318 matches
-
-l înlănțuie pe Cronos. "În fiecare om un Zeus își face încercarea." Frumusețea mitului în general este că el e mai actual acum decât in illo tempore; Zeus e mai Zeus acum decât "atunci", pentru că timpul nostru a găsit, cu spațialitatea, ac pentru cojocul lui Cronos. În secolul XXII vom face din Cronos un aliat, părăsindu-l galactic, cu Sicilie cu tot. Civilizația europeană e antiegipteană prin excelență. Piramida înfruntă timpul grosolan, greoi, ea este, spune Hegel, forma cea mai stabilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aliat, părăsindu-l galactic, cu Sicilie cu tot. Civilizația europeană e antiegipteană prin excelență. Piramida înfruntă timpul grosolan, greoi, ea este, spune Hegel, forma cea mai stabilă a materiei. În schimb, noi înfruntăm timpul cu forma cea mai grațioasă a spațialității, pe care ne-o pune la îndemînă topologia matematicilor. Ceea ce reabilitează deci individualul este tocmai faptul că individualul e Christo-phor ("purtător de Christ"), theo-phor ("purtător de zeu"), ba chiar Dii-phor ("purtător de Zeus"), că reeditează așadar lupta dintre Zeus și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Specia umană este din capul locului amenințată, ca în filmele proaste americane, de "invadatori" camuflați sub aparențe umane. Eroarea acestor filme este că răpesc invaziei imanența ei. Ele îi fac pe invadatori să vină dintr-un altundeva misterios, dintr-o spațialitate exotică. În plus, camuflajul este formal, aparent și superficial, la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunțând apartenența de fond la altă specie: fie ochii care încep să "clignoteze", fie o mână care devine gheară, fie o bucată de craniu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care se găsesc mai multe persoane cu identități false sau adevărate. Caracteristicica comunităților virtuale sunt diferite de celelalte comunități prin faptul că nu există o noțiune clară a spațiului, a timpului și chiar a prezentei fizice. Virtualul schimba sensul de spațialitate. De cele mai multe ori, viața socială virtuală este văzută ca un joc virtual, ca un joc 3D, dar, care îmbracă toate formele de socializare: bloguri, forumuri, wikis. În această lume concepută încă de prin anii 1974, când, Maze War (cunoscut și
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care răzbate de dincolo de moarte: Că nu mai poți să te arați/ Lumină din departe/ Cu ochii tăi întunecați / Renăscători din moarte". Definirea stărilor poetice prin spațialitatea dinamică în desfășurare indefinită are loc de asemenea în Și dacă..., Sara pe deal, Mai am un singur dor, Strigoii, dar mai ales în Luceafărul, unde profilul spiritual al personajelor, orizontul lor de gândire este exprimat prin perspective spațiale adecvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acestuia în cosmosul teluric. Obliterați sub nume simbolice sugestive ce favorizează conservarea spiritului comic născut din grotesc prin satira folclorică a scriitorului, Flămânzilă și Setilă sunt instanțe pe care eroul le identifică în cadre separate,deși sub protecția aceleiași convenționale spațialități de basm. Cu toate acestea, ele există sub forma unui cuplu senzorial, reprezentând același simț esențial uman (gustul), separate în necesități primordiale ce caracterizează muritorul: foamea și setea. Cele două personaje pantagruelice, adjuvanți individuali, hiperbolizați sub pretextul creării situației comice
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
două aspecte: corpul fizic, care reprezintă structurile anatomice, și trupul, care are semnificația de corp însuflețit. Corpul fizic reprezintă aspectul material al omului, pe când trupul exprimă prezența fizică a persoanei respective. În cazul corpului omenesc trebuie abordate trei aspecte importante: spațialitatea, conștiința și experiențele. Corpul reprezintă spațiul fizic al persoanei, care se obiectivează ca aspect, ca mișcare, privire și vorbire. Conștiința se manifestă prin personalizare, ceea ce-i conferă o identitate unică. Experiențele corporale desemnează existența omului pe multiple planuri. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
făptură singulară situată între cer și pământ. Ritmarea, prin micșorarea perspectivă a orizontalelor, accentuează senzația de adâncime a imaginii. Se stabilește un prim dialog între formele apropiate și cele depărtate față de privitor. Proporționarea iscusită a acestor elemente accentuează senzația de spațialitate. Creatorul poate să stabilească și o ierarhizare, după importanța pe care o acordă personajelor în imagine și locul în care le situează. De multe ori acest efect este accentuat prin prezența traverselor de la liniile ferate sau de la o scară de
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
legitimarea identității politice. Dar cum, prin ce practici și reprezentări politice, sunt trasate frontierele? Și ce implicații are acest proces pentru tipul de subiectivitate produs? Identitatea Așa cum observă Rob Walker (1995a: 35-6), în gândirea și practica politică modernă se privilegiază spațialitatea. Prin diferențierea spațiilor poli-tice, frontierele sunt fundamentale pentru preferința lumii moderne pentru "capturarea politicii" între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă identitatea politică prin practici și reprezentări spațiale ale domesticității și distanțării? Și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau cea care gesticulează etc. Trebuie să extindem calitățile și funcțiile psihomorale ale mâinii la trup În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine Însăși În lume; că relația dintre două persoane este o relație trupească, de factură carnal-somatică reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență ne obișnuiește cu paradigma inclusivă: în locul disjuncției sau/sau conjuncția multiplă și/și (cultura elitelor și cultura de masă, model
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
avea sens decât dacă stările sistemelor economice sunt reprezentate de procese de convecție și în sens de inversiune abstractă (dintre intenții și consecințe) și în sens de inversiune concretă (dintre consecințe și așteptări). O tendință este orizontală, iar alta verticală, spațialitatea economică având și vocația lărgirii orizontului intențiilor și pe cea a înălțării așteptărilor, fiecare trăgând după ea consecințele într-o formulă pe care nu o poate explica fizica reducționistă la imposibilitatea circulară a sensului. Economia este o sumarizare de procese
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini, de figuri de stil sau de metrică și la organizarea în cele mai diverse forme de poezie (de la formele clasice la „spațialitatea plastică“ a caligramelor). 3.4.7. Genul liric. Modele de eseuri structurate Lirica romantică: Numai poetul... de Mihai Eminescu SUBIECTUL al IIIlea: Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintrun text
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două strofe ale poeziei conturează o atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
comună tuturor, este totuși diferită pentru fiecare îl excită diferit pe fiecare, îi inspiră fiecăruia un alt sentiment vital, un alt grad de intensitate al spaimei sau al sublimării, variind de la bucuria supremă pînă la tortura infernală. Bază misterioasă a spațialității materiale a somei și a universului psihic trăit de fiecare, Esența-suflet nu participă la temporalitatea vieții psihosomatice. Numele simbolic al "modului" său de existență este "eternitatea", iar imaginea cea mai corectă a eternității nu este deloc prelungirea la infinit a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
autoăcontrolată depind și de schimbările survenite asupra noțiunilor de realitate, spațiu și natură, modificări care nu pot fi ignorate când vine vorba de trupul și conștiința integrate noilor medii de existență și cultură. Fenomenologia a arătat legătura dintre corporalitate și spațialitate în zona existenței nemediate tehnologic, însă această legătură își dovedește astăzi complexitatea inclusiv în contextele hipertehnologizării, cu atât mai mult cu cât dimensiunile lumii fizice se întrepătrund cu cele ale universului numeric. Se creează astfel oportunități, dar și riscuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
circuit al feedbackului și al interraportării permanente, al relegăturilor și reinițializărilor în noi forme. Entitățile nodale și sintetizatoare în sistemul info-biotic participă la derularea unei activități transformative prin medierea unei interfețe de întâlnire a utilizatorului și a „obiectului” computațional. Corespunzând spațialității și temporalității indeterminate a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care spulberă distincțiile animal-spirit-mașină (vezi McRae, 1997, pentru această chestiuneă, împreună cu corolarele lor de tipul material-imaterial. Numeroși cercetători discută spațiul virtual prin referire la problematicile materialității sau ale imaterialității și cele ale corporalității, respectiv ale noncorporalității în momentul când discută spațialitatea tehnologică în termeni duali. Acest capitol se oprește însă cu precădere asupra perspectivei lui Heim (1993Ă care analizează raportul corporalitate-noncorporalitate în cadrul cyberspațiului sub forma relației materialitate-idealitate, o relație la fel de vulnerabilă și de fragilă precum versiunile celorlalte dualisme formulate în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu spațiul, sau cu alte subiectivități, urmărind un traseu circulator, prin conexiunile și fluxurile în care se integrează și simultan se dezintegrează, mai degrabă decât un tipar al alinierii. Totuși, acest lucru nu înseamnă că identitatea online nu este o spațialitate deopotrivă a teritorializării și a deteritorializării, a sedimentării și a devenirii, a netezimii și a striațiilor (în sens deleuzo-guattariană. Astfel, a fi online poate însemna și a fi inline, prin operarea unei analogii cu expresia franțuzească en ligne. Extrapolând, se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minții abstracte situate în el. Prin urmare, corpul este o experiență trăită în spațiul familiarizat: spațiul aparține trupului în mod imanent, este trăit el însuși. Experiența corpului-subiect este una a spațiului prin intermediul gesturilor, mișcărilor și acțiunii. Astfel, trupul este o spațialitate de situație și nu de poziție, întrucât este situat în lume și nu poziționat precum obiectele; este spațiu (spațiu corporală și percepe spațiu (spațiu exterioră: Și în cele din urmă, departe de a fi pentru mine doar un fragment al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în cele din urmă, departe de a fi pentru mine doar un fragment al spațiului, corpul îmi este esențial pentru a putea percepe spațiul și pentru mine nu ar exista spațiu dacă n-aș avea corp (Merleau-Ponty, 1999, p. 136Ă. Spațialitatea corpului este urmărită în acțiunea și în mișcarea proprii: motricitatea corporală este „intenționalitatea originară”, originea conștiinței concretizându-se prin sintagma „eu pot”. Prin motricitate este dovedit faptul că propriul trup nu este în spațiu, ca un obiect, ci locuiește spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acestuia. Astfel, percepția produce „înnodarea esenței cu existența” (Merleau-Ponty, 1999, p. 187Ă prin intermediul corpului, întrucât: experiența corpului propriu ne învață să înrădăcinăm spațiul în existență. Experiența dezvăluie, sub spațiul obiectiv, în care corpul ocupă în cele din urmă loc, o spațialitate primordială, pentru care cel dintâi nu este decât o teacă și care se confundă cu ființa însăși a corpului (Merleau-Ponty, 1999, p. 188Ă. Corpul motoriu și perceptiv devine aproprierea spațiului și a obiectului, elementul originar prin care spațiul există pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
viziune conciliatoare a postumanului poate fundamenta postumanismul în latura sa precaută și temperată, împăcând umanismul cu transumanismul sau cyberfeminismul. Perspectiva ontologiei virtuale postumane pe care o propunem este una mediană, aflată între aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului în lumea virtualității ca fuziune organic-tehnologică între mintea și materia fizică a subiectului postuman. Avem de-a face cu un fenomen de întrupare relațională la nivel ontologic, dar și epistemologic, antropologic sau sociologic. Posibilitățile deschise de inteligența sintetică, computerele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
social și exercitarea rolurilor sociale ale Parizienei. Din stufoasa materie a romanelor am ales episoadele semnificative, relative la diferitele sfere ale vietii femeii pariziene, care constituie scene tipice pentru românul secolului al XIX-lea. Balzac și Zola înglobează temporalitatea și spațialitatea în scene-tablou de proporții. Supuse unei regii stricte a tehnicilor care le constituie, aceste tablouri se fundamentează pe o punere în scenă [Dubois 2000, p.245]. Efectul spectacular al scenei într-un român este asemănător cu cel din teatru. Forță
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]