7,742 matches
-
însă priveau la verișor ... cum privește cânele la mâță și le era drag ca sarea-n ochi: pentru că le spunea inima ce om fără de lege este Spânul. Dar cum erau să iasă ele cu vorba înaintea tatălui lor? De aceea Spânul născocește probe din ce în ce mai dificile care ar trebui să-l piardă pe supusul fiu al împăratului. Este pus să aducă salăți din grădina ursului, pielea cerbului cu cap cu tot, împodobit cu pietre scumpe, dintre care cea din frunte mai frumoasă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Duminică reușește să aducă toate acestea și să rămână teafăr și să dobândească experiență de viață. În tot acest timp calul îl ajută și îi veghează maturizarea, îl sfătuiește și-l încurajează. Nu te teme, știu eu năzdrăvănii de ale Spânului: și să fi vrut, de demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul. Ce gândești? Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte ... Pretextul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sunt invitați împărați, crai, voievozi, căpitani de oști, mai marii orașelor și alte fețe cinstite. O pasăre măiastră bate la fereastră și le strică cheful mesenilor strigând: -Mâncați, beți și vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici nu gândiți. Spânul îl trimite pe Harap-Alb să i-o aducă pe fata împăratului Roș, care era recunoscută ca farmazoană cumplită. Din nou se sfătuiește cu calul, care-l purtase în acea împărăție și pe tatăl eroului când era tânăr. Cele trei probe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Setilă și Păsări-Lăți-Lungilă, socotindu și misiunea încheiată își iau rămas-bun de la erou: Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost răi tu ni-i ierta, căci și răul câteodată prinde bine la ceva. Lui Harap-Alb nu-i venea să i-o ducă Spânului pe fata împăratului Roș, de care se îndrăgostise. Căci era boboc de trandafir din luna lui maiu, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea vântului și neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-i era. Nu-i vorbă, și ea fura cu ochii din când în când, pe Harap-Alb, și, în inima ei parcă se petrecea nu știu ce ... poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a spune. Când ajung la curtea împăratului Verde, Spânul nu și mai ascunde ura față de Harap-Alb, mai ales că fata împăratului Roș dă pe față impostura; îi zboară eroului capul dintr-o singură lovitură. Finalul este încordat. Calul îl ia pe Spân în dinți, îl ridică în înaltul cerului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
spune. Când ajung la curtea împăratului Verde, Spânul nu și mai ascunde ura față de Harap-Alb, mai ales că fata împăratului Roș dă pe față impostura; îi zboară eroului capul dintr-o singură lovitură. Finalul este încordat. Calul îl ia pe Spân în dinți, îl ridică în înaltul cerului și-i dă drumul de acolo, de se face Spânul până jos praf și pulbere. Fata împăratului Roș îi pune capul la loc, îl înconjoară cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
că fata împăratului Roș dă pe față impostura; îi zboară eroului capul dintr-o singură lovitură. Finalul este încordat. Calul îl ia pe Spân în dinți, îl ridică în înaltul cerului și-i dă drumul de acolo, de se face Spânul până jos praf și pulbere. Fata împăratului Roș îi pune capul la loc, îl înconjoară cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apă moartă să steie sângele și să se prindă pielea, apoi îl sropește cu apă vie. Se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
asta atunci): prin ea eram sigur că o să se verse în cameră tot întunericul nopții, o să curgă peste mine ca apa murdară și-o să mă-nece. Sau o să iasă de-acolo tot felul de păsări negre, de zmei și de spâni. Și ființele astea trebuie să-și ducă zilele pe undeva și ce loc e mai potrivit decât gaura neagră care, da, da, e chiar poarta ce duce pe un drum ascuns în țara lor, iar dacă ele vor să vină
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
de introspecție și sondarea psihologiei celuilalt. De fapt notația auctorială ne anunțase aceasta de la prima ieșire în cadru a personajului: D-l Burdea, un om scurt și lat în spate, aproape cocoșat, rău îmbrăcat, cu părul lung și lățos, cam spân și cu nasul turtit, nu se mișcă din loc după ce Corbu coborâse scările; când însă Persida se ivi în cerdac, el se uită la dânsa cu niște ochi de dihor, care intrau parcă în carne și străbăteau prin oase, încât
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
casă bisericească. Cu chiu cu vai, găsi cu cale să intre și să dea ochii cu hangiul grec, bulgar ori albanez ce-o fi fost; cu cei doi olteni cu priviri agere sau cu neamțul zdrențuros, o stârpitură de om spân, cu câteva fire de păr roșu drept barbă, cu glasul pițigăiat, cu ochii mărunți și vii, curat cum Tașcă și l-ar fi închipuit pe Satana. Apoi și locul era așa de te simțeai oarecum fermecat în el, o încăpere
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din pricina iubirii neîmpărtășite și se va răzbuna pe rivalul său? Ne amintim de Luceafărul eminescian, cu un erou, făptură celestă care, îmbrăcând hlamidă mitologică, va transpare în dublă ipostază, cunoscând dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în Nunta neagră, eroul este o prezență enigmatică, un „strigoi” înnobilat de extaz („scăldat de spaime, / și cu fruntea în țărână”) și încântare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de pe lume fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie. Și cînd colo, cine era? Harap-Alb, care venea în pasul calului, aducînd cu sine pielea și capul cerbului, pe care le-au și dat în mîna Spînului”. Am semnalat și cu alt prilej apropierea motivică, peste milenii, dintre capodopera sumeriană și oralitatea folclorică românească. Paralela o făceam cu basmul Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Amîndoi eroii vor să afle „ce se întîmplă” (material/spiritual) cînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse la salutul neînțeles al tânărului, pentru că vorbirea îi era foanfă, mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul- să le examinez expresia fețelor. Socrul meu avea fața roșie - fiind mai spân la fațăiar soacrei mele Îi ieșiseră ochii din orbite. La un moment dat o aud pe mama care mi s-a părut cea mai calmă și lucidă la ora aceea: - Nu mai stați așa, că n-a murit nimeni! Porculmai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
guste și el, măcar o dată. Manole se lasă greu, tovarășul Manole refuză produse de pe piața neagră sau nu-și permite cheltuieli așa mari. În colțul de lângă fereastra Ortansei nu se află doar Vera și tranzistorul. Lotomanul rebusist, Sandu Stoian, imaculat, spân, nefumător, și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i țărănească Pe-a lui umeri plete cad. Astfel șade trist și rece La ospățul luminat Din domnescul lui palat, Cu priviri crunte și rece Cu-ochiul negru înfundat. Fața palidă și tristă, Manta-i neagră pe-umeri tari, Fața spână, ochii mari - Astfel trece în revistă Pe boierii lui cei mari. {EminescuOpIV 477} Ici bătrâni ca iarna, albă, Munți cu fruntea de arginți, Șoptesc dulce și cuminți - Colo tinerețea dalbă Cu râs mult și fără minți. Femei palide, frumoase, Fețe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bolnăviciune - bolnăvicios kraenklich [galben] - gălbenicios - gelbich* privință - privincios putință - putincios moeglich neputință - neputincios împăcăciune - împăcăcios (sich zu beruhingen) rugăciune - rugăcios întristăciune - întristăcios [2] 2257 - ură fermecatură căutătură băutură suitură cărătură murătură suduitură pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
așează exact la locul lui. Am încercat o dată să repar treptele casei, însă amestecul meu de apă și ciment curgea în toate părțile. Mare lucru să fii meseriaș!“ - Unde-i nea’ Pascaru, maistrul? - Da’ ce treabă ai cu el? Muncitorul spân, cu mustață groasă îl privea lung. Ia vezi înăuntru, în depozitul de materiale. - Îl cunoști? - Păi sigur că da, îmi este unchi. Omul ridică din umeri și-și văzu de treabă după ce-i arătă, indiferent, direcția. Când îl văzu, maistrul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în afara arenei, nefiind inclus în text nici măcar în calitate de terț. Pamfletarul se adresează direct inamicului, îl atacă frontal, divulgându-i hidoșenia fizică și morală, fie prin transfer sinecdotic: "Năpârcă ți-e numele colectiv, omule netrebnic, repetat în fețe multe, de la șarpele spân la șarpele flocos, de la vierme la râmă, mușiță, larvă și lindin"204, fie prin injurie alegorică: "Mi-ai împuțit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut și cu care te-ai spălat. Picioarele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
orientală a Romaniei. Acestea au pătruns, pe cale orală, în latină dunăreană și s-au transmis numai românei. Ele vor constitui conținutul unui volum aparte. Iată câteva: broatec, cir, ciumă „umflă tură“, frică, jur (din în jur, împrejur), papură, mic, plai, spân, stup, sterp, sturz. Împrumuturi vechi germanice? În latină, au existat o serie de împrumuturi și din limbile populațiilor germanice învingătoare, care s-au stabilit pe teritoriul Imperiului Roman și au adoptat treptat latina, părăsindu-și în cele din urmă limbile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doamnă, Voi muri până-n toamnă; Comunitară...comunitară, Era maidaneză dar...rară! A văzut un oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân, Un tip încrezut, limitat și păgân, Ciupit de vărsat pe față și spân, Ce mai ! Un crai și prost și bătrân, Cu care vînzătoarea...păcătuise în fân! Urâtul șef de alimentară, A venit...furios, spumegând, Că a prins-o pe doamnă...furând, Și-a dat-o...afară! Viața e grea! Fără bărbat, Și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ce ești! — Jos, jos, jos! Charles, dă-i ordin să se dezbrace! Femeile de lîngă mine țopăiau În tenișii lor ca niște majorete, vîjÎind cu rachetele pe deasupra capului meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Felix și sublocotenentul Popa, cel care-l înlocuise pe Jigodeanu la aprovizionare, îmbolnăvit subit de hepatită chiar cu câteva zile înainte ca regimentul să plece pe front. În spate, lângă zidul din piatră, un transmisionist subțiratic la trup și fața spână, își supraveghează atent aparatele în timp ce încearcă să ia legătura cu un post avansat de luptă: Alo, Mesteacănul, mă auzi?...Mesteacănul, răspunde!... reglează ușor frecvența, apoi revine: Mesteacănul, sunt Fagul!...Recepție !...Fagul către Mesteacănul, recepție!...Nu se aude nimic domnule căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
etic, adică forma neaccentuată a pronumelui personal în dativ, care nu este necesară din punct de vedere logic, dar sugerează, pe plan afectiv, interesul cu care vorbitorul participă la acțiune: "Ei, că bine mi te-am căptușit!" ; " Hei, hei! zise Spânul în sine, tremurând de ciudă: - Nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult îți făcem felul!" ( I. CreangăPovestea lui Harap- Alb). Dativul posesiv constă în utilizarea formei neaccentuate a pronumelui personal în dativ, stând uneori
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]