentru că încerc să privesc spre unele curente de fond
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
teza nietzscheană a creației ca o compensație a unei neîmpliniri funciare. Cu toate că ambianța oferită copilăriei și tinereții autorului de regimul totalitar vor fi ascuțit și ele sensibilitatea declinantă, marcată din capul locului de absența "speranțelor" și "iluziilor". Decupajele din realul sordid al "epocii de aur" reprezintă nu doar file de jurnal, ci și semnale ale "bătăliilor disperate" pe care ființa de-o anume factură nativă o poartă cu sine însăși. Nici nu era nevoie de un efort special pentru a găsi
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
felul cum se exploatează toate abilitățile de orice fel și cum se depășesc inhibițiile, regulile și libertățile competiției. Am descoperit multe lucruri ce-și prefigurează apariția și în sistemul nostru: numărul mic de profesori buni, istorii de familie cumplite, uneori sordide care îi împovărează pe copii, rolul de "hopa mitică" al directorului, răsucit în sus și-n jos între autoritățile de care depind resursele școlii sale, concurența profesorilor pentru promovare transformată în luptă feroce, impactul imens al unui strop de interes
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
artistică. Evocările sale sunt produse de artizanat care ating deopotrivă spiritul și inima. Probabil puțini sunt netimișorenii care să fi auzit de unul dintre marii poeți boemi ai deceniului nouă, Gheorghe Pruncuț, cel care își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
păcat, ci din oboseală (La cules de îngeri, 42) Dar, în ciuda momentelor descurajatoare, obligația de a spune adevărul este prezentă în fiecare nuvelă, fiecare dintre acestea încheindu-se cu emoționante epifanii prin intermediul cărora ni se înfățișează o realitate pe cât de sordidă în prezent, pe atât de frumoasă în trecut. De aici putem intui o a doua interpretare a titlului oximoronic în care timpul viitor și cel prezent se îmbină pentru a neutraliza situația actuală sub semnul tiraniei. În majoritatea acestor nuvele
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
ocazia concertului de la București, am avut privilegiul de a-l întâlni pe Cohen, firește că nu m-am putut abține să-l întreb pe managerul său, Robert Kory, despre detaliile acestei bizare afaceri. Lucrurile sunt prea complicate și, pe alocuri, sordide pentru a le menționa aici. Ele și-au avut însă importanța lor în decizia lui Cohen de a începe, după ani și ani, un turneu mondial. Motivele erau, așadar, „practice și estetice” - iar rezultatul lor (pe lângă reconfirmarea succesului popular și
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
de ajunseseră acești rari oameni la radicalitatea gestului lor care, condamnat din capul locului să rămână izolat, avea ca rezultat sigur invalidarea destinului propriu. Eram cercetător științific „gradul trei" la un institut de pe Calea Victoriei. În anii '80, când totul devenise sordid și irespirabil, mi-am imaginat de mai multe ori, navigând între institut și Biblioteca Academiei, ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scos din servietă o pânză, pe care ar fi fost scris ceva de genul „Jos comunismul!" sau
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
legătură incestuoasă, la vârsta de 14 ani, cu sora lui vitregă. După părerea lui Zuckerman, o asemenea răscolire a trecutului scriitorului ar fi fost și nedreaptă și inutilă: mai bine uitat decât readus în atenția generală pentru ceea ce fusese poate sordid, intr-o existență măcinată de obsesia perfecțiunii artistice. Nu contează că amănuntul biografic trimite la identificarea lui Lonoff nu cu Malamud, ci cu alt scriitor, Henry Roth. La urma urmei, suntem pe tărâmul ficțiunii, nu pe acela al istoriei literaturii
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
diferitele ediții. Vă sfătuim să citiți. Un ton de răfuială Citind grupajul de articole pe care OBSERVATORUL CULTURAL (30 sep-tembrie-6 octombrie 2010) le dedică dialogului dintre Herta Müller și Gabriel Liiceanu de la Ateneul Român, Cronicarul a rămas cu impresia unei sordide răfuieli. În loc să dea întîlnirii conturul unui remarcabil eveniment cultural, semnatarii textelor o folosesc pe Herta Müller ca pretext pentru a-l ataca pe Gabriel Liiceanu. De aceea, pe măsură ce le citești imprecațiile, capeți senzația că doi chibiți ranchiunoși - Marius Ghilezan și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
de pace. Acolo, în miros de carne putredă - "carcase de pui care se descompun într-un container", potrivit unui gardian - se află sinistra cameră frigorifică unde vin libienii să se asigure că "inamicul" lor este mort. În interior, spectacolul este sordid: într-o atmosferă glacială, pe podeaua metalică, zac două cadavre rigide și galbene acoperite de pete de sânge uscat, Muammar Kadhafi și fiul său Mutassim, unul lângă altul pe saltele murdare, acoperite cu o pătură colorată care ascunde eventualele mutilări
Libienii stau la coadă pentru a vedea cadavrul lui Kaddafi - GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/59401_a_60726]
-
recapătă autenticitatea. Redevine vie, clocotește de patimi, cleveteli, înfruntări. Pe dedesubtul atît de invocatei etichete cu „onoarea de familist”, pe sub fățărnicie și ipocrizie colcăie trădările de toate felurile, minciuna mică sau mare. Fiecare minte pe cineva, fiecare are „double face”. Sordidul și grotescul unei lumi marginale amplifică fiecare situație în parte și felul în care regizorul decupează, extrem de alert, scenele în cîte două personaje, mai cu seamă. Ritmul antistanislavskian, să spunem, impune actorilor să joace cu motoarele turate. Viața personajelor este
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
de miză, de autentic, de visceralitate, de gesturi colorate pe care le-am întîlnit, de atîtea ori, mai toți, prin margini de orașe, prin mahalaua de altădată, prin cartierele cu băieți de băieți unde se mai există, cine știe cum, o casă sordidă, uitată de timp. La Iași, scenograful Dragoș Buhagiar alături din nou de Dabija - după o absență lungă - serios și profund în acest proiect al regizorului care a mizat pe potențialui său și al Irinei Solomon și cu care a lucrat
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
Istoria e presărată cu o seamă de momente sîngeroase ce au pus capăt vieții unor căpetenii de state: Ludovic al XVI-lea [i Maria An-toaneta, Franz Ferdinand, Nicolae al Il-lea împreună cu întreaga-i familie, Abraham Lincoln, Kennedy. La noi, sordidul cuplu Ceaușescu. Episod ce-l alătură unor personaje de-o extracție mult diferită, prin-tr-un joc cinic al istoriei, reconstituit cu o mare acribie și cu un dar al suspansului, în trăsături cvasidefinitive, de către jurnalistul Grigore Cartianu. Citindu-i voluminoasa scriere
Cum au sfîrșit dictatorii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6034_a_7359]
-
formalitățile pentru internare și până la consumabilele pentru laboratorul de endoscopie, inima institutului, totul poartă amprenta hazardului și a organizării de tip colhoznic. Bijuteria de farmacie pe care Institutul o avea a fost dezafectată, în locul ei rămânând acum o cameră goală, sordidă, din care țevi insolente ca și decidenții ies obraznice din pereți; asistentele trebuie acum, pe lângă drumurile făcute pentru a duce analizele în patru locuri diferite din spital, să se deplaseze prin curte, cu condicile în mână, indiferent de condițiile meteo
Sfârșitul TRAGIC al celui mai mare spital din România. Dezvăluiri despre un final trist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62093_a_63418]
-
eșuează; unicul registru verbal potrivit lui Delavrancea era cel popular; rătăcit pe teritorii lingvistice străine, scriitorul nu se mai află în largul lui. De aceea, doar comedia tragică Hagi-Tudose își păstrează pînă astăzi oarecare interes: înaintarea spre nebunie a acestui Harpagon sordid se petrece într-un decor familiar lui Delavrancea; replicile vii și suculente denotă o artă a dialogului stăpînită aici la perfecție. Zona suburbană a Bucureștiului trăiește prin figuri memorabile ce poartă pecetea lui Alecsandri ori Caragiale. Atmosfera specifică piesei Hagi-Tudose
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
obsesivă asupra acelorași evenimente are sensul acestei căderi absorbante în spirală către vidul care dezintegrează totul și care recompune granula de viață imprimându-i impulsul vital. Cei doi orfani trăiesc într-o somnolență vegetativă, undeva există fragmente dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui peristaltice. Oscar pare să străbată subcutanat orașul, devine o piele a lui, o membrană care rezonează cu frecvențele înnebunitoare ale metropolei noaptea
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
deja făcute pe această direcție. Este de observat în ce măsură o anume muzică poate induce energii pozitive; eventual într-un loc malefic. Sau trebuie să evite aceste locuri. - Una este să cânți pe vârful unui munte și alta într-o vale sordidă, macabră, poluată și sonor, și vizual. - Sunt dimensiuni spirituale net diferite. - Să nu uităm că Moise a avut revelația celor zece porunci pe vârful muntelui; când a coborât, i-a văzut pe conaționalii lui dansând în jurul vițelului de aur! S-
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv pierdut. Intre realitatea sordidă a prezentului și „fantome", ființele imaginare ale trecutului înviate prin artă, autorul preferă, evident, „fantomele", după cum ne explică el însuși în Epilogul volumului: „ Căutătorul de amintiri pe el singur se căuta, de viața lui i-a fost dor, și voi
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
inamicul public numărul unu nu era, pentru mine, decît «scriitorul român». Din care cauză - mai ales în anii din urmă - îmi luam toate precauțiunile posibile împotriva acestui «gangster» redutabil. Un fel de mărunt Al. Capone sau Dillinger de periferie balcanică sordidă". Acest individ odios care ar fi „scriitorul român" e încărcat cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Petrescu, Răzvan Vasilescu și cu scenografa Vanda Sturza propun, concret, formula de teatru-laborator, de spațiu al cercetărilor textuale și metatextuale, spațiu al abandonului clișeelor și dezinhibițiilor. Dincolo de semiobscuritatea încăperii care le ține captive pe cele patru personaje, dincolo de praf, de sordid, de tenta apocaliptică a peisajului, dincolo de cinism și dezamăgire există dorința de a mai privi în tine și în ceilalți. Această echipă de artiști mari aduce pe scenă vulnerabilitatea și forța harului. Aduce tensiunea fiecărui eu, tensiunea experiențelor, tensiunea energiilor
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
o interpretare care m-a lăsat cu gura căscată. O bătrînă aparent plutitoare, cu un rînjet tîmp pe față, cu o gură spurcată, însă, care rostește, ca un bufon, ce nu e de spus, care prinde în formule scurte, acide, sordidul, grotescul, absurdul locului, al vieților lor. Relația dintre cei doi actori este lucrată perfect de regizor. Și este susținută fără fisură de amîndoi. Un cuplu care funcționează pe complementaritate, pe simulare și disimulare, pe clișeele unor bătrîni de pe altă lume
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
oameni au aflat doar din cărți. Brewer a fost orașul copilăriei lui, singurul oraș pe care l-a cunoscut. Și azi e emoționat să se afle printre blocurile lui urâte, de culoarea ghivecelor de flori, fabricile lui din cărămidă, casele sordide de mahala și impozantele lui biserici sinistre, toate amestecate grămadă, solide, masive, construite cu un zel decorativ demodat. Centrul aproape complet abandonat, Weiser Street cea largă, pe care și-o amintește scăldată de lumina felinarelor și aglomerată ca bâlciul de la
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
titular, Imagini de pe strada Kanta. (Din primul și, de altfel, cel mai rezistent ciclu al volumului. ) Surprinzător cât de aseptice sunt deșeurile împrăștiate în primele versuri. Există gunoaie, dar nu există putrefacție. Există un om al străzii, dar nu există sordid. Avem prăbușire sufletească. N-avem, însă, dezordine cerebrală: „Grămezi de pământ. Moloz. Tomberoane./ Saci de plastic, cărucioare,/ și alături - căutătorul de gunoaie,/ îmbrăcat în costum și cravată (toate luate de la Second Hand),/ cu ochelari fumurii,/ citește Critica rațiunii pure,/ scoasă
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
pancartă cu pagina întâi din The Sun: „Grasa și geloasa Claire califică drept porno pagina 3 din The Sun!”. Se bănuia de ceva vreme că ascultările ilegale furnizau mare parte din detaliile de viață personală, mai mult sau mai puțin sordide, în tot cazul, menite să compromită cu orice chip. Vă amintiți epopeea Dianei, de la divorțul de Charles și până la accidentul fatal de sub Pont d’Alma din Paris. Jurnaliștii lui Coulson au montat microfoane și camere, în locuințe sau în locuri
Pornografie și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5344_a_6669]