328 matches
-
afin cu ideologia legionara (sic!), ca "Nu oricine e la înălțimea suferinței pe care o indura. Nu oricine e vrednic de tragedia pe care o trăiește" pentru a conchide: "Opera, ca și moartea, preface viața în destin. Opera are caracter soteriologic". Este ceea ce mă face să cred (bănuisem încă din Jurnal o asemenea "criză") că N. Steinhardt pare a fi încercat o dublă salvare: a sufletului, prin religia pe care a adoptat-o, si a spiritului, probabil singura reală, prin opera
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
averea rudelor. Mai mult, ambiția auctorială îi i-a sfîrșit cu Tractatus, filosofului nemaipăsîndu- i după aceea de soarta textelor sale, în virtutea unei indolențe crase în privința lui habent sua fata libelli. În fine, suntem în fața unor tribulații morale cu bătaie soteriologică: neputîndu-se salva pe sine, Wittgenstein își pune în intenție să salveze logica, într-o cărticică plină de funcții, desene, tautologii și expresii sibilinice, în spatele cărora se simte un spirit cu aplecare spre latura nelogică a vieții. Logica e doar cortina
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
lectură comprehensibilă își câștigă admiratorii naivi printre ofițerii poliției secrete, ceea ce demonstrează șăgalnici puterea de corupție a cinematografului. Ben Affleck intenționează și o astfel de deplasare de accente, atrăgând atenția asupra tranformării filmului în fapt de viață și în instrument soteriologic într-o cultură care trăiește din miezul lui moralist.
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
Sorin Lavric Judecat sub unghi creștinesc, un intelectual este o ființă degenerată ale cărei șanse de îndreptare soteriologică sunt infime. Cauza stă în strîmba orientare pe care o dă minții sale. Căci a fi intelectual înseamnă a te mișca scolastic într-o lume precumpănitor seculară, intelectul nefiind decît facultatea care adună la un loc cele două elemente-cheie: scolasticul
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
cu pricina reprezintă o analiză pertinentă a romanului Orbitor, caligrafiată cu farmec, argumentată mobil, fără erori și fără spectacol, și, în sfârșit, condusă către o concluzie plauzibilă. Romanul ar conține urme de postmodernism, dar, scrie Sanda Cordoș, numai urme. Sensul soteriologic primează. Oare la Pynchon sau Barthelme, luați la bani mărunți, nu tot despre așa ceva e vorba? Întreb, fără să am, acum, un răspuns îndeajuns de clar.
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
obiectual, solidarizîndu-se cu accepția sa indusă: „Acele obiecte ușoare care alunecă / precum peștii, care își împing gurile / dinspre stomac spre o margine a / trupului lor din ce în ce mai uzată. // O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică, ni se reamintește că „fiecare lucru e legat / de propria lui cădere" (XVI), poeta se dedică preponderent unei abordări feminine a lucrurilor, înzestrate cu propria-i tandrețe precum cu o fină aură. Domolind „valul străin", agresivitatea potențială a unei „lumi
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii unui suflet rătăcit. Din păcate, o asistență socială ai cărei agenți sînt chiar filosofii contrazice însăși motivația pentru care un om se dedică universului conceptelor. Dacă dăm la o parte motivația pecuniară, un gînditor care își deschide un
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
români din toată lumea...). Gândul că pierdusem un loc printre confrații mei în spațiul literar românesc m-a ajutat să trăiesc ca paznic într-un parking subteran parizian, aproape un deceniu. Cu vorbele Eccleziastului (dar fără a urca la sensul lor soteriologic!: aCine câtă să-și scape viața o va pierde, și cine o va pierde o va câstigaă, eu căutasem să mă salvez de presiunile Securității, și mă pierdusem familial, literar, ca poziție socială, dar și câștigasem viața în afara delațiunii și
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
la care recurg cei care nu pot crede în mîntuirea propovăduită de religia lor. Lipsiți de darul credinței, ei se agață de cîrja înțelegerii. Pentru ei, a înțelege ce rost are lumea și ce caută ei în ea reprezintă virtuțile soteriologice al activității filozofice. Rezultatul imediat al acestui tip de înțelegere este liniștirea. Înțelegînd, încetezi să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și cu neputința ta. Liniștirea aceasta echivalează cu o mîntuire, chiar dacă una mai mică. Ca mod de a ne
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o pricină și nici o măsură nu cunoaște bucuria celui cu mințile împuținate". Nu e ocolită nici copilăria, acea mirabilă "iubire
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
respecta specificul "fracturat" al inspirației, prodigioasa risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica, nu doar literar, dar, în egală măsură, biografic și soteriologic, îl constituie Dante. Exilat aidoma "ghibelinului fugar" (astfel îl numea Hugo Foscolo, în Imnul mormintelor), poetul român, "proprietar al unei mici livezi de poeme și al unui somptuos cimitir literar", după cum se autocaracterizează, isi resimte cu acestă o asemănare de
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
este, la capăt, nici un roman pasional, nici unul psihologic și cu atît mai puțin unul „sportiv” (cum inexplicabil de stupid îl etichetează Crohmălniceanu). Devierea epică neașteptată, secret-trakliană, provocată din afară de neliniștea conjuncturală a prozatorului, a transformat Accidentul într-un real roman soteriologic. Doi „ratați” existențiali, ajunși în lumea de sus, mor și învie în tentativele lor halucinate de sinucidere, travestite în accidente potențial mortale; ca efect, ei renasc ca „oameni liberi”, „foarte tineri”, despuiați de viața lor anterioară și desprinși de efemera
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
-l distruge. Așa încît, neavînd ce face, trimite, neconsolat, romanul la tipar: „Nimeni nu va ști mai bine decît mine că acest sfîrșit este escamotat”. În sfîrșit, încă o ciudățenie, care, e adevărat, nu face decît să confirme, indirect, înțelesul soteriologic al Accidentului. La 21 ianuarie 1942 notează în jurnal: „Zăpada este - mă gîndeam - un element: o forță naturală”. Apoi: „O idee de nuvelă... S-ar chema Zăpada. Ar fi povestea unui moment de renaștere în viața unui om ratat... Drumul
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a demonstra că există un Eliade bifrons: unul ce se exprimă cu uneltele științei religiilor și un altul, hombre segreto, ezoteric, abstrus, cochetînd cu tradiționalismul, în orice caz mai apropiat de o paradigmă antimodernă, suprarațională, cu un abia reprimat caracter soteriologic.“ Așadar un Eliade ascuns și un text cu măști, ezitînd între două paradigme opuse. Argumentele lui Marcel Tolcea sînt culese din cîteva mărturisiri și atitudini contradictorii ale lui Eliade, din corespondența acestuia cu Guénon și cu Evola, cunoscuți pentru atitudinea
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
te deregla". Acesta e rezultatul suprasaturației normative. O criză devastatoare a migalei perfecționiste, a minuției ideale, a subțirimilor delirante ale expresiei. Excesul de monitorizare cerebrală se prăbușește. Acrobația limitelor cedează. Excedat de reguli, Șerban Foarță se vrea prăvălit într-o soteriologică sau doar elementar vitală anarhie. Astfel se închide cercul (anti)lirismului d-sale tulburător contrapunctic.
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea cu sine, exploatează până la macerare criza și ia doar act de prezența limbajului, pe care - însă - nu-l investește cu atribute soteriologice. Astfel modelat, cu teză, după chipul și asemănarea milenarismului, s-ar putea, totuși, ca "grupul dur" al generației '80, așa cum se distinge el în aceste pagini, să nu iasă învingător la o atare discuție în paralel. E clar că redefinirea
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Așa însă, toate peripețiile dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări cu bătaie soteriologică la capătul căreia scriitoarea își recapătă seninătatea. Și nu și-o poate recăpăta decît rememorînd etapele periplului pe care l-a făcut pînă la stabilirea în Occident. Două sunt țările care ocupă un loc predilect în memoriile acestea: Grecia, țara
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
ca o formă de libertate pentru a face timpul suportabil. Altfel cum să reziști teribilei sale apăsări? În momentul în care rîdea avea convingerea că adună toată risipa și împrăștierea universului și le mîntuie prin hohotele sale. Era acesta sensul soteriologic al veseliei și de aceea considera că a rîde e mult mai important decît a jeli" (pp. 153-154). Ca și celelalte romane ale lui Dan Stanca, Mila frunzelor are ca subiect debusolarea omului în perioada tranziției. Toate valorile au fost
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
și religioasă, atât în sensul instituțional al ortodoxismului isihast de tip palamit, „legiferat” de sinodul de la Constantinopol care s-a ținut în 1341 în biserica din Vlaherne - model de credință râvnit de domnitor pentru neamul său, cât și în dimensiunea soteriologică proprie. Este vorba de două fragmente de frescă , exponate ale Muzeului Național de Artă al României, bucăți decapate din turnul clopotniță care a străjuit celebra mănăstire Curtea de Argeș și acareturile până la 1885, când Andre Lecomte du Nouy, restauratorul angajat de regele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
speranța omului în mântuire. Ignoră în fond că „proclamarea existenței Lui adevărate va dărui chezășia învierii noastre“ (I, 2). Tocmai aici se situează credința vie a lui Tertulian; or, disputa cu tot felul de argumente poate ușor să rateze sensul soteriologic al Întrupării. Nu e vorba de a ignora gândirea logică în astfel de discuții. Numai că logica însăși cunoaște limite, iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, dea dreptul stranii? Vorbindui direct lui Marcion, preia intenționat unii termeni ai acestuia și îi aduce întro altă logică. De pildă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu a fost, ca pentru dumneavoastră, ritmul firesc al respirației spiritului, ci un soi de oxigen furat, asimilat și depozitat clandestin, o variantă a supraviețuirii într-un univers asfixiat de minciună, ideologie și vulgaritate. El vă va vorbi despre valoarea soteriologică a culturii și va întreține cu spiritul Europei un raport de tandrețe pe care numai conștiința a ceea ce îi datorează acestuia îl poate genera. Dar, pe de altă parte, el va cere acelei Europe istorice care l-a părăsit vreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și Freud profanul era camuflat în sacru; sarcină: "a descifra camuflajul sacrului în lumea desacralizată". În sfârșit, 6) cultura drept condiție specifică a umanului. Semnificația politică a culturii: a răspunde pe alt plan unui moment istoric dificil. Valoarea sacră și soteriologică a cărții astăzi, când învățămîntul oral și folclorul au dispărut. Posibilitatea supraviețuirii prin intermediul culturii (numai că Noica a făcut toate astea dinăuntru). Seara, Noica urcă la mine pentru rămas-bun. Îi spun cât de mult mă aflu sub febra lecturii lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îți amintește de lucruri pe care nu le-ai știut niciodată. Mnemosyne este cultura însăși, și ea te vindecă tocmai pentru că îți dă uitarea bună, uitarea eului individual și amintirea sinelui lărgit. Ea singură te pune în ordine, pentru că funcționează soteriologic fără soteriologie. Cultura nu te vâră în "Oastea Domnului", și în varianta lui reușită chiar creștinismul a știut să nu cadă în ispita tehnicii imediate a salvării. El nu a avut orgoliul rezolvării imediate și tehnica rețetei. Îl invit de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]