317 matches
-
metalice nu erau crize care să preocupe în mod constant instituții specializate. Lumea economică a monedei metalice nu este o lume a instituțiilor, a birocrației și a mecanismelor economice însușite. Crizele monedei metalice erau crize reduse sub aspectul teritorialității și spațialității geografice. Caracteristicile economice ale unei zone geografice determinând în mod permanent tipul de economie și natura problemelor acesteia. Moneda metalică are un impact cu totul diferit în economie față de moneda de hârtie. Ea a funcționat ca un corset economic, dincolo de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
intre direct în contact cu cititorul pentru a-l obliga, în lipsa unei instanțe de enunțare explicite, sau, în mod evident, pentru a-și asuma enunțul, adică pentru a deveni părtaș la neghiobia personajului"250. 7.5. Mărci ale integrării lineare Spațialitatea textului nu se manifestă doar prin această decupare în paragrafe care impune o anumită delimitare în lectură. Există și elemente, mărci ale integrării lineare care urmăresc structurarea linearității textului, organizarea lui într-o succesiune de fragmente complementare care facilitează tratarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îngrozi, ceea ce face istorica inițiativă în jurnalismul literar narativ să devină un act de curaj față în față cu critica criptoteologică esențializată. Pentru jurnalismul literar narativ, cu tendința lui de a reprezenta lumea fenomenologică particularizată, atât în caracteristicile ei, în spațialitatea ei inanimată și într-un anumit moment al timpului, "obiectul artistic al reprezentării a fost degradat la nivelul realității contemporane care este inconcluziv și fluid". Bakhtin și Zavarzadeh, împreună cu Garland și anonimul autor din Scribner's, se găsesc pe o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
social și exercitarea rolurilor sociale ale Parizienei. Din stufoasa materie a romanelor am ales episoadele semnificative, relative la diferitele sfere ale vietii femeii pariziene, care constituie scene tipice pentru românul secolului al XIX-lea. Balzac și Zola înglobează temporalitatea și spațialitatea în scene-tablou de proporții. Supuse unei regii stricte a tehnicilor care le constituie, aceste tablouri se fundamentează pe o punere în scenă [Dubois 2000, p.245]. Efectul spectacular al scenei într-un român este asemănător cu cel din teatru. Forță
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
idées reçues: "Exposition: sujet de délire du XIX siècle". 178 Punerea în spectacol a bulevardelor (prin decor arhitectural și defilări), a cafenelelor (prin proiectarea interiorului spre exteriorul bulevardelor), a marilor magazine (prin etalarea mărfurilor) a determinat, în mare măsură, rolul spațialității în epoca modernă. Pasajele, balcoanele, serele, ferestrele, terasele (edificii la modă) plasează interiorul în exterior, unde teatrul este totodată în săli și în stradă. 179 "Paris est la grande fabrique de toutes leș pièces de théâtre qui șont jouées dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
personaje contemporane etc.), sau subsumată planului imaginar (vezi, de exemplu, personajele feeriei), în condițiile în care, în general, "un personaj este reprezentabil și teatral într-un anume fel pentru dramaturg și în alt fel pentru regizor" (Popescu, 1987, p. 64); * spațialitate dramaturgică 81 vs. scenică 82: spațiul dramaturgic se constituie în cadrul de derulare a acțiunii reflectate în succesiunea replicilor personajelor dintr-o operă dramatică; spațiul scenic reprezintă cadrul reprezentării scenice a unei creații dramatice sau dramatizate, cadru căruia i se subsumează
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
loc „privilegiat”(locus amoenus), care nu se confundă cu ceea ce s-ar putea numi „sentimentul naturii”, ci corespunde unei anumite tehnici literare (Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu latin, 1956). „Locul privilegiat” este construit în text în pofida oricărui alt loc. Spațialitatea se organizează în jurul unei constante pe care Tadié o numește „frontieră” (op. cit., p. 74). Interesant este modul în care „frontiera” sau Pragul, i-am spune, funcționează în opera literară: „Cette limite qu`on ne dépassera jamais borne l`espace du
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
neantizare a divinului, prin moartea apelor, implicit a temporalității și a Sensului: „Șipotul din pădure nu mai e bun, a putrezit toată apa și-a făcut viermi” (Cruciada..., p. 284, s.n., E.A.). Drumul pe apă delimitează dintr-o dublă perspectivă spațialitatea textului: drumul linear, orizontal, încercare a neinițiaților, sortită eșecului și morții (drumul copiilor) și drumul vertical, tot prin apă, al inițiatului, labirint și metaforă a misterului creației. Drumul vertical este cel care i se atribuie lui Teodul prin fântână: „Numai
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
pune în relație doi indivizi: chiar dacă este semnată de un responsabil, ea circulă de la un organism oficial la un client sau consumator și produce texte prefabricate, ale căror copii pot fi păstrate. Caracterul standardizat al dactilografiei materializează oarecum acest anonimat. Spațialitatea textului Odată cu scrierea și mai ales cu tipărirea, textul exploatează din ce în ce mai mult faptul că el ocupă un anumit spațiu material. Un enunț care nu este proferat de către un locutor prezent sau care nu circulă în interiorul unui cerc restrîns de cunoscuți
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
deci cînd conivența dintre ei este slabă. Punctuația actualmente în vigoare nu a fost stabilită decît în secolul al XVI-lea, odată cu constrîngerile impuse de tipărire: circulația de masă pe care o permite produsul tipărit cerea o punctuație relativ precisă. Spațialitatea scrisului și a textului scris sau tipărit permite ca acestora să li se asocieze elemente iconice variate (scheme, desene, gravuri, fotografii etc.) și un paratext. Numim "paratext" totalitatea fragmentelor verbale care însoțesc textul propriu zis; poate fi vorba de unități
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
evita infiltrarea apelor la ziduri și tavane, s-a recurs la Învelitori de tablă pesteizolatoarele lor― (Traianescu). Acoperișul-terasă Își are originile tot la Paris, la Începutul secolului al XX-lea, când acest tip de rezolvare permite acoperișului să participe la spațialitatea locuinței, devenind un adevărat salon. Prețul mare al terenului și necesitatea densificării fondului construit sunt factorii care au dus la acest tip deinversare a raporturilor. Totuși, problema etanșeizării acestor acoperișuri, i-a descurajat pe beneficiari În folosirea acestui tip de
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
vedere: el reduce nivelul semnificației și al simbolului și lasă forma ca singură finalitate. În continuare, Mișcarea Modernistă, care va cauta să pună din nou În relație cultura și societatea cu modul de a concepe arhitectura, se va concentra pe spațialitate, formă, materialitate, funcționalitate, Înlăturând ornamentul și odată cu el, simbolul. Modernismul impune o ordine rațională și abstractă, epurată de „surplusuri―. Ornamentul devine sinonim cu surplus și superficial. Din perspectiva modernistă, Înlăturarea lui nunumai că nu afectează semnificația clădirii, ci o eliberează
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
dezbateri tocmai pentru că era văzut ca principal punct de rezistență, În evoluția arhitecturii. De aici și asocierea sa cu stagnarea, sau involuția. Într-adevăr, eliberarea din limitele impuse de noțiunea de ornament prin Înlăturarea sa, a permis o regândire a spațialității, a structurii, a funcționalității, tocmai pentru că limitele În care acești termeni erau gândiți erau din start mult mai largi și au acceptat mult mai ușor lărgiri succesive. Și tocmai regândirea spațială și structurală a fost la rândul ei necesară pentru
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
niveluri suficient de puternice Încât să susțină și să justifice ornamentul? În epoca premodernă, religia constituia un nivel al realității de intensitate egală cu realitatea palpabilă. Actul edificării trecea invariabil prin filtrul religiei, iar acest fapt se făcea simțit În spațialitate, materialitate, detalii, simboluri, investiție. Desigur, religia nu era singurul nivel spre care ornamentul trimitea, chiar dacă era cel mai prezent. Momentele trecute, care de asemenea scapă cotidianului, care prin Însumare creează Istoria, erau aduse În prezent prin ornament. Arhitectura modernistă, epurată
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
artă prin simpla sa selecție de către artist (ceea ce-i conferă acestuia un dublu rol, de autor și curator). Chiar Duchamp (inventatorul readymade-ului) ne determină, prin lucrările sale ulterioare, ―1200 Bags of Coal‖ (1938) sau ―Mile of string‖ (1942), să conștientizăm spațialitatea galeriei de artă, conturând astfel ceea ce numim astăzi Site-Specific Art. Din același registru, Yves Klein și Arman, prin cele doua lucrări „complementare―, Le Vide si Le Plein, transferă valența de operă de artă de la conținut, la adăpost. Opera de artă
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
cele mai relevante din perspectiva acestui studiu. În primul rând, spațiul muzeului contemporan urmărește să se transforme din depozitul static de artă al trecutului, Într-un work-shop dinamic al prezentului. Atât termenul „depozit― cât și cel de „workshop― implică o spațialitate diferită. Arhitectura ajunge Într-o poziție ambiguă - se așteaptă ca ea să producă spații neutre și flexibile ale unui program aflat În continuă transformare: de la depozitul pasiv de obiecte, la un workshop vibrant, un loc activ și animat de producția
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
de conștiință care reprezintă “cogito”-ul său caracteristic. Procesul de realizare a operei Începe prin descoperirea “cogito”-ului, iar critica, cea care nu are un “cogito” propriu, are astfel rolul de a reconstitui “cogito”-ul prin intermediul dialecticii duratei, cauzalității sau spațialității. Ideea de spațiu se reconstituie făcând apel la simbolul sferei. Criticul ajunge la concluzia că nota dominantă a spațiului imaginar din operele secolului al XVII-lea nu este sfera, ci linia șerpuitoare, În timp ce pentru scriitorii romantici imaginea dominantă este aceea
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
în orizontul ființei. Ea nu respiră decât în acest scurt interval de trecere spre ființa poetică la care aspiră. Prin și în distanță - luând distanță față de prezența scripturală a ființei textului -, semnificabilul intră în forma propriei treceri, în câmpul (fără spațialitate) al ființării. Fie că vorbim, pe de o parte, de "materia textului" (H.-G. Gadamer) sau de "lucrul textului" (P. Ricœur), fie, pe de altă parte, de "concretizarea textului" (R. Ingarden) sau de "jocul împreună al textului și cititorului" (W
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparent al frumoasei creații", căci se cuvine "să vedem în această urzire miraculoasă de fire, vălul diafan, roiul de aur palid al materiei în spațiu"11. Diafaneitate la care participă în egală măsură natura ambivalentă a cuvântului, ea însăși o spațialitate dislocată, întinsă între materie și spirit, vizibil și invizibil, o lume vibrantă de înțelesuri și de subînțelesuri: "dincolo de realitate, ca un abur plutind între lume și cer, ca un popor de aripi înfiorate de spațiu, sunt cuvintele. O punte între
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lor prin apoptoză, acestea sunt probabil de o amețitoare varietate și multe dintre ele încă nedescoperite. Ne mărginim doar să sistematizăm câteva dintre acestea. 7. Unele aspecte ale proceselor imunitare implicate în oncogeneza virală A) MODIFICĂRI OPeRAte În StRUCtURA șI SPAȚIAlItAteA MAteRIAlUlUI genetIC Se știe că proteina p53, sub influența unor stimuli apoptotici, intervine decisiv în declanșarea distrugerii celulare. Absorbită pe suprafața peretelui mitocondriei, p53 formează complexe active cu proteine de tipul BCL-XL și BCL-2. Aceste complexe permeabilizează membrana mitocondrială, permițând
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
proces de individuație, deci de „luare în posesie a sinelui”, a diferențierii nete de natură și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și durată". De cealaltă parte, ființele astrale au nemurirea, sunt neschimbătoare, dar nu cunosc fericirea pentru că "nu cunosc iubirea", nu cunosc "variata desfășurare de stări ale simțirii proprii sufletului omenesc". Eseistul își propune să urmărească astfel raportul dintre cele două spațialități umană și astrală în Luceafărul. Drama hyperionică rezultă din neputința schimbării unui "neconținut etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și se prăbușește în experiența unei resurecții individuale depline? Primejdia cărui sfârșit s-ar apropia aici? Cu frivolitatea acceptării tiraniei destinului sub care mă aflu înnrobit, pășesc în labirintul unei nefericiri ce mă întâmpină inevitabil pe drumul vieții. Resimt cum spațialitatea existenței mele este brusc restrânsă, cum îmi este redusă perspectiva de contact perceptiv și asimilare intelectivă la nivelul de coridor, de potecă încadrată prin ziduri ce opturează clastrofobic. La nivelul conștiinței mele, impactul cu noul mediu generează sentimentul de asfixiere
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sa din viitor și are presimțirea acesteia în sensul că o vizualizează în avanpremieră drept un act care se va petrece implacabil. El simte situația complicată în care se află închizându-l precum cavoul ce-i așteaptă sosirea, circumscriindu-i spațialitatea proprie la limită, încarcerându-i pasul până la asemănarea cu neumblarea definitivă a celui decedat. Astfel, umbra morții sale viitoare îi bate la porțile conștiinței precum un pelerin sinistru aducător de rele vestiri prin nopți fără luminări de fosfor stelar. În
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
În cazul durerilor aparatului locomotor, diferențierea implicării țesuturilor muscular, conjunctiv, nervos, aparatului circulator sau a mecanismului fiziopatologic ischemie, compresie, tracțiune, permite stabilirea unui diagnostic medical și funcțional corect și tratament adecvat. Diferențierile se pot face și În privința localizării, calității, intensității, spațialității și evoluției În timp. Dacă durerea este localizată, multifocală sau difuză, tratamentul medicamentos și/sau de recuperare va fi diferit. În cazul țesutului cutanat și subcutanat, stimulii algogeni pot avea un caracter unisau multimodal (mecanici, termici, chimici, electrici). Pentru a
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]