457 matches
-
bairam" și "paranghelie". Ele sună teribil de evocator și redeșteaptă în minte amintiri dureroase. Rănile săpate în carnea gândului de petrecerile la bloc sunt greu cicatrizabile. Povestea lor te bântuie săptămâni, luni sau chiar ani în șir. Memoria se zvârcolește spasmodic și se comportă aproape nedemn în fața presiunii. Nici un om așezat nu aude sintagma "petrecere la bloc" fără să simtă vârful unui stilet gâdilându-l amenințător între omoplați. Ținuta pentru acest tip de eveniment nu impune un stil și nu obligă
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
voce tare, la fel de teatral și cu un perfect accent american: Oh, my God, oh, my God, why am I doing this? Am realizat brusc că nu putea să se fută decât pe englezește. Mi-a venit un râs atât de spasmodic, că am speriat-o... M-am îmbrăcat rapid, trecând pe deasupra ei, așa cum zăcea pe petecul de mochetă, îmbrobonită și mută, și am plecat. N-a înțeles niciodată ce s-a întâmplat. A doua zi mi-a spus aproape în lacrimi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să accepți așa ceva? Ce prietenie bolnavă e asta? Ce fel de om ești? Un om bun la suflet, care ține la tine. De aia ți-am și spus, ca să fii avertizată. începe să pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor, iar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
socotitoare cu copita, donate de un circ, fuseseră mâncate de vecini. Ursul era acum deprimat, iar maimuțele - iste rice, în sensul uman, clinic al termenului. Tâmpit de câte explozii evitase, ursul avea botul în permanență însângerat pentru că și-l freca spasmodic, gemând, de podea și gratii, într-un soi de automutilare. Maimuțele erau nebune de frică, distracția permanentă a vizitatorilor fiind să le bată cu bețe, printre gratii, ca să le vadă dansând. Leul Marjan pășea însă demn și distant în țarcul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se împotrivi, domnul Thaw umplu cada și-l ajută pe Thaw să ajungă la marginea ei. Thaw lăsă pijamaua să cadă, puse un picior în apă și respiră anevoie. După o vreme, vîrî și celălalt picior, și cu un efort spasmodic, se lăsă într-un genunchi. — Grăbește-te, Duncan. Intră cu totul! spuse domnul Thaw și făcu gestul de a-l împinge. Nu! urlă Thaw, și peste cinci minute, reuși să stea întins pe spate, lăsînd la suprafață doar nasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mele din jurul liceului "Cantemir", pe strada Toamnei și strada Profetului, coboram pe Galați în urletul tramvaiului cinci, vagabondam printre ruinele de pe Lizeanu. Se-apropia amurgul, zăpada afinată de pe trotuare primea rozul cu timiditate, câte o bătrână, la o fereastră, sugea spasmodic dintr-o suzetă de copil, o pisică avea ochii de mai târziu ai Ginei, o femeie se oprea, privea împrejur și-și sălta chiloții, apucîndu-i prin canadiană și prin fustă. Așteptam, umblând printre alimentare și căruțuri de copil, momentul în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de uriașa spirală, cântecul țiuitor al scopiților transformase în raze de aur, într-o slavă și o putere de nespus Crisalida cât un stat de om de lângă Vasile, altădată ca de lapte era acum pestriță și coaja i se umfla spasmodic, de parcă fiifll schimbată dinăuntru ar fi-ncercat să rupă-nvelișul care-o ținea întemnițată. Și-ntr-adevăr, curând coaja crăpă în lături, lăsând să se zărească forme și-ncrețituri nedeslușite: semilune galbene, ochi vișinii, zdrențe de malachită. O ființă umedă și zbârcită se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noi știm că e nevoie de doi oameni pentru a concepe un copil, e clar că printre noi mai este cel puțin încă un om sănătos. Un bărbat... Gura lui Stin se deschise și apoi se închise într-un gest spasmodic. Mărul lui Adam îi tremura de parcă tânărul înghițise un șoarece care se zbătea acum să iasă. ― Se prea poate, Benedict. Se prea poate... O să o întreb pe Xentya... ― De ce s-o întrebi, nobile conducător? sări de la locul ei Alicia. Ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
astea trecuseră acum. Jorlee ajunsese un fel de conducător al tribului lui și totul ar fi fost bine... dacă în mintea lui nu s-ar fi scurs din ce în ce mai multe gânduri care izvorau din sfera de un verde bolnav care pulsa spasmodic undeva în străfunduri. Alaana simți că Xtyn se trezește. - Știi că nu-mi place să intri în mintea mea când dorm, îi simți ea șoapta. Nici mie nu-mi place, ripostă ea. Nu e nimic care să mă apere de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
hotărâre inițială, trădată de privirile întunecate pe care le aruncau tânărului, părea să se fi știrbit nițel. Ca și cum, preț de o clipă, s-ar fi gândit să se retragă, își lăsă umerii în jos, dar apoi mantia sa shu tremură spasmodic și înțepeni apoi în cea mai protocolară formă cu putință, cu cele trei cute pe umărul stâng care trădau caracterul oficial al vorbelor pe care dorea să le rostească. - Zi, îl încuraja Xtyn, continuând să traseze cercul perfect care tindea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin ochii lui și se văzu pe sine însuși, cu chipul răvășit și pletele în vânt, cu ochii strânși și pumnii încleștați. Speriat de propria sa imagine, se retrase din mintea celuilalt, care se prăbuși la pământ, pradă unui tremur spasmodic. Încercă să vadă dacă adversarul său mai trăiește, pătrunse din nou în mintea lui, de data asta cu mai multă grijă. Își imagină acum că explorează un castel, o clădire imensă cu săli luminate, așa cum îl învățase Alaana. Camerele erau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
noimă pe cât l-ai făcut să pară. Fata asta nu are nici o șansă. Odată am să ajung prea târziu. Se retraseră amândoi delicat din mintea Insei și prima senzație pe care o conștientiză Xtyn fu mâna tinerei care îl strângea spasmodic de degete. Fata plângea și bolborosea cuvinte de neînțeles. Două femei o ridicară și se grăbiră să o ducă spre peșteră. - Ai fi putut să-mi explici, zise Xtyn cu un glas moale. Arrus clătină din cap, fără să spună
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că își simți capul gata să explodeze. Din străfundurile minții ei se ridica o imagine atotcuprinzătoare, care deveni în scurt timp atât de pregnantă încît doar cu greu mai putea fi deosebită de realitate. Își simțea doar brațul stâng tremurând spasmodic. În fața ochilor i se perindau valuri nesfârșite dintr-o materie vâscoasă verde în care înota ținîndu-și în mâini capul, care nu mai era legat de corp. Mirosul și gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mantia lui Xtyn se învolbură, agitată de furia pe care o citea în mintea tânărului, care își duse mâna la obraz, unde degetele Abatelui lăsaseră o pată roșie, ușor umedă. Pe tâmpla stângă a Abatelui o venă începu să pulseze spasmodic. Xtyn privi însă la cei doi quinți și își aduse aminte de episodul luptei cu ei, iar ceața roșie care i se așternuse pe ochi începu să se mai rărească. - O să mă gândesc la ceea ce ai încercat să spui. Pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
suntem dușmani de veacuri? - Abația nu mai există. Poate, cu voia lui Dumnezeu, Sfântul Augustin cel Nou, pe care îl readuc acum la viață, va întemeia una nouă. Kasser își duse mâna în părul pe care începu să-l frecționeze spasmodic. - Nu, nu, nu! Nu cred că ne putem permite să așteptăm până când din groapa aia iese cine știe ce ființă. Trebuie să atacăm psiacul înainte de fi restabilite amintirile tânărului ăsta. Eu unul nu vreau să risc. O să facem chiar acum planul unei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
conversații scolărești. Pentru câteva clipe, Isidor spera că Starețul încercase o glumă pe seama lui. Ochii stăpânului său străluceau reci și întrebători. - Să nu îndrăznești să-mi răspunzi că Domnului îi este frică de ambele extreme! Tânărul înghiți în sec, mișcîndu-și spasmodic mărul lui Adam. - Cred că Dumnezeu e mai mult decât cuvinte și noi trebuie să ne judecam cu smerenie locul. Natura sentimentelor Lui nu poate fi nicicum confundată cu trăirile noastre. Domnului îi este frică pentru lucrarea Lui ultimă, pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care se vedea cerul luminat de o strălucire roșiatică. în aer simți mirosul acru al fumului. Sări în picioare, în vreme ce o mulțime de glasuri strigau toate deodată: „Foc! Foc!“ într-o clipă, toți se ridicară; izbindu-se și îngrămădindu-se spasmodic, se năpustiră spre ușă, cu o ploaie de lovituri. Sebastianus căuta în jur o altă cale de scăpare, însă, în confuzia aceea, deși incendiul mistuia cu zgomot mare, vedea foarte puțin și îi era imposibil să se orienteze —asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dinainte, și cele de acum, că e totuna, uite de ce-mi vine să vărs cînd dau cu ochii de cîte o imagine, o povestioară, un rînduleț care să-mi aducă aminte de ei, zice, bîțîindu-se din nou ca un spasmodic în scaun. De acord cu dumneavoastră, îl liniștește Poștașul, parcă și mie a-nceput să mi se facă scîrbă, mă gîndesc că oricum n-o să mai am nevoie de ele, iar la dumneavoastră sînt pe mîini bune, nu-i așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face cu o viață lungă? Amenințarea tusei sale șuierătoare era permanent prezentă când vorbea. Îl pândea, așteptând să-i pună piedică precum unui halebardier care doarme. Uneori, reușea să se abțină; dar de astă dată fu cuprins de un tușit spasmodic, parcă neomenesc, semănând mai mult cu zgomotul rezultat În urma Încercării de a porni o mașină care are bateria pe ducă, și, tot ca de obicei, tusea păru să nu-i fi adus nici o alinare și nici nu-i impuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i fie justificată participarea la o asemenea scenă în Săptămâna Patimilor lui Hristos. Nu reuși să-și plece capul și privirile în podea, se uita la nepotul său și partea dreaptă a buzei de sus începu să i se zbată spasmodic. Ca săși stăpânească clănțănitul dinților își întinse buzele a zâmbet, tocmai când privirea capugiului se oprise asupra feței sale. Turcului i se păru atât de odios zâmbetul Cantacuzinului, încât simți nevoia să se justifice. Șoptite pe un ton grav cuvintele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi ridicat, mirat, din sprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci de aventuri ). Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi sta În ...Tecuci, cel puțin 60 de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu spre Timișoara, sau Iași, cu Tecuciul și Dejiul?). Și totuși, s-au Întîmplat, toate astea...Viața are logi ca ei, aparte. Hm! Și fiindcă am pomenit de viața universitară : dacă acum 36 de ani, cînd am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai. Oamenii tac, speriați. Nu se aude decât respirația gâfâită a lui Marius. Depune femeia încă sfârșită pe un colț de bancă. Eliberat din încleștarea spasmodică a brațelor femeii, încearcă cu gesturi stângace să liniștească plânsul copilului. Cu toate încercările, bebelușul, un băiețel după funda albastră a bonetei, scâncește și suspină mai departe. Poate îi este foame! spune un bărbat înalt, cu o căciulă de oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]