2,458 matches
-
niciun năcaz, în servici încă n-o băgasem, că era tânără, de școală scăpase". "Și soțul dumneavoastră?" "El n-a putut răbda moartea fetei și nu a trecut un an și s-a dus și el după ea. S-a spânzurat în pivniță, pe când am dat de el era vai de capul lui". Aide se uită cu ochi holbați la bătrână. Povestește cu o liniște înspăimântătoare. Din când în când aruncă câte o privire spre copil. Năclăit din cap până în picioare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dacă fac cea mai mică greșeală și apoi mă băgam în pat cu interdicția strictă să nu fiu deranjată în "boala mea". Trăgeam să mor. Omul acesta mi-a pârjolit inima mai abitir ca focurile iadului. Îmi venea să mă spânzur de durere. În ziua când a plecat m-am urcat pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită și îmi venea să urlu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aceeași întreprindere din județ, aproape de întreprinderea unde lucra iubita lui. Nu mai împărțise patul cu nimeni de când se sfințise cu ea, se aprinsese atât de tare de-i venea să-și lase copilașii, să plece în lume ori să se spânzure. De acum știau toți directorii ce fel de "nevoi" are tovarășul nostru, iar fătuca noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ureche, pe nesimțite, te trezești că nu mai ai viață, putere, că bucuria ține de copilărie, că sensul vieții se îndepărtează de tine ca orizontul pe măsură ce fugi spre el. De fiecare dată când se întoarce acasă îi vine să se spânzure, acolo o așteaptă privirile goale sau veninoase ale soacrei, vorbele atât de civilizate că te iau fiorii, dar dincolo de ele simți frigul, din prima clipă au simțit amândouă gustul prafului de pușcă în gură, s-au imaginat înarmate până în dinți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei cu Alex să fie una de felul celor din telenovele, ci una teribilă, serioasă, deplină, când îi spune că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită cu stupoare la ea, ei îi vine să se spânzure de durere, acum se uită la el de departe, stă de vorbă cu alții în timp ce ea arde de nerăbdare să întoarcă capul spre ea, să-i adreseze măcar un zâmbet, se va despărți de el fără să-i dea măcar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
două ori pe an, dar nu uita să-i scrie, chiar dacă îi răspundea scurt, ocolind angajamentele, acum, după patru ani, îi spunea că el nu are emoții pentru ea, îi venea să se bage în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate acestea, s-a uitat îndelung la el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șofer profesionist pe un vehicul greu, care m-a vizitat doar cu ocazia punerii în posesie a terenurilor forestiere ce-au aparținut bunicului Costan. Sora cea mică a tatei, Valeria, căsătorită cu impiegatul de gară Balintescu Nicanor, care s-a spânzurat la vârsta de 38 de ani în pușcărie, a avut o fată Elena și doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de infarct miocardic acut înainte de 50 de ani, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și ceasul spânzurat de perete. Un ceas de mână uriaș, galben - auriu, dintr-un plastic ordinar. Acum i-am aterizat o flegma ”la fix”, pe cifra 12. Esteee...! Sunt cu adevărat bun. Am Încercat să lovesc solnița Înaltă, cu capătul de sus bombat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
montate, de bătrân, și ancorate puternic în streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-au aflat în noaptea asta în casa mea. și unde-i ții? Sus. La streașină. Cum îi ții acolo? Spânzurați. Hai, repede, să vă minunați. Cei chemați au venit. La lumina mare, care s-a făcut, dinaintea casei modernizate, cine a ieșit din costumele negre, din cagule și de pe sub pielea dracilor? Ei, cine, vă închipuiți, că a ieșit? Trei - fără
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o spânzur pe ea, și-apoi fac același
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o spânzur pe ea, și-apoi fac același lucru și cu mine. În dimineața următoare și-a pus planul în aplicare. La el nu avea unde. Prin urmare în șura vecinei! Așa a și procedat. Lumea afla, deplângea copila, și-și vedea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și-n josul dreptăților, dar, mai ales, în al nedreptăților. Declarat, în limbajul său, și în al celor pe care i-a cocoțat pe toate ramurile puterii, pentru distrugere până-n rădăcini, a fostului stat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
știam măcar încotro să mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor? Toți erau făcuți dintr-o gură de care spânzura un pumn de viscere, terminându-se într-o caricatură de sex. În mod neașteptat mă simții mai agil și mai ușor; mușchii picioarelor lucrau cu o viteză surprinzătoare. Mă eliberasem de toate obstacolele existenței. Îmi ridicai umerii. Era un tic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și pe ăsta!“ M-am trezit tremurând tot. Ardeam ca un cuptor. Eram lac de sudoare. Obrajii, în flăcări; m-am sculat să beau apă și să-mi umezesc fața, ca să scap de coșmar. Apoi m-am culcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zis că, scuze, nene, a fost o confuzie..." "Ee, îl văzuse și pă el mai blonduț, așa...", încercă o explicație Anton. "Mai blonduț, ai? Nu era tot blonduț, bre, cân', tot dintr-o confuzie, mai avea un pic și-l spânzura mafioții la Napoli, că zicea că-i un țigan din ăia dă nu știu ce jefuise dă la niște bătrâni? Mă, al dracului, pă noi, pă români, toată lumea ne confundă și ne luăm omor pă unde ne prinde, da' cân' vine străinezii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ba da. Și uite aici, îți poate confirma dl. Regizor că-ți bați joc de noi, personajele. Oare noi mai trăim, tovarășe, pe vremea când nici măcar Liviu Rebreanu nu o întrebase pe Ana (auzi ce tupeu!) dacă voia să se spânzure sau nu? Sau pe Ion bunăoară, dacă vrea să moară lovit mișelește, cu sapa-n cap? Ha, ha! Au trecut vremurile alea, tovarășe scriitor. Noi, personajele, nu suntem mingile dumitale de ping-pong, ca să faci cu noi ce-ți pot mușchii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
exemplar dintr-o carte recentă a lui Eugen Simion. Nici măcar una, într-un context în care alte volume au fost achiziționate cu sutele. E posibil ca, acum, omului Eugen Simion să i se plătească polițe de pe vremea când tăia și spânzura în viața academică și culturală românescă. E, de asemenea, posibil ca dl Eugen Simion să simtă pe propria piele stilul de-o infinită aroganță pe care-l practica pe când conducea discreționar Academia Română, instituție în care a reciclat o seamă de
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
o scot eu la capăt cumva, ajung eu la liman, amenință. — De partea cui? explodează Comandantul aproape înghițindu-și chiștocul. Asta pune capac la tot. Bagă-ți bine în cap că între pereții ăștia eu sînt Dumnezeu, eu tai și spînzur, nici musca nu mișcă fără ordinul meu! Păi eu nu tocmai asta încerc să-ți spun? Că șeful tău cel mare e capul răutăților, complotistul numărul unu, reia Regizorașul cu alt suflu, el va fi primul care o s-o dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se pare că nu stau chiar atît de rău: aglomerația din jur e tot mai mare, se zvonește că vin muncitorii dezlănțuiți de pe platformele industriale, acuși o să fie aici să ne dea o mînă de ajutor, oamenii ăia care stau spînzurați pe la balcoane și ferestre o să ne cadă nouă în cap dacă nu se potolesc. Dacă nu-i trage cineva înăuntru, o să fie luați la țintă ca niște rațe. În primele rînduri agitația e tot mai mare, studenții noștri tocmai au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred că în halul în care ai ajuns și unchiul tău te-ar fi recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta, știți ce greu se lasă convins cînd e vorba de profit sau de lovele. Ca să vezi, zice Roja fîstîcindu-se, stai că ghicesc, adică el știe de la tine pe unde-mi fac eu veacul. N-a fost nevoie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]