2,284 matches
-
tratatului unional odată cu adoptarea Constituției din 1936, care a modificat complet aranjamentele din 1924 și a trasformat și redefinit URSS-ul dintr-o confederație într-o uniune federală. În locul Congresului Sovietleor Uniunii Sovietice, noua constituție a creat un Parlament permanent, Sovietul Suprem. Cel mai semnificant aspect al noii constituții era afirmarea rolului Partidului Comunist de „forță conducătoare”a maselor muncitoare. Față de textul original al tratatului, Constituția din 1936 a reorganizat forma de organizare a Uniuni Sovietice. RSFS Transcaucaziană a încetat să
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
întâlniri să declare nul tratatul din 1922. Tratatul unional și-a încetat existența pe 25 decembrie 1991, ducând practic la dizolvarea URSS-ului. Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat pe 15 martie 1996 o poziție oficială față de decizia Sovietului Suprem al RSFS Ruse de „Denunțare a Tratatului de formare a Uniunii Sovietice”, care ar fi fost greșită, neconstituțională, promulgată printr-o gravă violare a Constituției RSFS Ruse, a normelor legilor internaționale și a legislației în vigoare în acele timpuri
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
unul pur consultativ și format în majoritate din nobilime. În aceste condiții protestele de masă și confruntările de stradă continuă și începând cu 20 septembrie este declanșată spontan prima grevă generală din istoria țării; cu această ocazie fiind formate primele soviete ("consilii" sau "sfaturi") muncitorești la Petrograd și Moscova, pe modelul cărora și în 1917, cu ocazia revoluției din februarie, vor apare altele în toate marile orașe ale imperiului. Greva generală îl forțează pe Nicolae al II-lea să accepte cererile
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
fasciste avant la letrre; acestea au declanșat un război de stradă contra grupurilor pro-reformă. La doar o lună și câteva zile de la publicarea Manifestului din octombrie, mai exact pe 3 decembrie 1905, guvernul țarului Nicolae al II-lea arestează conducătorii sovietului petersburghez; social-democrații răspund printr-un nou apel la grevă generală și la rebeliune armată, însă muncitorii erau slab pregătiți pentru confruntarea cu forțele de represiune, astfel că rebeliunea va fi înăbușită în sânge, districtul Presnia din Moscova fiind distrus în
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de reformă în industrie și în organizarea administrativă au creat probleme și mai mari. Într-o mișcare motivată politic de slăbire a puterii birocratice centrale, Hrușciov a renunțat în 1957 la ministerele industriale din Moscova și le-a înlocuit cu soviete (consilii) economice regionale (sovnarhoz). În era Hrușciov, s-a început edificarea de complexe de apartamente construite rapid, din elemente prefabricate. Deși el a intenționat ca aceste consilii economice să răspundă mai mult nevoilor locale, descentralizarea industriei a dus la disfuncționalități
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
în funcția de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Odată ajuns la putere, Andropov a trecut rapid la promovarea în funcții de conducere a propriilor aliați. În iunie 1983, el și-a asumat postul de Președinte al Prezidumului Sovietului Suprem, devenind astfel șeful statului. Lui Brejnev i-au fost necesari 13 ani pentru a accede la acest post. În perioada scurtă în care a fost la conducerea URSS-ului, Andropov a schimbat peste jumate dintre miniștrii sovietici și dintre
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
sar pe burta lui în fața fotografilor” Într-unul din discursurile publice de după conferința de la München, Hitler a declarat: „Slavă Domnului că nu avem politicieni cu umbrele în această țară”. Stalin a fost și el supărat din cauza rezultatelor conferinței de la München. Sovietele, care aveau un tratat de ajutor militar reciproc cu Cehoslovacia, s-au simțit trădate de Franța, care avea, de asemenea, un tratat de asistență militară încheiat cu Cehoslovacia. Britanicii și francezii, totuși, au folosit Sovietele mai mult ca amenințare împotriva
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
din cauza rezultatelor conferinței de la München. Sovietele, care aveau un tratat de ajutor militar reciproc cu Cehoslovacia, s-au simțit trădate de Franța, care avea, de asemenea, un tratat de asistență militară încheiat cu Cehoslovacia. Britanicii și francezii, totuși, au folosit Sovietele mai mult ca amenințare împotriva Germaniei. Stalin a ajuns la concluzia că vestul a complotat cu Hitler să cedeze o țară central europeană naziștilor, pentru a induce temerea că, în viitor, se va întâmpla același lucru cu Uniunea Sovietică, prin
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Un număr de 507 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 181 dintre ei murind pe front. Soldații germani i-au executat pe membrii Sovietului comunal (V.A. Șuliak și G.I. Ghetmanțev) și pe ceilalți activiști comuniști din sat. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Șagani în cea de Primorske. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
Germano-Sovietic în 1943. El a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor Sovietici în 1949. Kojevnikov a fost recunoscut oficial ca Erou al Muncii Socialiste pentru contribuțiile sale la literatura sovietică și a fost ales pentru un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în 1971 cu Premiul de Stat al URSS pentru două dintre romanele sale. O analiză de ansamblu a operei literare a lui Kojevnikov, scrisă de către criticul literar sovietic Iosif Grinberg, a fost
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
organ de presă ziarul "Cuvânt moldovenesc", la apariția căruia a avut o importantă contribuție un număr de refugiați din Transilvania și Bucovina. Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o "Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială". Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, "Soldatul român", avându-l ca director pe Iorgu Tudor. În același timp, Adunarea Națională Ucrainiană decreta că Basarabia
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
a desfășurat în perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918. În contextul prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești debandate a determinat Sfatul Țării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. Până la ședința
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
până în 1922. După încheierea războiului civil, a devenit manager industrial, lucrând în administrația energiei electrice până în 1927, din 1927 până în 1931 fiind directorul cu aprovizionarea cu energie electrică a Moscovei. Între anii 1931 - 1937 a fost președintele comitetului executiv al sovietului orășenesc Moscova. În 1934, la al XVII-lea Congres al Partidului Comunist, Bulganin a fost ales membru supleant al Comitetului Central. Fiind un stalinist loial, a avansat rapid, luând locul unora dintre cei căzuți victime ale marilor epurări din anii
Nicolai Bulganin () [Corola-website/Science/300722_a_302051]
-
unei întâlniri a Biroului Politic, Bulganin a oscilat între cele două tabere aflate în luptă. Când conservatorii au fost înfrânți și au fost îndepărtați de la putere, Bulganin a mai supraviețuit o vreme, dar, în martie 1958, la o sesiune a Sovietului Suprem, Hrușciov l-a forțat să demisioneze. În septembrie, Bulganin a fost îndepărtat din Comitetul Central și i-a fost luat gradul de mareșal. A fost numit în fruntea Sovietului Economic Regional Stavropol, o funcție neînsemnată, iar în februarie 1960
Nicolai Bulganin () [Corola-website/Science/300722_a_302051]
-
o vreme, dar, în martie 1958, la o sesiune a Sovietului Suprem, Hrușciov l-a forțat să demisioneze. În septembrie, Bulganin a fost îndepărtat din Comitetul Central și i-a fost luat gradul de mareșal. A fost numit în fruntea Sovietului Economic Regional Stavropol, o funcție neînsemnată, iar în februarie 1960 a fost pensionat.
Nicolai Bulganin () [Corola-website/Science/300722_a_302051]
-
(, ) este șeful de stat al Belarusului. Funcția a fost creată în 1994, odată cu adoptarea Constituției din Belarus de către Sovietul Suprem. Aceasta a înlocuit funcția de Președinte al Sovietului Suprem, ca șef de stat. Sarcinile președintelui includ politica externă și politica internă, datoria de a apăra drepturile și bunăstarea generală a cetățenilor și a rezidenților și respectarea Constituției. Președintele este
Președintele Belarusului () [Corola-website/Science/336243_a_337572]
-
(, ) este șeful de stat al Belarusului. Funcția a fost creată în 1994, odată cu adoptarea Constituției din Belarus de către Sovietul Suprem. Aceasta a înlocuit funcția de Președinte al Sovietului Suprem, ca șef de stat. Sarcinile președintelui includ politica externă și politica internă, datoria de a apăra drepturile și bunăstarea generală a cetățenilor și a rezidenților și respectarea Constituției. Președintele este împuternicit de Constituție pentru a acționa ca principal reprezentant
Președintele Belarusului () [Corola-website/Science/336243_a_337572]
-
la est de Marea Caspică. În 1881 a fost construită o gară în orașul modern pe Calea Ferată Transcaspiană. În iulie 1918, în urma declarării legii marțiale în capitala Așhabad, comisarul V. Frolov, șef al Ceka din Tașkent, a impus autoritatea sovietului din Tașkent în regiune și s-a deplasat la Serdar. Deși i-a amenințat cu execuția pe feroviarii organizatori de greve, aceștia s-au înarmat contra puterii sale. A fost ucis împreună cu unii dintre colaboratorii săi, în timp ce ceilalți au fost
Serdar (localitate) () [Corola-website/Science/327317_a_328646]
-
constituie și un "puternic mijloc de influențare a maselor", mai bine spus "un mijloc de propagandă a clasei conducătoare". A fost folosit de oricare clasă politică aflată la putere. Dar se remarcă printr-o agresivitate sporită în manipularea maselor "orânduirea sovietelor" în Rusia și "nazismul" lui Adolf Hitler în Germania. Producțiile realizate, erau o mistificare totală a realității, în special prin documentare și jurnale de actualități. Nici filmele de ficțiune nu erau scutite de această formă de influențare, subiectele abordate fiind
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
natal. La vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din Râbnița. Foametea și tifosul l-au făcut în anul 1921, după absolvirea școlii, să revină în satul natal ca secretar al sovietului sătesc, bibliotecar, director al unui teatru de amatori. Pentru o scurtă vreme, a făcut parte și din orchestra muzicală sătească. În anul 1926, Verșigora este încorporat în Armata Roșie. În anul 1927, după finalizarea stagiului militar obligatoriu în Armata Roșie
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
Ucraina a efectuat raiduri în vestul Belarusului și estul Poloniei, hărțuind permanent trupele germane. La data de 3 iulie 1944, aflați în regiunea Baranovici, ei s-au alăturat Armatei Sovietice permanente care luptau pentru eliberarea Republicii Belarus. Prin Decret al Sovietului Suprem al URSS din 7 august 1944, pentru conducerea cu succes a raidurilor și pentru merite speciale în organizarea mișcării de partizani, a fost avansat la gradul de general-maior și i s-a acordat titlul de Erou al URSS, precum și
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
de Stat "Taras Șevcenko" din Tiraspol, ca jurisprudent (1998). Între anii 1999-2000, a condus Departamentul instituțiilor judiciare, notariatelor și actelor de stare civilă din cadrul Ministerului Justiției al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Din anul 2000, a fost aleasă ca deputat în Sovietul Suprem al Transnistriei și președinte al Comitetului pentru legislație, drepturi și libertăți cetățenești. Este președinte al comunității rusești din Tiraspol, intitulată "Casa Rusă". Ea a fost membră a Partidului Republican din Transnistria (""Respublika""), care îl susținea pe președintele Republicii Moldovenești
Galina Antiufeeva () [Corola-website/Science/311172_a_312501]
-
a înaintat candidatura la alegerile de deputați ai Poporului din URSS din martie 1990 în una din circumscripțiile orașului Moscova și a învins din prima rundă. În anii 1990-1993 a fost deputat al Poporului din Federația Rusă, membru al Prezidiului Sovietului Suprem, președinte al Comitetului parlamentar pentru drepturile omului. Kovaliov a fost unul dintre autorii declarației drepturilor omului și cetaățeanului din Federația Rusă, adoptată în ianuarie 1991. Comitetul parlamentar, condus de el a adoptat legile "Despre reabilitarea jerfelor represiunilor politice" (1991
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
pentru a se alătura muncitorilor socialiști nemulțumiți, cărora le ceda de cele mai multe ori armele aduse de pe front. Condițiile proaste de viață din orașe erau terenul fertil de dezvoltarea a mișcărilor revoluționare. În timpul revoluției, bolevicii au adoptat sloganuri populare: "Toată puterea, Sovietelor!" sau "Pământ, pace și pâine!" Sovietele erau consilii locale orășenești formate din reprezentanții lucrătorilor diferitelor fabrici sau afaceri. Sovietele erau organizații ale democrației directe populare și cu toate că ele nu aveau o funcție oficială în structura puterii, exercitau o influență importantă
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
nemulțumiți, cărora le ceda de cele mai multe ori armele aduse de pe front. Condițiile proaste de viață din orașe erau terenul fertil de dezvoltarea a mișcărilor revoluționare. În timpul revoluției, bolevicii au adoptat sloganuri populare: "Toată puterea, Sovietelor!" sau "Pământ, pace și pâine!" Sovietele erau consilii locale orășenești formate din reprezentanții lucrătorilor diferitelor fabrici sau afaceri. Sovietele erau organizații ale democrației directe populare și cu toate că ele nu aveau o funcție oficială în structura puterii, exercitau o influență importantă asupra muncitorilor, influență de care guvernanții
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]