3,462 matches
-
de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era roșu. Pe jos numai coji de semințe de dovleac și de alune. Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
tău ce pleacă și revine, În amintirea sumbră, pe care o adopt. Încerc să te urăsc, dar nu ai nicio șansă, Iubesc până și rama tabloului din hol, Cu zâmbetul tău trist, pierdut, ca într-o transă, Ori până și spătarul la scaunul cel gol. Îmi curg prin vene lent clepsidre înfundate, E-un timp ce nu se-ntoarce, rănit pe-un țărm târziu, Se sparg bucăți întregi din clipele blocate Pe-o stradă a speranței, într-un decor pustiu. Mi-
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
gesturi, dar mai ferme. Cei doi în lumina reflectoarelor, cu gesturile lor amenințătoare și cu pistoalele pe piept, reușiră să-l sperie pe Trache, care, într-o fracțiune de secundă, apăsă la podea pedala de frânare. Dat cu nasul de spătarul scaunului din față, Buhăianu urlă la Trache: --Nu opri, idiotule! Ocolește-i sau treci peste ei! Cum Mototolea nu execută comanda, Buhăianu, adus în stare de disperare, începu să țipe isterizat și să-i care pumni în ceafă lui Trache
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
șezut și înjurând, tăcu. Privi în jurul său, neînțelegând prima oară de ce era încă pe saltea, când adineaori era cu Marioara lui și voia să mănânce sarmale, în timp ce vorbea cu ea. Își întoarse ochii spre măsuța de lemn și scaunul cu spătar, care erau neatinse. Pe măsuță era un colțișor de pâine uscată, care rămăsese acolo de când fusese ultima oară, acasă. Își aminti brusc că voise să-l ia cu el, dar îl strigase Pepsi de afară și-l uitase. Apoi privi
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
brăzda, o despicătură sângerândă, imundă. O pădure vie păru să se ridice În jurul chipului femeii și o Împletire de șerpi șuierători se năpustiră spre Dante, care Încercă să se tragă Înapoi, ridicându-se În capul oaselor și rezemându-se de spătarul patului, ca și când ar fi voit să se afunde În peretele dinapoia lui pentru a scăpa de făptura infernală care venea să Îl persecute. Pleoapele Meduzei, desfigurate de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o plecăciune mută, măsurată dar politicoasă. Dante Își plecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante mai așteptă o clipă Înainte să se desprindă din Îmbrățișare, iar apoi se așeză pe singurul scaun liber, cu siguranță pregătit pentru el, lăsându-se pe spătar. Grupul acela de oameni ar fi trebuit să dea viață universității din Florența, se gândi el, și nici unul dintre ei nu era florentin. Iar moartea Îi vizitase deja. — Așadar, acesta e cel de al Treilea Cer. Cerul spiritelor iubitoare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În explorarea lor de-a lungul Îngustelor defileuri de pânză. Țesăturile continuau să se unduiască ușor, mișcate de adierea uscătoriei. Dar asasinul dispăruse. 17 În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Cei șase bărbați ședeau În cerc, pe jilțurile Înalte, cu spătare sculptate, cufundați În lumina violentă ce pătrundea În valuri pe ferestrele Înalte ale sălii capitulului de la San Piero. Erau singuri. Garda se Îndepărtase și ea. O foaie mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și când colo... Profesorul și-a Înghițit precipitat pastila - o bulină maronie și rotundă, pe care o scosese din tubul verde așezat la Îndemână pe măsuța din fața lui -, iar apoi s-a lăsat Încet pe spate, cu capul răsturnat pe spătarul fotoliului și cu ochii Închiși. Respira lent, Încercând În chip vizibil să se liniștească. Am vrut să-l Întreb dacă-i pot fi de folos cu ceva, dar mi-a fost teamă de o altă izbucnire temperamentală, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i-au redevenit mobili și funcționali, i-a rotit prin Încăpere ca și când s-ar fi aflat pentru prima oară acolo și Încerca să se familiarizeze cu ambientul. A coborât mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară și mneata n-o auzeai, dondăneai pe latinește. — De ce urlau, spătare? - se tângui cel gras. Le-am făcut școli, le-am adus tiparniță, le-am dat teatru. — Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară și mneata n-o auzeai, dondăneai pe latinește. — De ce urlau, spătare? - se tângui cel gras. Le-am făcut școli, le-am adus tiparniță, le-am dat teatru. — Le-ai dat teatru să-l păzească pe dinafară, că nu intra unul, se temeau. Răzăși în teatru! Cine-a mai văzut?! Boieri, curteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
visai la Tibru, și când colo, la doi pași, Bahluiu, sireacu! Oi, oi, oi! - se vaită cel gras. Oi, oi, oi! Nu-mi mai aduce aminte! Ce rușine! Cum m-au azvârlit, ca pe-un bolovan! — Așa-s turcii, spuse spătarul. Noroc că era apa mică și ai șale mari. Dar și așa, dacă nu-ți eram credincioși eu și bietul Broanteș, treceai în lumea drepților. Am sau n-am dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un bolovan! — Așa-s turcii, spuse spătarul. Noroc că era apa mică și ai șale mari. Dar și așa, dacă nu-ți eram credincioși eu și bietul Broanteș, treceai în lumea drepților. Am sau n-am dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt tovarăș de drum, care asculta cu atenție, cufundat în gânduri. — îhâmhmâmm! - făcu Broanteș. — îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și bietul Broanteș, treceai în lumea drepților. Am sau n-am dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt tovarăș de drum, care asculta cu atenție, cufundat în gânduri. — îhâmhmâmm! - făcu Broanteș. — îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă la el o tufa mai mare. Aici vorbești când ești întrebat! Ce cătați pe pământurile noastre? — Pribegim, spuse spătarul Vulture. Nu te lua după cum arătăm, căci soarta noastră fuse crudă astă dată. Suntem fețe mari, boierești. Du-ne la mai marele tău. Tufa foșni nehotărâtă: — Ascultă, băi arătare, dacă minți și dacă nu ești ce sugerezi că ești, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ne la mai marele tău. Tufa foșni nehotărâtă: — Ascultă, băi arătare, dacă minți și dacă nu ești ce sugerezi că ești, și-l tulbur degeaba pe han, ți-a plânge iapa de milă. — Să fie precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în tabără, hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jder, ștergându-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică Metodiu, dând mâna spătarului să i-o sărute. Am fost și-am vorbit. — Și ce-au zis? - întrebă cu nădejde cel gras, care rămăsese pe cal. — Ei, ce-or fi zis? Parcă nu știi mneata ce zic ăștia? - grăi Vulture în locul lui Metodiu. C-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]